Bucureşti, un oraş marcat de inegalităţi culturale - interviu cu Mihaela PĂUN

Publicat în Dilema Veche nr. 626 din 18-24 februarie 2016
Bucureşti, un oraş marcat de inegalităţi culturale   interviu cu Mihaela PĂUN jpeg

De ce vă doriţi să obţineţi titlul de Capitală Europeană a Culturii?

În dosarul nostru de candidatură am identificat şase motive pentru care oraşul Bucureşti are nevoie de acest titlu, despre care trebuie spus încă din start că nu este un titlu de merit. Nu primeşti titlul de Capitală Europeană a Culturii pentru ceea ce eşti, ci pentru ceea ce te angajezi că poţi să devii. De aceea, credem că Bucureşti are nevoie de acest titlu, în primul rînd, ca să-şi redefinească identitatea, în raport cu sine, cu locuitorii săi şi cu Europa. Este de asemenea important ca potenţialul creativ al oraşului, aflat deocamdată într-o stare latentă, invizibilă, să devină activ, să fie captat şi canalizat în proiecte coerente. Bucureşti este un oraş marcat de inegalităţi culturale, cu o majoritate covîrşitoare a populaţiei care trăieşte în cartiere, ruptă de viaţa culturală a oraşului. Aceste inegalităţi trebuie să fie echilibrate. Sîntem conştienţi de soarta oraşelor mari, a capitalelor de ţară, în istoria recentă a programului CEAC. Credem însă că pentru Bucureşti, dincolo de competiţia în sine sau de cîştigarea titlului, procesul de candidatură este în sine foarte important. Este un demers fără precedent pentru oraşul nostru, în care, pentru prima dată, a luat naştere un proces de lucru care a adus împreună entităţi care acţionau pe scena culturală, pînă acum, separat. „Moştenirea“ acestui proces de candidatură, indiferent de rezultatul competiţiei, va fi un cîştig pe termen lung pentru viaţa culturală a oraşului.

Care e astăzi situaţia infrastructurii culturale?

Infrastructura culturală a Bucureştiului este marcată de aceleaşi inegalităţi pe care le întîlnim şi la nivel social sau economic. Practic, ea este distribuită inegal în oraş, cu mai mult de 80% din dotările culturale aflate într-o zonă centrală de 8 km2, dintr-o arie metropolitană totală de 400 km2. Partea invizibilă a acestei centralizări excesive de spaţii culturale şi evenimente este faptul că cele două treimi din oraş care trăiesc în cartiere nu au o ofertă culturală locală. Multe dintre fostele case de cultură şi cinematografe de cartier s-au închis după 1989, în urma privatizării clădirilor publice. În multe cartiere, mall-urile sînt singura alternativă pentru petrecerea timpului liber.

Bucureştiul dă naştere unui paradox: deşi este oraşul cu cele mai multe spaţii nefolosite, majoritatea artiştilor independenţi se confruntă cu lipsa spaţiilor în care să îşi desfăşoare activitatea. Un studiu realizat de Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu“, comisionat de ARCUB pentru definirea Strategiei Culturale, a identificat peste 60 de spaţii, foste zone industriale sau case abandonate, care pot fi transformate în centre pentru activări culturale. În acelaşi timp, este nevoie de o mai mare deschidere a instituţiilor de cultură care deţin spaţii, către scena independentă.

Care sînt zonele/domeniile deficitare?

Unul dintre punctele nevralgice ale Capitalei este cel al infrastructurii culturale, care, deşi pare cea mai dezvoltată din ţară, în raport cu potenţialul creativ al oraşului, este subdimensionată. În acelaşi timp, este tot mai pregnantă nevoia de a redefini spaţiul public şi de a‑l face pe cetăţean să găsească pîrghiile pentru a-l redobîndi şi asuma, de a face oraşul mai prietenos cu locuitorii săi. De altfel, aceasta este o problemă în multe oraşe din Europa, nu doar în Bucureşti.

