Capete care nu folosesc la nimic

Publicat în Dilema Veche nr. 511 din 28 noiembrie - 4 decembrie 2013
Capete care nu folosesc la nimic png

Tata mi-a povestit că un cunoscut de-al lui avea o cutiuţă de chibrituri împodobită cu o etichetă pe care scria „Capete de aţă care nu folosesc la nimic“. Înăuntru se afla exact asta: capete de aţă prea scurte ca să poată folosi la orice, fie şi să le legeni în aer ca să arăţi că ţi se fîlfîie.

Omul se limitase totuşi la o cutie de chibrituri, puteai s-o iei şi ca pe o poantă, dar am văzut într-un serial Discovery că există oameni care îşi umplu casa – ad litteram – cu obiecte de care nu au nevoie, de la sendvişuri la dulapuri, pînă cînd nici nu se mai poate circula prin camere. Şi, inevitabil, locul devine insalubru. Pute. Colcăie şobolanii. Unii dintre bolnavi – căci e o boală, fireşte, se cheamă colecţionarea compulsivă de obiecte – îşi iau curajul să ceară ajutor şi atunci are loc o intervenţie. Casa e golită şi igienizată, sub privirile înspăimîntate ale celor care-şi pierd agoniseala. Totul e să reziste să n-o ia de la-nceput şi să nu intre în sevraj.

Un hoarding pe adresa dumneavoastră

Dacă vorbim despre obiecte, cazurile sînt din fericire rare. Dacă trecem însă în domenii non-materiale, lucrurile se schimbă radical şi foarte mulţi dintre noi avem simptome de hoarding.

În primul rînd, hoarding de gînduri şi (hai să le zicem) idei. Cîîîte lucruri absolut inutile nu ne trec prin cap, ne ocupă timpul mental, ne consumă energiile interioare, ne macină, ne frămîntă. Mai sînt printre ele şi concepte măreţe, gen problema păcii mondiale, combaterea încălzirii globale şi eliberarea planetei de cianuri, dar majoritatea sînt fleacuri, mărunţişuri şi nimicuri.

În al doilea rînd, hoarding de gesturi. Ne aflăm deseori în deficit de gesturi frumoase (să dai un leu unui cerşetor, să zîmbeşti unui copil, să ajuţi pe oricine să facă orice), în schimb, cultivăm o adevărată inflaţie de gesturi mărunte, nefolositoare (nici nouă, nici altora) şi lipsite de semnificaţie.

Dar, dintre toate, copleşitoare şi endemică este colecţionarea compulsivă de cuvinte! Mai întîi, cuvintele şi expresiile parazite, care inundă frazele celor care nu se pot exprima simplu şi coerent şi a căror absenţă nu schimbă deloc mesajul. Din contră, prezenţa lor dizolvă sau ascunde orice mesaj: „Dar, desigur, n-aş putea să spun, nu-i aşa?, că, ştiu şi eu?, dacă s-ar pune, să zicem, problema să facem cumva rost de o oarecare finanţare, evident, ce să zic?, am reuşi.“ = „Dacă am face rost de finanţare, am reuşi.“

Apoi, adjectivele şi adverbele – şi de-aici încolo ieşim din domeniul unor exprimări verbale împleticite, aparţinînd unor simpli cetăţeni şi manifestîndu-se în viaţa lor privată, care, la urma urmei, nu priveşte pe nimeni – intrînd în ograda presei. Nu mai există de mult informaţii de tipul „Un tînăr a fost lovit de o maşină“ – e musai să fie „INCREDIBIL! Un tînăr a fost lovit BESTIAL de o maşină care gonea INCONŞTIENT.“

Victima cu diabet

Şi de-ar fi numai atît! În goana după senzaţional, exclusivitate sau prioritate, jurnaliştii îşi sufocă ştirile şi articolele în detalii care uneori sînt nu spectaculoase sau umflate cu pompa, ci pur şi simplu irelevante (dacă nu chiar ridicole). Cînd lucram la Mediafax, s-a petrecut o explozie într-un bloc de pe bulevardul Dacia, în Piaţa Romană. Au fost victime. Nu mai puţin de trei colege au fugit la faţa locului şi au început să transmită prin telefon tot ce puteau afla. La concurenţă cu radiourile, scriam ştire după ştire. Inclusiv una în care se preciza că fetiţa era în clasa a VIII-a şi bunica ei avea diabet… La fel de bine aş fi putut menţiona – şi de regulă AŞA se întîmplă – că proprietarul clădirii e burlac, iar primul pompier care a ajuns la locul dezastrului era din Paşcani.

