Bulevardul Magheru, o margine de oraș

Edmond NICULUȘCĂ
Publicat în Dilema Veche nr. 837 din 5 - 11 martie 2020
Bulevardul Magheru, o margine de oraș jpeg

Adevărul e că starea bulevardului Magheru ne-ar perturba pe toți dacă nu am fi reușit straniul consens urban bucureștean de-a privi tot mai des în gol. Dar deschideți ochii la semnele orașului! Și priviți. Aici nu mai locuiește aproape nimeni. Apartamentele sînt de cele mai multe ori goale, iar luminile din case sînt stinse după lăsarea întunericului. Aici, în inima Bucureștiului, nici o afacere nu mai ține. Afară de ciorapi, vibratoare și covrigi, nimic nu mai merge. Pe bulevardul ăsta toată lumea trece, dar mereu spre altundeva.

E o tristețe și o mizerie pe cel mai central bulevard al Bucureștiului, de-ți vine să-ți bagi degetele în ochi odată ce i-ai deschis. Te trezești vorbind singur și te întrebi cum de am fost capabili să nu vedem la timp ce ajunge să devină cea mai avangardistă și mai centrală arteră a Bucureștiului dintre cele două mari războaie.

Literele luminoase de la Patria, Ciclop, Scala, Creditul Minier sau Antinevralgicul de pe blocul Jawol au fost date jos demult. De aproape cinci ani, Legea 282/2015, votată la doar cîteva zile după tragedia de la Colectiv, a sigilat spațiile publice și comerciale de la parterul imobilelor cu risc de prăbușire. Promisiunea legii era despre siguranța noastră. După sigilare ar fi trebuit să urmeze renovarea, dar ea nu s-a mai petrecut. Se va petrece însă prăbușirea. Prăbușirea economică a bulevardului nici nu a fost luată în calcul, dar s-a petrecut prompt. Cam tot așa cum și marele cutremur va veni într-o zi, măturînd aproape tot patrimoniul modernist al Bucureștiului și oamenii fără noroc din acest oraș.

Treizeci de ani a durat trasarea bulevardului Magheru-Bălcescu-Brătianu, treizeci au trecut pînă cînd, odată cu boom-ul economic interbelic și avîntul imobiliar fără precedent de după Marele Război, strada cea mai centrală din București să devină avanpostul arhitecturii moderniste. Altădată prilej de mîndrie pentru locuitorii Capitalei, care-și vedeau orașul crescînd tot mai mult pe verticală, făcîndu-i pe unii chiar să spună la acea vreme că Bucureștiul „a făcut un salt pe deasupra Atlanticului și că în doar cîțiva ani Micul Paris va deveni Micul New York“, astăzi axa nord-sud a Capitalei, care adună 59 de monumente istorice, riscă să dispară, abandonată, mutilată și sluțită de reclame care nici impresia prosperității nu mai reușesc să o transmită în acest decor dezolant de margine de oraș.

Pe Bulevardul Magheru-Bălcescu-Brătianu, „zonă istorică cu grad de protecție maxim“, așa cum ne atenționează Regulamentul de Zonă Protejată, doar 61 de imobile din cele 192 construite au expertiză tehnică și sînt încadrate în clasele I, II, III de risc seismic sau în clase de urgență. Pentru restul de 120 de imobile nu se cunoaște gradul de vulnerabilitate, deși sînt mai vechi de 50 de ani, mai înalte de cinci etaje și prezintă, cele mai multe dintre ele, fisuri seismice pe fațade. A fost nevoie de alți treizeci de ani ca bulevardul să devină invizibil pentru cei mai mulți dintre noi. Treizeci de ani au fost suficienți ca un întreg bulevard, care altădată dăduse semnalul liniei drepte, progresului, avîntului modernității și verticalității, să dea semnalul că Bucureștiul a ajuns în al doisprezecelea ceas: orașul acesta a ajuns într-un asemenea hal de vulnerabilitate că e deja un oraș improbabil. Nu vom avea niciodată banii și timpul să salvăm tot ce merită salvat. S-a stricat prea mult și nici o soluție nu va fi suficient de rapidă. Iar reclamele sînt ca niște imense giulgiuri care acoperă degradarea clădirilor în prag de colaps.

Bulevardul Magheru, ca peste trei sferturi din oraș cu locuitori cu tot, e victima Ordonanței 20/1994, ordonanța „privind măsurile pentru reducerea riscului seismic al construcțiilor existente“. Salvarea clădirilor și a vieților din ele se poate face doar printr-un nou cadru legal. OG 20/1994 e dintr-o altă eră, una în care inițiativa privată și proprietarii lipsesc. Era un context prea diferit ca să mai credem că poate funcționa și astăzi. Oricum nu a funcționat niciodată. Nu există statistici oficiale, dar pe baza respectivului act normativ nu cred să se fi consolidat mai mult de 50 de clădiri la nivel național. Noul cadru legal trebuie să ia în seamă proprietarii, chiriașii, societatea civilă și experții. Pînă atunci, deschideți, vă rog, ochii, votanți și candidați laolaltă! Lozinca „Bucureștiul trainic“ nu ține. Deschideți ochii! E mult de muncă și timpul tot mai scurt.

Edmond Niculușcă este fondatorul și președintele Asociației Române pentru Cultură, Educație și Normalitate (ARCEN).

Foto: Alberto Groșescu

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

Adevarul.ro

image
Andreea Antonescu, supărare mare înainte de naștere. Totul are legătură cu fiica sa: „E foarte greu pentru mine“ | adevarul.ro
Deși așteaptă cu nerăbdarea aducerea pe lume a celui de-al doilea copil, Andreea Antonescu are o amărăciune în suflet. Fiica ei a ales să locuiască în SUA, alături de tatăl său, după ce s-a pronuntat divorțul dintre părinții săi.
image
Halep jubilează: Victorie mare în cazul de dopaj. Explicațiile venite pe filiera TAS | adevarul.ro
Simona Halep (31 de ani) poate răsufla ușurată după mult timp.

HIstoria.ro

image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.
image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.