„Ca societate, nu ne permitem să avem membri care trăiesc într-o realitate anistorică“ – interviu cu Mihai IACOB

Publicat în Dilema Veche nr. 752 din 19-25 iulie 2018
Prin Cotroceni jpeg

Se vorbește tot mai mult, în ultima vreme, despre digitalizarea patrimoniului tipărit. Mii de documente vechi, aflate, uneori, într-o stare de degradare avansată și oricum inaccesibile publicului larg, ar putea deveni accesibile dacă bibliotecile, arhivele ori muzeele care le au în grijă le-ar scana și le-ar publica în format digital. Procesul de digitalizare a început, dar munca e anevoioasă, căci presupune investirea a numeroase resurse, inclusiv umane, de care instituțiile nu dispun. În plus, simpla disponibilitate a documentelor deja digitalizate nu înseamnă neapărat și un acces mai larg. Mihai Iacob coordonează un catalog care oferă date esențiale și explicații despre cîteva sute de tipărituri vechi românești. De ce patrimoniul scris ar trebui să fie de interes pentru publicul larg de acum, pentru oamenii din secolul XXI?

Mesajul pe care vrem să-l transmitem prin proiectul nostru este că oricine poate găsi ceva interesant. Fiecare exemplar de carte veche este unic, pentru că procesul de tipărire presupunea multă muncă manuală. De la turnarea literelor și pînă la legarea fiecărui exemplar, cărțile primeau o notă de unicitate în fiecare etapă. Fie că cineva este preocupat de estetica tipăriturilor vechi sau de conținutul lor, ne așteaptă ceva spectaculos în fiecare pagină. În ultimii ani, Asociația MetruCub s-a angajat în multe demersuri care au adus educația și cultura împreună, iar, în esență, Catalogul tipăriturilor românești vechi este un proiect de educație prin și pentru patrimoniu. Sînt multe puncte de vedere din care poate fi privită utilitatea unui astfel de catalog, dar noi ni l-am asumat pe cel educațional.

Contactul cu patrimoniul ține de idealul social pe care ni-l asumăm. Ca societate, nu ne permitem să avem membri care trăiesc într-o realitate anistorică. Fără repere din trecut, ne-am afla într-un prezent continuu și aparent fără consecințe persistente. O astfel de înțelegere a lumii ne-ar face extrem de vulnerabili.

Cui i se adresează acest demers?

Catalogul se adresează în primul rînd publicului larg și abia apoi profesioniștior din zona de patrimoniu. Cu siguranță, și specialiștii pot găsi informații și, de altfel, este o excelentă ocazie să își prezinte munca, dar prin tot aparatul de suport pe care îl pune la bătaie – ghidul de utilizare, articole dedicate unor tipărituri deosebite, instrumentul de vizualizare și, în viitorul apropiat, materiale video –, catalogul vine în întîmpinarea cuiva care nu a mai avut contact cu această zonă.

Pentru informațiile de specialitate am implicat experți în cartea veche românească și organizații care dețin sau gestionează patrimoniu tipărit. Pînă acum am avut parteneriate cu instituții de cultură precum Muzeul Municipiului București, Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi, Institutul Național al Patrimoniului, Biblioteca Sfîntului Sinod și Biblioteca Metropolitană București.

Pe lîngă site (www.tipariturivechi.ro), folosim și o pagină de Facebook pentru promovare și chiar pentru a transmite un mesaj cu valoare educațională. Informația de pe Facebook încearcă să conecteze publicul actual cu problemele tratate de tipăriturile vechi, într-o manieră filtrată. Spre exemplu, am făcut referire la teme precum transparența în guvernare, adoptarea informală a unor monede – cum este cazul în zilele noastre cu moneda euro – la unități de măsură, la literatura feminină.

Care e intervalul de timp pe care vă propuneți să-l acoperiți cu acest catalog?

Intervalul care se folosește în general în acest domeniu începe cu tipărirea unui Liturghier la Tîrgoviște, în anul 1508, de către un ieromonah muntenegrean, pe nume Macarie, și se încheie cu anul 1830, care marchează finalul perioadei vechi și începutul perioadei moderne a literaturii române. Ne interesează marea majoritate a tipăriturilor, dar nu toate produsele tipografice. Spre exemplu, au fost o serie de produse, precum formulare administrative, probe de tipar sau afișe, care nu intră în aria noastră de interes.

Este o perioadă fascinantă în care, cu sprijinul tiparului, s-a format limba literară pe care o folosim astăzi și s-au propagat diferite fenomene culturale și socio-politice. I-aș menționa pe Mitropolitul Antim al Ungrovlahiei (cca. 1650 1716) și pe Episcopul Damaschin de Rîmnic (cca. 1660-1725), ale căror traduceri ale cărților de cult au avut un prestigiu atît de mare, încît limba folosită de ei a devenit baza limbii literare de astăzi.