În cazul meu, scuza era presiunea timpului. Trebuia să zicem cît mai repede cît mai multe. De obicei, motivul e altul: neavînd prea multe de spus – chiar dacă evenimentul este cu adevărat un eveniment –, jurnaliştii simt nevoia să adauge amănunte, fie ele şi caraghioase. Pentru ediţiile print ale publicaţiilor – tot mai rare azi –, au chiar de acoperit un anumit număr de semne (materializat în spaţiu tipografic). Sigur, soluţia elegantă ar fi ceea ce se cheamă background: cînd s-a mai întîmplat ceva similar, cum e la alţii, scurt istoric, statistici etc. – lucruri uşor de găsit azi, în era Google şi Wikipedia. Dar nu la fel de uşor ca a spune că victima e blondă şi şi-a petrecut ultimul concediu în Turcia, nu mai trebuie să cauţi nimic şi, în plus, strecori şi fine aluzii…

Bucureştiul sub Marea Neagră!

Dar nu de puţine ori se întîmplă invers! Un detaliu esenţial e plasat mai spre sfîrşitul ştirii/articolului, sau eludat cu totul, pentru a permite efecte speciale menite să atragă audienţa. Cum vă sună titlul – real! – „Încălzirea globală va lovi România! Estul ţării, înghiţit de Marea Neagră“? Mm? Împachetaţi deja, să vă mutaţi la Timişoara? Abia în al treilea paragraf al articolului (după ce am aflat că „gheaţa de la Polul Nord şi Polul Sud se va topi şi va acoperi 10% din suprafaţa planetei“, ceea ce e uşor derutant, întrucît apa acoperă de mult 70,8% din această suprafaţă), este oferit în treacăt detaliul „într-un scenariu plasat peste 5000 de ani“. Fix ca-n bancul „ – Peste 10.000 de ani un meteorit uriaş va lovi Pămîntul, provocînd extincţia vieţii pe planetă. – Peste cît!? – Peste 10.000 de ani. – Uf! Înţelesesem că peste o mie de ani!!“ Presa bate bancul.

Există însă, în jurnalism – mai ales în jurnalismul TV – ceva şi mai tare decît hoarding-ul de cuvinte, şi anume colecţionarea compulsivă de invitaţi chemaţi să-şi dea cu părerea. Teoretic, ei nu sînt mulţi – să tot fie 15-20 –, dar se multiplică prin ubicuitate. Calificarea este irelevantă, mai ales că, de multe ori, sînt chemaţi pentru un subiect şi ajung să discute cu totul altceva, fie sub presiunea unui breaking news extrem de grav, de tipul „Vasile a zis că Gică e dus cu sorcova – În exclusivitate, replica lui Gică“, fie pur şi simplu pentru că discuţia o ia razna şi aşa-zisul moderator uită cu desăvîrşire de ce i-a chemat pe oamenii ăia acolo.

Cam un sfert dintre aceşti oameni sînt gratificaţi cu calificarea de „analişti“, ceea ce – conform Dicţionarului Explicativ al limbii române – înseamnă că fie sînt specialişti în analiză matematică, fie au o aptitudine deosebită în cunoaşterea, analiza şi descrierea sufletului omenesc, fie sînt specialişti IT (furnizînd programatorului analiza fenomenului fizic, economic sau financiar care trebuie tradus într-un soft), fie – în sfîrşit – sînt autori de anale.

Dar, iată, m-am pierdut şi eu într-un fleac: definiţia unui cuvînt. Esenţialul, nu-i aşa?, este că analiştii, orişicît, ne explică, fireşte, efectiv care este, ca să spun aşa, situaţia.

Tudor Călin Zarojanu este jurnalist.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Oradea – mai ambițioși ca de obicei
Marile drame prin care ne trece destinul, fie el personal sau colectiv, nu pot fi înțelese și nici respectate dacă uităm că tragedia merge de braț cu comedia prin lumea oamenilor.
Daniel David jpg
Oricine poate să aibă umor
În ţările cu colectivism puternic şi concentrare a puterii, cum este țara noastră, umorul bine reprezentat este cel legat de autoironie.
Adriana Babeti jpg
Să rîzi? Să plîngi? Despre rîsu’-plînsu’ lumii noastre
Rîsul poate fi socotit drept un fel de soluţie terapeutică pentru a ieşi din marile şi micile nevroze ori din complexe (de inferioritate sau de superioritate).
Marcel Iures, Sever Voinescu, George Banu jpg
Caragiale cel lucid, Creangă cel afectuos
După spectacole, pe scena frumosului Teatru „Regina Maria“ din Oradea au urcat dnii George Banu și Marcel Iureș pentru a discuta despre umorul celor doi clasici.
1024px David   The Death of SocratesFXD jpg
Socrate a fost o pisică
„Toate pisicile sînt muritoare. Socrate e muritor. Deci Socrate e pisică”.
p 1 jpg
Ce înseamnă rîsul?
Nu există comic în afara a ceea ce este cu adevărat omenesc.
Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?