"Căsătorii" fără aranjamente

Publicat în Dilema Veche nr. 130 din 20 Iul 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Abonatul... nu poate fi contactat! Sînt împreună de cinci ani şi locuiesc într-un apartament închiriat. Ea are un job "lejer", el traversează acea perioadă a vieţii în care dacă nu devii workaholic nu te simţi bărbat. El are un început de depresie, ea e labilă din punct de vedere emoţional şi oarecum dependentă de familie, respectiv de Mamă. Ea ar vrea uneori să se mărite, el nu crede în căsătoria cu acte. Situaţia lor financiară este în momentul de faţă stabilă. EL: "Dacă mă întrebi, chiar nu ştiu ce face toată ziua! Zice că se plictiseşte, dar io cred că n-are cum să se plictisească din moment ce-mi dă mie o sută de telefoane... şi găseşte tot felul de pretexte: că dacă e bine să cumpere nu-ştiu-ce, că mai sînt două zile şi trebe să-mi depun declaraţia de venit, că se duce pînă la mă-sa... numai fleacuri din astea! Ca dup-aia să mă întrebe cînd vin, unde sînt, da’ de ce durează aşa mult... mai rău ca la Securitate... iar io îi tot explic că nu stau de plăcere, că nu-s la cîrciumă cu băieţii, că am treabă şi să nu mă mai sune... crede-mă, numai cînd văd numele ei pe telefon îmi vine să-mi iau cîmpii! Am aşa un sentiment de culpabilitate, un nod în stomac, deşi nu-s vinovat cu nimic! Io doar muncesc ca să cîştig nişte bani... şi ea începe să se mîţîie, iar cînd o aud cu vocea aia plîngăcioasă, mă umplu de draci! Că asta nu-i relaţie, că n-am mai fost nicăieri împreună de nu-ştiu-cînd, că n-are cu cine să iasă în oraş... io ce să-i fac dacă nu şi-a făcut nici un prieten, că aşa e ea, mai sălbatică!? Şi atunci normal că încep să ţip să mă lase în pace şi nici la muncă nu mă mai pot concentra, nici la nimica! Închid telefonul, numai ca să nu mă mai bată la cap... poa’ să sune şi Marele Job, că nu mai contează! Şi seara vin acasă rupt, da’ chiar rupt, mă înţelegi, nu?... şi ea e cu chef de scandal... că de ce am închis telefonul? Asta e chipurile lipsă de dragoste şi de respect faţă de omul de lîngă tine, adică faţă de ea! Şi iar te întreb: ce vină am io că muncesc? Dacă aş sta în pat, la televizor şi mi-aş lua-o la..., crezi că i-ar conveni?!" EA: "Deja am început să urăsc total job-ul ăla nenorocit! Pentru mine contează un bărbat ca prezenţă fizică, adică lîngă mine... nu cred în dragostea de la distanţă... nu cred în cuplurile în care unul e la Paris şi altul la New York şi vai ce se mai iubesc ei pe mail-uri şi prin SMS-uri! Asta e o porcărie! O relaţie înseamnă în primul rînd să împarţi momentele de zi cu zi, adică chiar şi mersul la supermarket, cafeaua de dimineaţă, uitatul la film, orice! Şi aicea nu-i vorba de sex, dă-l naibii de sex, e vorba de gesturi mici, e vorba chiar de un cuvînt, o atingere, un privit în ochi... iar io nu-s o fire romantică, dar nici nu ştii cît contează lucrurile astea! Simţi că aparţii unui întreg, că eşti o parte din ceva, că nu eşti singur! Normal că-mi dau seama că-l deranjează telefoanele, mă gîndesc de zece ori înainte să sun, nu mai ştiu ce să mai inventez ca să nu-l sun aşa degeaba... dup-aia cînd îmi dau seama că se enervează sufăr şi-mi pun ambiţia... adică e mai important rahatul ăla pe care îl face pentru bani decît mine? Mă simt brusc exclusă din viaţa lui şi problema este următoarea: cu