Bucureștiul este în mîinile și picioarele noastre

Echipa Street Delivery
Publicat în Dilema Veche nr. 368 din 3 - 9 martie 2011
Bucureștiul este în mîinile și picioarele noastre jpeg

Bucureştiul cotidian e definit de drumul împiedicat din punctul x în punctul y în detrimentul promenadei. Marile bulevarde ce au tăiat şi cele care se pregătesc să taie Bucureştiul favorizează tranzitul prin oraş în detrimentul călătoriei. Case vechi sînt dărîmate pentru a fluidiza traficul, comunităţi umane sînt distruse pentru a crea noi artere pregătite să sporească agitaţia şi goana. 

Ideea unui eveniment de stradă care să atragă atenţia că oraşul e un organism viu care se îmbolnăveşte dacă nu e îngrijit a apărut acum şase ani. Eram hotărîţi să recucerim o stradă avînd în minte oamenii care o locuiesc şi o fac să respire, nu şoferii şi investitorii în proiecte imobiliare indiferente la ţesutul oraşului. Aşa s-a născut Street Delivery, eveniment urban non-profit şi de responsabilizare socială care aminteşte locuitorilor şi autorităţilor rolul spaţiului public, al importanţei culturii şi memoriei arhitecturale în dezvoltarea durabilă a oraşului. 

Ne-am dorit ca Street Delivery să constituie un manifest viu: oraşul e dreptul şi responsabilitatea noastră comună. Am ales, pentru început, strada Arthur Verona nu doar fiindcă era „la îndemînă“ (Cărtureşti şi OAR, principalii susţinători ai proiectului, avînd sediile pe această stradă), ci mai ales datorită istoriei sale, care merită scoasă din uitare. „Trama stradală, parcelarul, caracterul vegetaţiei, al fronturilor şi al arhitecturii menţin structuri mai vechi, apărute în secolul al XIX-lea, peste care s-au suprapus intervenţiile urbane moderniste, despărţind zone cu acelaşi caracter.“ –precizează arhitectul Şerban Sturdza, unul dintre iniţiatorii evenimentului. 

Acum şase ani, strada funcţiona ca parcare publică în centrul oraşului. Oamenii uitaseră că ea leagă doi plămîni importanţi ai zonei: Grădina Cişmigiu şi Grădina Icoanei (cu lobii ei formaţi din Parcul Ioanid şi Grădina Universitarilor). Plimbîndu-te de-a lungul acestui traseu, poţi descoperi zeci de monumente istorice şi de arhitectură, de la Şcoala Centrală la Ateneul Român. Dar pe strada Verona, ca de altfel prin tot Bucureştiul, e din ce în ce mai dificil să te plimbi. Problema nu constă doar în infrastructura depăşită, ci şi în stilul de viaţă pe care îl aleg mulţi dintre bucureşteni. Deşi prezenţa automobilului personal în circulaţia vechilor oraşe europene e  restrînsă legislativ şi civic de decenii, în Bucureşti aproape că e ruşinos „să nu ai maşină“. Folosirea transportului public sau alternativ (biciclete, role, skateboard) e încă percepută de mulţi ca degradantă sau infantilă. Nevoia de afişare a statutului individual „ca să moară toţi duşmanii“ (şi implicit spiritul comunitar) e sindromul unui capitalism primitiv pe care Street Delivery încearcă să-l rectifice. 

Dar nu lucrăm doar la nivel de percepţie şi atitudine. Colaborăm cu autorităţile locale pentru punerea în practică a unui Plan Urbanistic Zonal ce constă în realizarea unui traseu cultural-pietonal care să lege centrul Bucureştiului printr-o promenadă de la est la vest, emisfere secţionate astăzi de două mari bulevarde: Magheru şi Calea Victoriei. Deşi aprobat de Primărie, PUZ-ul nu a fost pus în aplicare nici pînă azi. Odată realizat, strada Arthur Verona ar deveni o promenadă cu trotuare largi, mobilier urban, copaci şi vegetaţie suspendată care ar permite vizitarea a 25 de monumente istorice reconsolidate. Pentru liniştea şoferilor, promenada ar conţine un fir de circulaţie cu viteză redusă, un pasaj subteran care ar traversa Bdul Magheru şi o parcare multinivelată pentru maşinile care acum ocupă trotuarele. 

Trei zile pe an, zeci de mii de oameni vin să se plimbe pe o stradă pietonală din centrul oraşului (din 2008, Street Delivery se întîmplă simultan şi în Timişoara). Copii, părinţi şi bunici se întîlnesc să povestească, să admire, să înveţe, să se joace, să asculte muzică. Se prea poate ca mulţi să nu ştie exact de ce se întîmplă evenimentul ăsta şi să creadă că e doar un fel de carnaval stradal. Chiar şi aşa, dacă nu ar fi vorba decît de bucuria oamenilor concentrată în trei zile, fără conştientizarea spiritului civic, a exerciţiului de locuire a spaţiului public, Street Delivery merită să se întîmple mai des. Fiindcă nu lasă în urma sa doar monumente de arhitectură şi de for public, trotuare pavate cu piatră cubică, desene pe pereţi sau sisteme de iluminat. Street Delivery lasă, în urma fiecărui eveniment, amintiri.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Sistem de rachete BUK FOTO Shutterstock jpg
Unele dintre cele mai importante arme folosite în războiul din Ucraina nu sunt noi și nici sofisticate
Câteva arme mai noi, cum ar fi lansatoarele de rachete HIMARS de producție americană și dronele de atac TB2 de producție turcească, au dominat titlurile din presă, dar armele mai vechi, în principal modele din epoca sovietică, sunt cele care încă duc greul războiului din Ucraina.
Scurgeri de gaz din conductele Nord Stream FOTO EPA-EFE
Vinovatul evident pentru exploziile Nord Stream: ipoteza unui expert suedez
Economistul suedez Anders Aslund, fost consilier al lui Boris Elţîn, primul preşedinte al Rusiei post-sovietice, afirmă că „vinovatul evident” pentru exploziile de la gazoductele Nord Stream din Marea Baltică pare să fie una dintre cele mai secrete structuri militare ale Rusiei.
oi jpg
„Vara lui Mioi”, două săptămâni cu vreme estivală, la mijlocul toamnei. Legenda cărăușului sărac și foarte harnic
Pe 29 septembrie începe „Vara lui Mioi” sau „Năpustitul berbecilor”, când se așteaptă o încălzire trecătoare a vremii până în 14 octombrie. Mioi este un personaj de legendă, cărăuș sărac și foarte harnic, de care Dumnezeu s-a îndurat dându-i câteva zile de vară la sfârșit de septembrie.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.