"Căsătorii" fără aranjamente

Publicat în Dilema Veche nr. 130 din 20 Iul 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Abonatul... nu poate fi contactat! Sînt împreună de cinci ani şi locuiesc într-un apartament închiriat. Ea are un job "lejer", el traversează acea perioadă a vieţii în care dacă nu devii workaholic nu te simţi bărbat. El are un început de depresie, ea e labilă din punct de vedere emoţional şi oarecum dependentă de familie, respectiv de Mamă. Ea ar vrea uneori să se mărite, el nu crede în căsătoria cu acte. Situaţia lor financiară este în momentul de faţă stabilă. EL: "Dacă mă întrebi, chiar nu ştiu ce face toată ziua! Zice că se plictiseşte, dar io cred că n-are cum să se plictisească din moment ce-mi dă mie o sută de telefoane... şi găseşte tot felul de pretexte: că dacă e bine să cumpere nu-ştiu-ce, că mai sînt două zile şi trebe să-mi depun declaraţia de venit, că se duce pînă la mă-sa... numai fleacuri din astea! Ca dup-aia să mă întrebe cînd vin, unde sînt, da’ de ce durează aşa mult... mai rău ca la Securitate... iar io îi tot explic că nu stau de plăcere, că nu-s la cîrciumă cu băieţii, că am treabă şi să nu mă mai sune... crede-mă, numai cînd văd numele ei pe telefon îmi vine să-mi iau cîmpii! Am aşa un sentiment de culpabilitate, un nod în stomac, deşi nu-s vinovat cu nimic! Io doar muncesc ca să cîştig nişte bani... şi ea începe să se mîţîie, iar cînd o aud cu vocea aia plîngăcioasă, mă umplu de draci! Că asta nu-i relaţie, că n-am mai fost nicăieri împreună de nu-ştiu-cînd, că n-are cu cine să iasă în oraş... io ce să-i fac dacă nu şi-a făcut nici un prieten, că aşa e ea, mai sălbatică!? Şi atunci normal că încep să ţip să mă lase în pace şi nici la muncă nu mă mai pot concentra, nici la nimica! Închid telefonul, numai ca să nu mă mai bată la cap... poa’ să sune şi Marele Job, că nu mai contează! Şi seara vin acasă rupt, da’ chiar rupt, mă înţelegi, nu?... şi ea e cu chef de scandal... că de ce am închis telefonul? Asta e chipurile lipsă de dragoste şi de respect faţă de omul de lîngă tine, adică faţă de ea! Şi iar te întreb: ce vină am io că muncesc? Dacă aş sta în pat, la televizor şi mi-aş lua-o la..., crezi că i-ar conveni?!" EA: "Deja am început să urăsc total job-ul ăla nenorocit! Pentru mine contează un bărbat ca prezenţă fizică, adică lîngă mine... nu cred în dragostea de la distanţă... nu cred în cuplurile în care unul e la Paris şi altul la New York şi vai ce se mai iubesc ei pe mail-uri şi prin SMS-uri! Asta e o porcărie! O relaţie înseamnă în primul rînd să împarţi momentele de zi cu zi, adică chiar şi mersul la supermarket, cafeaua de dimineaţă, uitatul la film, orice! Şi aicea nu-i vorba de sex, dă-l naibii de sex, e vorba de gesturi mici, e vorba chiar de un cuvînt, o atingere, un privit în ochi... iar io nu-s o fire romantică, dar nici nu ştii cît contează lucrurile astea! Simţi că aparţii unui întreg, că eşti o parte din ceva, că nu eşti singur! Normal că-mi dau seama că-l deranjează telefoanele, mă gîndesc de zece ori înainte să sun, nu mai ştiu ce să mai inventez ca să nu-l sun aşa degeaba... dup-aia cînd îmi dau seama că se enervează sufăr şi-mi pun ambiţia... adică e mai important rahatul ăla pe care îl face pentru bani decît mine? Mă simt brusc exclusă din viaţa lui şi problema este următoarea: cu cît petrecem mai puţin timp împreună, cu atît mă simt mai ruptă de el... momentele alea netrăite de care vorbeam ne îndepărtează încet-încet... El nu înţelege treaba asta... zice că nu trebe să stăm bot în bot toată ziua! Zice că munceşte pentru viitorul nostru comun. Dar... mie îmi place să stau bot în bot, altfel ce farmec ar mai avea?!" Abonata... nu răspunde! Sînt împreună de trei ani şi locuiesc într-un apartament cu chirie. El a venit în Bucureşti dintr-un oraş mic de provincie şi încă mai crede că nu are destule perspective. Ea e bucureşteancă şi şi-a dorit să fie femeie "de carieră" încă din clasa a noua, pe cînd citea revista Avantaje. Ea vrea cu orice preţ să se mărite pînă la vîrsta de 30 de ani, lui îi place fotbalul. EA: "Nu mă deranjează faptul că nu lucrează decît sezonier, ca să zic aşa! De descurcat ne descurcăm de la o lună la alta, ca mai toată lumea! Mă deranjează însă că a devenit atît de blazat... nu-i mai vine să se apuce de nimic pur şi simplu, nu vrea să înveţe ceva nou! Îl văd dimineaţa cînd plec la lucru... îşi bea cafeaua, fumează cinci ţigări, îşi verifică mail-ul şi are o mutră... Nici nu pot să-ţi explic ce mutră! De parcă pe lumea asta n-ar mai fi nimic altceva decît rău, iar răul ăsta îl priveşte pe el în mod direct... zice că a dormit prost, că s-a trezit anchilozat şi că nu se simte bine... în fiecare dimineaţă e altceva! L-a tras curentul, îl doare o măsea, are palpitaţii şi atuncea nu mai bea cafea, bea ceai, nu poate să respire, îl mănîncă spatele şi crede că are o eczemă... îi zic să se ducă la doctor şi zice ce, io am bani de doctor?! Dup-aia se pune la televizor... îl pup şi plec... pa, iubitule!... mă mai sună cînd sînt la muncă şi văd apelurile, patru, cinci... dar eu uit telefonul pe unde apuc... ba sînt pe teren, ba într-o şedinţă... îl sun înapoi şi răspunde cu o voce de parcă ar fi pe moarte... s-a întîmplat ceva?... ce să se întîmple? Voiam să văd ce faci... Păi, muncesc... tu ce faci? Bine... şi dup-aia nu mai zice nimica, aşteaptă să zic io ceva... îl întreb dacă a mîncat, ce a mîncat, dacă a vorbit cu cutărică care i-a zis nu-ştiu-ce de un posibil job... îmi zice că-l sună deseară cînd sînt şi eu acasă... uneori mă sună să-mi spună că iese cu nu-ştiu-cine, un prieten de-al lui şi dacă nu pot veni şi eu... îi spun că n-am cum să vin şi mi se pare că se supără oarecum... mă simt prost. Seara cînd vin acasă îl găsesc cum l-am lăsat, la teve... mîncăm ceva împreună ce-am luat io pe drum, că n-am timp să gătesc... îmi amintesc că, într-o seară, spălam vasele şi el se uita la un meci în sufragerie... îl întrebasem mai devreme dacă n-ar vrea să ne căsătorim şi a zis bine, dar aşa un bine fără nici o convingere, ca şi cum i-ar fi fost indiferent... şi atunci spălam vasele şi mi-a venit să plîng, aşa, din nimic!" EL: "Cum să mă însor io cu ea?! Ea are bani, are familie care a investit în ea şi probabil că se aşteaptă la ceva de la măritişul ei... io n-am nimic! Nu-i vina mea că n-am nimic, dar asta e realitatea! Adevărul e că atunci cînd am venit în Bucureşti prima oară chiar voiam să fac multe chestii, aveam entuziasm, ziceam că e imposibil să nu găsesc o portiţă prin care să mă strecor... dar acuma parcă nu mai pot, mă simt bătrîn, oraşul ăsta m-a terminat, să-mi bag picioarele! E prea multă demenţă aici... toţi calcă pe cadavre... ei bine, io nu-s genul ăsta! Eu am bun-simţ. Un Mare Defect! Cu bunul-simţ nu faci nimica, numai cu tupeul! Ea are tupeu. Ştie să se descurce. Mă intimidează. Dar probabil că nu-şi dă seama de asta.... deşi la două cuvinte e un reproş la adresa mea! Tot timpul are faţa căzută, tot timpul bombăne, nu-i convine nimica. Nu-i plac prietenii mei. Că sînt nişte loseri, că nu vor să muncească, că îmi pierd timpul cu ei... Sînt prieteni din copilărie, vin în Bucureşti, vor să ne întîlnim, nu pot să le zic nu... aş fi măgar... ea uită că am un trecut, nu poate să-mi facă lobotomie, ar trebui să mă accepte cu trecutul meu cu tot... dacă ar fi după ea, ar şterge oraşul meu de pe faţa pămîntului... ar da cu bomba atomică acolo, numai să nu mă mai duc din cînd în cînd... dar io acolo pot să respir... îmi încarc bateriile! Nu înţelege treaba asta! Zice că viaţa mea e acuma aicea şi ar trebui să rup orice legătură cu... M-aş întoarce şi mîine. De tot. M-aş angaja cu cinci milioane pe lună şi aş sta liniştit. Eu pentru ea am rămas ca să mă chinuiesc în Bucureşti. Am rămas pentru că ţin la ea şi vreau să fim împreună chiar şi-n condiţiile astea... şi pentru că tot sper că la un moment dat o să fie mai bine. Cîteodată visez pe bune noaptea, în somn, că-i arăt casa pe care am cumpărat-o io din banii mei... că o duc de mînă din cameră în cameră ca să o vadă. Cînd eram mai puşti visam lucruri mult mai măreţe... acuma visez doar o amărîtă de casă cu curte..."

Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.
p 11 J  Habermas WC jpg
Între think-tank și Denk-Panzer: intelectualul german
Sincronizarea limbajului educațional cu îmbogățirea limbajului specializat este imposibilă.
p 12 sus WC jpg
Turma minților independente
Multe se iartă în America. Mai multe decît în Europa.
p 23 jos jpg
Rusia și cultura ei (neo)imperială sau despre cum se autoîndeplinesc profețiile politice
În realitate, nimeni nu-i pune la colț pe clasicii ruși, fie ei scriitori, compozitori sau poeți.
p 22 jos jpg
Ecou (nu prea) îndepărtat. Intelectualii și puterea la 1996
Ar fi util cititorului dilematic de azi să vadă cum gîndeau acest subiect, acum aproape 30 de ani, stîrniți de revista noastră, trei intelectuali români majori: Ștefan Augustin Doinaș, Livius Ciocârlie și Ion Vianu.
E cool să postești jpeg
Un examen de conștiință
MeToo poate însemna mai mult decît mediatizare, scandal, procese: poate fi un real examen de conștiință.
p 10 sus Alyssa Milano WC jpg
MeToo, scurt istoric
Incriminarea hărțuirii sexuale nu a început cu mișcarea MeToo, iar cazul Weinstein nu a fost primul.
p 11 jpg jpg
De ce stîrnește abuzul sexual atîtea reacții contradictorii?
Reacția la trauma sexuală este una socială, cu rădăcini și ramificații profunde.
p,12 jpg
#MeToo, din nou. Tot despre putere, recunoaștere, dar și hermeneutică
Încercările de delegitimare a mișcării #MeToo înseamnă și o lipsă de recunoaștere a victimelor abuzurilor sexuale și conferă putere abuzatorilor.

Adevarul.ro

image
Bătaie generală la Untold, în faţa scenei la concertul lui David Guetta VIDEO
În cea de-a treia zi a Festivalului Untold, când au fost prezente peste 95.000 de persoane din peste 100 de ţări ale lumii, a izbucnit o bătaie între mai mulţi tineri, în timpul concertului lui David Guetta. Filmarea a devenit virală pe Internet.
image
Pericolul frumos „ambalat“ care îi transformă pe tineri în victime. „Inima lor ajunge ca la 80-90 de ani“
Vârsta pacienţilor la care medicii au ajuns să trateze accidentul vascular cerebral sau infarctul miocardic acut a scăzut dramatic în ultimii ani. Produsele foarte populare printre tineri, consumate de la vârste mici, duc la un astfel de deznodământ.
image
Luptă contracronometru pentru a salva balena beluga blocată în râul Sena. Mamiferul refuză hrana VIDEO
Oficialii francezi încearcă cu disperare să salveze o balenă beluga blocată în râul Sena, cu o injecţie cu vitamine pentru a-i stimula apetitul. Observatorii ştiinţifici spun că balena pare să fie vizibil subnutrită, iar salvatorii speră totuşi să o ajute să-şi recapete apetitul şi energia necesară pentru a se întoarce pe mare.

HIstoria.ro

image
„Răceala diplomatică” dintre Bulgaria și România
Per ansamblu, climatul diplomatic de la sfârșit de secol XIX poate fi definit ca fiind „destins”. O dovadă o constituie și vizita lui Carol I, însoțit de fruntașul liberal D. A. Sturdza (un adept al Triplei Alianțe), la Sankt Petersburg, în iulie 1898, unde s-a bucurat de o foarte bună primire.
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.
image
Stalin îl întreabă pe Jukov dacă va putea apăra Moscova
Îngrijorat de înaintarea germanilor și de cucerirea Solnechnogorsk (23 noiembrie 1941), Stalin l-a întrebat pe Jukov dacă va putea menține Moscova. Jukov a răspuns afirmativ, cu condiția trimiterii a încă două armate și furnizării a 200 de tancuri, dar Stalin a replicat că nu mai existau tancuri.