Calea samuraiului obez (miniserie)

Publicat în Dilema Veche nr. 834 din 13 - 19 februarie 2020
Culorile în  iu (o dezvoltare) jpeg

Episodul pilot. Miramatsu Oga – un pierde-vară nipon de top, cunoscut în mediul afacerilor cu ponoase financiare sub numele de „Influentul Oga“, posesorul unei uriașe averi volatile, estimată la un miliard (poate un miliard mai micuț) de furculițe antistres, trei milioane de pălării cu pedale și vreo zece mii de cărămizi lichide, proprietarul cîtorva terenuri de zbenguială dulce pe malurile unui lac din Scoția transferat în Elveția și al unei herghelii de lăcuste-astrolog pentru care Jeff Bezos și-ar da un rinichi – este răpit de doi laureați ai premiului Nobel, Patrick White Modiano și Dario Faulkner (înarmați cu covrigi și purtînd cioareci ca să-și ascundă inteligența), în vederea convertirii lui la doctrina oinei, o ramură a scientologiei dacice despre care se crede (și pe bună dreptate) că ar sta la temelia oricărui insucces major. Închis într-un plic (împreună cu 99,999% din averea sa, mai puțin un cuplu de lăcuste lăsat de izbeliște, în caz că Jeff Bezos revine asupra ofertei, oferindu-și ambii rinichi), Oga e dus în Tanzania, într-o rezervație de zimbri pe cale de a înflori, unde i se face sete.

Episodul 2. Pentru membrii tribului Heineken din Tanzania (un trib de pigmei cu nasul blond), setea e floare la ureche, ei se pricep de minune să o potolească ațîțînd-o, iar ca s-o ațîțe recurg la practici magice transmise prin SMS din tată-n fiu, cu un scurt popas în unchi, pentru reculegere. În timp ce Oga își potolește setea bînd și întrebînd, pe cine se nimerește, care e rostul a toate cîte se petrec, răpitorii săi decid că e mai bine să nu insiste deocamdată, se retrag în anonimat și rămîn acolo pînă spre seară.

Episodul 3. În cursul serii, un avion artizanal avînd la bord un grup de activiști ai organizației Suporteri fără Frontiere decolează de pe gazonul stadionului de oină din Dodoma (capitala Tanzaniei), în uralele unei mulțimi însuflețite care scandează „Tanzania e România!“ și „John Pombe Magufuli pentru noi / Este Burebista 2!“. Grupul de comando a primit misiunea de a-l extrage pe Miramatsu Oga din ghearele răpitorilor și de a-l imortaliza pe loc (iar dacă nu se poate pe loc, măcar pe îndelete). În cabinetul său de lucru, președintele tanzanian Magufuli răsfoiește precaut Manifestul Partidului Haute Couture de Karl Marx Lagerfeld, notîndu-și cîteva idei pe o bucată de ministru.

Episodul 4. La cîteva minute de la decolare, avionul se prăbușește într-un lan de potîrnichi furajer (în ultimele decenii, cultura potîrnichiului a cunoscut o frumoasă dezvoltare, ea asigurînd în proporție de 83,9% subzistența populației din marile centre urbane și amenințînd să atingă în curînd pragul critic de 84%, dincolo de care alimentația devine un răsfăț). Din grupul decolat scapă cu viață numai două sute de persoane, dar acestea și-au pierdut răbdarea și pînă s-o găsească (și s-o reinstaleze în sistem) se scurg minute prețioase, așa încît vor ajunge în zona X, unde era sechestrat Oga, la spartul tîrgului.

Episodul 5. Imagini dezolante cu fragmente de tîrg împrăștiate pe o rază de aproape un kilometru. Ici-colo cîte un lăutar (încă treaz) își dezmiardă cobza și suspină în paharul gol, apoi se îndepărtează fumegînd pînă ce piere în zare. Îndată, zarea geme. Peste tot, resturi de chef și de taraf, cîntece care s-au poticnit într-un sughiț și nu au mai putut răzbate afară din gîtlej, miros de pupături, exuberante gunoaie… Dar pe „influentul Oga“ ia-l de unde nu-i.

Episodul 6. Între timp (de fapt, între timpuri fiindcă acțiunea episodului se desfășoară la jumătatea distanței dintre timpul prezent și un al doilea timp, se pare absent sau în întîrziere, probabil reținut pe undeva de alte treburi), răpitorii lui Oga, cu Oga instalat comod într-o valiză, au trecut granița în Uganda vecină pentru a-i deruta pe eventualii telespectatori. Aici sînt oaspeții unui trib de inspectori fiscali care au pregătit în cinstea sosirii lor un deliciu culinar specific ugandez: tocana de taxe și impozite. Cu burta plină, ghiftuit și mulțumindu-le ghiftuitorilor, echipajul de 2+1 (Patrick White Modiano, Dario Faulkner și Miramatsu Oga, convertit sumar la doctrina oinei) își afirmă răspicat dorința de a renunța la vechile convingeri și de a îmbrățișa cu fervoare doctrina tocanei.

Episodul 7. Din albastrul cerului se desprinde o eșarfă de mătase azurie care coboară încet și se așterne lin în palmele întinse ale marii preotese Malunga Anaf, gata să oficieze ritualul integrării noilor adepți în rîndurile celor devotați tocanei. Pe eșarfă, brodate cu litere de aur, se pot citi cuvintele Forever tocana, repetate în cor de mii de glasuri. Îngenuncheați la picioarele înaltei reprezentante a clerului tocanez, cei trei eroi își pleacă frunțile pentru a primi atingerea divinei eșarfe.

Sfîrșit

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Agresați sexual în școală sub ochii dascălilor. Polițist: Vorbim despre un fenomen aici, despre dezinteresul unor cadre didactice
Este anchetă de proporții la o școală din județul Brașov, unde mai mulți elevi de clasa a VIII-a și-au agresat sexual colegii mai mici. Nu o dată și în văzul tuturor.
image
Cât a ajuns să coste renovarea unui apartament cu două camere. „Ferească Dumnezeu! Ați pus foiță de aur pe pereți?”
Prețurile o iau razna în România, iar piața imobiliară e campioana scumpirilor în marile orașe. Marii câștigători sunt constructorii și meșterii din construcții. Ultimii au ajuns să ceară sume fabuloase chiar și pentru renovarea apartamentelor mici.
image
Un fost senator se laudă că a pescuit un păstrăv de 109 centimetri. Unde este lacul în care sunt exemplare şi de peste 2 metri
Pescarul, cunoscut în zonă drept Regele Păstrăvului din Ardeal, nu este la prima sa captură de mari proporţii.

HIstoria.ro

image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.