Cum e organizat catalogul, care sînt principalele secțiuni?

Site-ul care găzduiește catalogul include numeroase elemente care să susțină și să ghideze curiozitatea vizitatorilor. Un element de care sîntem mîndri este harta pe care am marcat vechile centre tipografice și, de fiecare dată cînd se introduce o nouă unitate bibliografică în catalog, aceasta este automat preluată pe hartă. Sub ea se găsește o linie a timpului cu ajutorul căreia se poate urmări în timp și spațiu evoluția tiparului. Criteriul pe care l-am ales în ordonarea tipăriturilor este cel al destinatarului. A rezultat astfel o primă categorie de tipărituri, cele adresate unui public care folosea limba română și limbile de cultură ale vremii (slavonă, greacă, latină). O a doua categorie reunește ceea ce am putea numi export cultural: tipărituri ale unor autori români sau realizate cu sprijin românesc, care au fost destinate uni public extern. În această a doua categorie am inclus, spre exemplu, cărțile lui Dimitrie Cantemir apărute în Europa și tipăriturile realizate la Tbilisi la începutul secolului al XVIII-lea, cu sprijinul lui Constantin Brâncoveanu.

Dacă ne raportăm la definițiile conservatoare a ceea ce reprezintă o tipăritură românească veche, pînă în prezent am introdus informații minimale despre circa 20% din ele, iar pînă la sfîrșitul anului sperăm să ajungem la 40%. Ne-am dori ca în viitorul nu foarte îndepărtat să ne ocupăm și de tipăriturile care au apărut pe actualul teritoriu al României și au avut ca grup-țintă vorbitori ai altor limbi. Cea mai mare parte dintre ele sînt reunite sub numele de „transilvanice“ și au fost publicate în special în latină, maghiară și germană.

Ce presupune, concret, inventarierea/catalogarea acestor tipărituri vechi?

În cei aproape 200 de ani de cînd există preocupări sistematice de catalogare a tipăriturilor vechi, s-au strîns foarte multe studii și materiale, cu informație de bună calitate. Din păcate, ele sînt greu accesibile, mai ales unui public nespecialist, deoarece sînt foarte disparate. Abia odată cu noile tehnologii a apărut șansa de a reuni toate aceste informații într-o manieră ușor accesibilă. Este o muncă foarte laborioasă, care presupune utilizarea simultană a cel puțin șase-șapte surse de informații pentru fiecare descriere de carte pe care o introducem în catalog.

Ați avut surprize sau revelații scotocind prin arhive?

Lucrînd la catalog ne-am uitat în multe biblioteci digitale și am avut surpriza să descoperim că ceea ce părea să fie aceeași carte digitizată în două locuri erau, de fapt, tiraje diferite ale cărții, de care nu se vorbea în literatura de specialitate.

Am avut surpriza să descoperim și tipărituri necunoscute. O bibliotecă din Serbia a digitizat o tipăritură în limba sîrbă, apărută la Blaj în 1748. Ea reprezintă prima activitate despre care avem informații certe la tipografia de la Blaj, dar despre care în literatura românească nu se scrie deloc. Existența acestei tipărituri este cu atît mai importantă cu cît întărește posibilitatea existenței unei tipărituri în limba română din același an, despre care a scris Nicolae Iorga, dar care nu au ajuns la noi.

Ce urmează?

În această toamnă, împreună cu partenerii noștri, vom organiza o serie evenimente: vom avea două expoziții, o serie de ateliere practice pe tema tiparului în Evul Mediu, precum și mai multe dezbateri. Munca la catalog presupune multe ore de voluntariat, dar nu am fi reușit să facem toate acestea fără sprijinul primit de la finanțatori – Administrația Fondului Cultural Național și ArCuB. Sperăm ca aceștia să-și continue activitatea, să susțină în continuare proiecte culturale realizate de ONG-uri care își propun să lucreze în spiritul interesului public și al realizării drepturilor culturale. Acest tip de organizații sînt mai puțin constrînse de misiunile formale și au o mai mare libertate de a stabili parteneriate, de a se adresa acelor zone intermediare care se creează între diferite instituții culturale publice, conectîndu-le și creînd punți de comunicare și colaborare, atît de necesare. 

Mihai Iacob este cercetător în domeniul educației. Printre publicațiile coordonate se numără: Arta în școală: concepte și practici (2016) și Cultura în școală. Ghid pentru artiști și operatori culturali (2016). Coordonatorul proiectului Catalogului tipăriturilor vechi românești.

Foto: Ema Cojocaru

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

Adevarul.ro

image
Scandalul Dorian Popa versus restaurantul care l-a refuzat pe Cheluțu. „Ne criticați fără să ne cunoașteți” | adevarul.ro
Personalul restaurantului din Turda despre care vloggerul Dorian Popa a spus că nu l-a primit în incintă pe Cheluțu, câinele său, le-a dat replica artistului și fanilor săi.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.