cît petrecem mai puţin timp împreună, cu atît mă simt mai ruptă de el... momentele alea netrăite de care vorbeam ne îndepărtează încet-încet... El nu înţelege treaba asta... zice că nu trebe să stăm bot în bot toată ziua! Zice că munceşte pentru viitorul nostru comun. Dar... mie îmi place să stau bot în bot, altfel ce farmec ar mai avea?!" Abonata... nu răspunde! Sînt împreună de trei ani şi locuiesc într-un apartament cu chirie. El a venit în Bucureşti dintr-un oraş mic de provincie şi încă mai crede că nu are destule perspective. Ea e bucureşteancă şi şi-a dorit să fie femeie "de carieră" încă din clasa a noua, pe cînd citea revista Avantaje. Ea vrea cu orice preţ să se mărite pînă la vîrsta de 30 de ani, lui îi place fotbalul. EA: "Nu mă deranjează faptul că nu lucrează decît sezonier, ca să zic aşa! De descurcat ne descurcăm de la o lună la alta, ca mai toată lumea! Mă deranjează însă că a devenit atît de blazat... nu-i mai vine să se apuce de nimic pur şi simplu, nu vrea să înveţe ceva nou! Îl văd dimineaţa cînd plec la lucru... îşi bea cafeaua, fumează cinci ţigări, îşi verifică mail-ul şi are o mutră... Nici nu pot să-ţi explic ce mutră! De parcă pe lumea asta n-ar mai fi nimic altceva decît rău, iar răul ăsta îl priveşte pe el în mod direct... zice că a dormit prost, că s-a trezit anchilozat şi că nu se simte bine... în fiecare dimineaţă e altceva! L-a tras curentul, îl doare o măsea, are palpitaţii şi atuncea nu mai bea cafea, bea ceai, nu poate să respire, îl mănîncă spatele şi crede că are o eczemă... îi zic să se ducă la doctor şi zice ce, io am bani de doctor?! Dup-aia se pune la televizor... îl pup şi plec... pa, iubitule!... mă mai sună cînd sînt la muncă şi văd apelurile, patru, cinci... dar eu uit telefonul pe unde apuc... ba sînt pe teren, ba într-o şedinţă... îl sun înapoi şi răspunde cu o voce de parcă ar fi pe moarte... s-a întîmplat ceva?... ce să se întîmple? Voiam să văd ce faci... Păi, muncesc... tu ce faci? Bine... şi dup-aia nu mai zice nimica, aşteaptă să zic io ceva... îl întreb dacă a mîncat, ce a mîncat, dacă a vorbit cu cutărică care i-a zis nu-ştiu-ce de un posibil job... îmi zice că-l sună deseară cînd sînt şi eu acasă... uneori mă sună să-mi spună că iese cu nu-ştiu-cine, un prieten de-al lui şi dacă nu pot veni şi eu... îi spun că n-am cum să vin şi mi se pare că se supără oarecum... mă simt prost. Seara cînd vin acasă îl găsesc cum l-am lăsat, la teve... mîncăm ceva împreună ce-am luat io pe drum, că n-am timp să gătesc... îmi amintesc că, într-o seară, spălam vasele şi el se uita la un meci în sufragerie... îl întrebasem mai devreme dacă n-ar vrea să ne căsătorim şi a zis bine, dar aşa un bine fără nici o convingere, ca şi cum i-ar fi fost indiferent... şi atunci spălam vasele şi mi-a venit să plîng, aşa, din nimic!" EL: "Cum să mă însor io cu ea?! Ea are bani, are familie care a investit în ea şi probabil că se aşteaptă la ceva de la măritişul ei... io n-am nimic! Nu-i vina mea că n-am nimic, dar asta e realitatea! Adevărul e că atunci cînd am venit în Bucureşti prima oară chiar voiam să fac multe chestii, aveam entuziasm, ziceam că e imposibil să nu găsesc o portiţă prin care să mă strecor... dar acuma parcă nu mai pot, mă simt bătrîn, oraşul ăsta m-a terminat, să-mi bag picioarele! E prea multă demenţă aici... toţi