Bulevardul Magheru, o margine de oraș

Edmond NICULUȘCĂ
Publicat în Dilema Veche nr. 837 din 5 - 11 martie 2020
Bulevardul Magheru, o margine de oraș jpeg

Adevărul e că starea bulevardului Magheru ne-ar perturba pe toți dacă nu am fi reușit straniul consens urban bucureștean de-a privi tot mai des în gol. Dar deschideți ochii la semnele orașului! Și priviți. Aici nu mai locuiește aproape nimeni. Apartamentele sînt de cele mai multe ori goale, iar luminile din case sînt stinse după lăsarea întunericului. Aici, în inima Bucureștiului, nici o afacere nu mai ține. Afară de ciorapi, vibratoare și covrigi, nimic nu mai merge. Pe bulevardul ăsta toată lumea trece, dar mereu spre altundeva.

E o tristețe și o mizerie pe cel mai central bulevard al Bucureștiului, de-ți vine să-ți bagi degetele în ochi odată ce i-ai deschis. Te trezești vorbind singur și te întrebi cum de am fost capabili să nu vedem la timp ce ajunge să devină cea mai avangardistă și mai centrală arteră a Bucureștiului dintre cele două mari războaie.

Literele luminoase de la Patria, Ciclop, Scala, Creditul Minier sau Antinevralgicul de pe blocul Jawol au fost date jos demult. De aproape cinci ani, Legea 282/2015, votată la doar cîteva zile după tragedia de la Colectiv, a sigilat spațiile publice și comerciale de la parterul imobilelor cu risc de prăbușire. Promisiunea legii era despre siguranța noastră. După sigilare ar fi trebuit să urmeze renovarea, dar ea nu s-a mai petrecut. Se va petrece însă prăbușirea. Prăbușirea economică a bulevardului nici nu a fost luată în calcul, dar s-a petrecut prompt. Cam tot așa cum și marele cutremur va veni într-o zi, măturînd aproape tot patrimoniul modernist al Bucureștiului și oamenii fără noroc din acest oraș.

Treizeci de ani a durat trasarea bulevardului Magheru-Bălcescu-Brătianu, treizeci au trecut pînă cînd, odată cu boom-ul economic interbelic și avîntul imobiliar fără precedent de după Marele Război, strada cea mai centrală din București să devină avanpostul arhitecturii moderniste. Altădată prilej de mîndrie pentru locuitorii Capitalei, care-și vedeau orașul crescînd tot mai mult pe verticală, făcîndu-i pe unii chiar să spună la acea vreme că Bucureștiul „a făcut un salt pe deasupra Atlanticului și că în doar cîțiva ani Micul Paris va deveni Micul New York“, astăzi axa nord-sud a Capitalei, care adună 59 de monumente istorice, riscă să dispară, abandonată, mutilată și sluțită de reclame care nici impresia prosperității nu mai reușesc să o transmită în acest decor dezolant de margine de oraș.

Pe Bulevardul Magheru-Bălcescu-Brătianu, „zonă istorică cu grad de protecție maxim“, așa cum ne atenționează Regulamentul de Zonă Protejată, doar 61 de imobile din cele 192 construite au expertiză tehnică și sînt încadrate în clasele I, II, III de risc seismic sau în clase de urgență. Pentru restul de 120 de imobile nu se cunoaște gradul de vulnerabilitate, deși sînt mai vechi de 50 de ani, mai înalte de cinci etaje și prezintă, cele mai multe dintre ele, fisuri seismice pe fațade. A fost nevoie de alți treizeci de ani ca bulevardul să devină invizibil pentru cei mai mulți dintre noi. Treizeci de ani au fost suficienți ca un întreg bulevard, care altădată dăduse semnalul liniei drepte, progresului, avîntului modernității și verticalității, să dea semnalul că Bucureștiul a ajuns în al doisprezecelea ceas: orașul acesta a ajuns într-un asemenea hal de vulnerabilitate că e deja un oraș improbabil. Nu vom avea niciodată banii și timpul să salvăm tot ce merită salvat. S-a stricat prea mult și nici o soluție nu va fi suficient de rapidă. Iar reclamele sînt ca niște imense giulgiuri care acoperă degradarea clădirilor în prag de colaps.

Bulevardul Magheru, ca peste trei sferturi din oraș cu locuitori cu tot, e victima Ordonanței 20/1994, ordonanța „privind măsurile pentru reducerea riscului seismic al construcțiilor existente“. Salvarea clădirilor și a vieților din ele se poate face doar printr-un nou cadru legal. OG 20/1994 e dintr-o altă eră, una în care inițiativa privată și proprietarii lipsesc. Era un context prea diferit ca să mai credem că poate funcționa și astăzi. Oricum nu a funcționat niciodată. Nu există statistici oficiale, dar pe baza respectivului act normativ nu cred să se fi consolidat mai mult de 50 de clădiri la nivel național. Noul cadru legal trebuie să ia în seamă proprietarii, chiriașii, societatea civilă și experții. Pînă atunci, deschideți, vă rog, ochii, votanți și candidați laolaltă! Lozinca „Bucureștiul trainic“ nu ține. Deschideți ochii! E mult de muncă și timpul tot mai scurt.

Edmond Niculușcă este fondatorul și președintele Asociației Române pentru Cultură, Educație și Normalitate (ARCEN).

Foto: Alberto Groșescu

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Cea mai coruptă țară din UE. România, în top 3
Raportul Transparency International reflectă modul în care este percepută corupția din sectorul public din 180 de state și este făcut prin acordarea de puncte.
image
Un ieşean, obligat să plătească facturile unei case în care nu mai locuieşte de 8 ani
Un bărbat din Iaşi s-a trezit cu o surpriză neplăcută, când a aflat că trebuie să plătească facturile noilor proprietari ai casei în care nu mai locuieşte de opt anI. Acest lucru s-a întâmplat pentru că noii locatari nu au transferaT contractul pe numele lor.
image
Vietnamez filmat la Cluj cum jupoaie un șobolan. „Capturează ilegal și mănâncă tot ce mișcă” VIDEO
Un vietnamez a fost filmat în incinta unei fabrici din Cluj-Napoca pe când jupoaie șobolani. Clujeanul care a făcut publică filmarea susține că acesta face parte dintr-un grup de vietnamezi care vânează și mănâncă tot ce prinde: șobolani, păsări, iepuri.

HIstoria.ro

image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.