calcă pe cadavre... ei bine, io nu-s genul ăsta! Eu am bun-simţ. Un Mare Defect! Cu bunul-simţ nu faci nimica, numai cu tupeul! Ea are tupeu. Ştie să se descurce. Mă intimidează. Dar probabil că nu-şi dă seama de asta.... deşi la două cuvinte e un reproş la adresa mea! Tot timpul are faţa căzută, tot timpul bombăne, nu-i convine nimica. Nu-i plac prietenii mei. Că sînt nişte loseri, că nu vor să muncească, că îmi pierd timpul cu ei... Sînt prieteni din copilărie, vin în Bucureşti, vor să ne întîlnim, nu pot să le zic nu... aş fi măgar... ea uită că am un trecut, nu poate să-mi facă lobotomie, ar trebui să mă accepte cu trecutul meu cu tot... dacă ar fi după ea, ar şterge oraşul meu de pe faţa pămîntului... ar da cu bomba atomică acolo, numai să nu mă mai duc din cînd în cînd... dar io acolo pot să respir... îmi încarc bateriile! Nu înţelege treaba asta! Zice că viaţa mea e acuma aicea şi ar trebui să rup orice legătură cu... M-aş întoarce şi mîine. De tot. M-aş angaja cu cinci milioane pe lună şi aş sta liniştit. Eu pentru ea am rămas ca să mă chinuiesc în Bucureşti. Am rămas pentru că ţin la ea şi vreau să fim împreună chiar şi-n condiţiile astea... şi pentru că tot sper că la un moment dat o să fie mai bine. Cîteodată visez pe bune noaptea, în somn, că-i arăt casa pe care am cumpărat-o io din banii mei... că o duc de mînă din cameră în cameră ca să o vadă. Cînd eram mai puşti visam lucruri mult mai măreţe... acuma visez doar o amărîtă de casă cu curte..."

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Europa care ne aplauda pentru galeria de la Euro 2024 este șocată de SOS. „Circul Dianei Șoșoacă ne face de rușine”
Circul făcut de Diana Șoșoacă la dezbaterile privind alegerea președintelui Comisiei Europene i-a șocat pe europarlamentarii străini, chiar și pe naziștii germani (AfD), susține liberalul Rareș Bogdan. După ce a fost felicitat pentru românii de la Euro 2024, i se cer explicații pentru Șoșoacă.
image
ÎPS Teodosie cheamă ploaia, în această seară, pe câmpurile din Constanța. În jumătate de județ a fost deja potop
ÎPS Teodosie, ține o nouă slujbă specială împotriva secetei. Arhipiscopul Tomisului va citi rugăciuni pentru venirea ploii în timpul Sfintei Liturghii, a transmis Arhiepiscopia Tomisului.
image
Rusia desfășoară obuziere de pe vremea lui Stalin pe frontul din Ucraina. Moscova rămâne și fără stocurile din epoca sovietică
Rusia a desfășurat sute de obuziere vechi de 70 de ani pe linia frontului ucrainean, potrivit analiștilor, deoarece atât Kievul, cât și Moscova pierd cantități semnificative de echipamente pe câmpul de luptă după mai bine de doi ani de război.

HIstoria.ro

image
„România va fi ce va voi să facă Stalin cu ea”
Constantin Argetoianu avea să ajungă la o concluzie pe care istoria, din păcate, a validat-o.
image
Lucruri știute și neștiute despre Mănăstirea Arbore și ctitorul ei
Pe ruta mănăstirilor din Moldova, din cel mai recent proiect de turism cultural – „România Atractivă” –, cunoaștem profund patrimoniul românesc, construit, meșteșugit sau povestit. Străini și români deopotrivă, suntem chemați de sunetul de toacă și ne plecăm capetele la auzul cântărilor din zori. Ne
image
Încălzirea politică globală
Poate că 2024 va depăși recordul lui 2023 și va fi cel mai călduros din istorie, record pe care nu și-l dorește nimeni.