Un alt punct pe care proiectul de Capitală Europeană a Culturii îl poate îmbunătăţi este acela al legăturii afective dintre bucureştean şi oraşul său, o relaţie care s-a situat în cel mai bun caz în planul „love-hate“, la care se adaugă şi o puternică lipsă de încredere, în relaţiile dintre cetăţeni şi autorităţi.

Ce pondere au industriile culturale & creative în economia oraşului dvs.?

Spre deosebire de celelalte industrii din ţară, economia creativă este concentrată în principal la​ nivelul Bucureştiului. ​Conform datelor din 2011, analizate în studiul ​​​„Importanţa economică a industriilor​ creative“ realizată de GEA Strategy & Consultin​​g​, peste jumătate dintre salariaţii​ din ICC lucrează în Bucureşti şi realizează 69,4%​ din totalul naţional al cifrei de afaceri. Diferenţa dintre​ Bucureşti şi celelalte judeţe este extrem de mare: în​ Capitală se află de șase ori mai multe firme, de opt ori mai​ ­mulţi angajaţi şi se realizează o cifră de afaceri de​ șase ori mai mare faţă de al doilea clasat. De altfel, în​ Bucureşti sînt angajaţi aproape tot atîţia​ lucrători în industriile creative cît în toate​ celelalte judeţe la un loc.​ ​

Cercetarea realizată de Clara Volintiru şi Dumitru​ Miron în 2014,​ „Business Environment and Creative Industries​ ​in Romania“, analizează cifrele economiei creative​ din Bucureşti. În Capitală sînt înregistrate 16.398​ de firme specializate în activităţi creative, ceea ce​ înseamnă aproximativ 12,5% din totalul agenţilor ​economici din acest oraş. În ceea ce priveşte cifra de​ afaceri cumulată, industriile creative ajung la aproximativ​ 19 miliarde de lei, în 2013​ – adică aproximativ ​5% din cifra de afaceri totală la nivelul oraşului Bucureşti.

Care sînt avantajele, atuurile oraşului dvs. în comparaţie cu celelalte trei aflate în competiţie?

Pentru Bucureşti, „Oraşul In-vizibil“, ceea ce este astăzi un dezavantaj devine atuul de mîine. Astfel, potenţialul creativ imens al Bucureştiului, deşi neutilizat în totalitate, este un avantaj. Bucureşti este, în acelaşi timp, un oraş care are capacitatea de a livra proiecte mari, cu participare internaţională, iar Festivalul „Enescu“ sau Summerwell sînt o confirmare a acestui fapt. Este un oraş conectat la marile reţele culturale internaţionale şi, pentru că este principalul nod de transport, este oraşul cel mai vizitat de străini. În plus, moştenirea istorică complicată a oraşului îl poziţionează ca o interfaţă între diverse civilizaţii şi reprezentări culturale, ceea ce face din Bucureşti un oraş inedit şi interesant pentru artiştii europeni.

Cum va arăta, în linii mari, programul cultural al oraşului, în 2021?

Potrivit conceptului de candidatură, „Oraşul In-vizibil“, programul urmăreşte să aducă în vizibil potenţialul creativ al oraşului, pe cele trei direcţii identificate în prima etapă de candidatură: „Pierdut şi regăsit“, „Periferii: Înăuntru şi în afara lor“ şi „Microtopii“. Nu ne dorim ca Bucureşti 2021 să însemne un singur an de evenimente artistice, ca un mare festival, după care oraşul să rămînă „pustiit“. Încercăm să creăm o platformă pe a cărei bază să se dezvolte programe culturale şi după 2021.

În ce măsură programul propus implică şi alte localităţi din regiune?

Bucureşti candidează pentru acest titlu împreună cu regiunea Ilfov. Aşadar, este un oraş în continuă schimbare şi, din multe puncte de vedere, încearcă să se adapteze tranziţiei către o structură de metropolă. Ilfovul aduce în proiect obiective culturale importante (de exemplu, centrele culturale Mogoşoaia şi Snagov), dar are şi zone importante, cu o populaţie care suferă de multiple tipuri de privaţiuni sociale, situîndu-se pe primele locuri la nivel naţional (15-40% din populaţie afectată de multiple privaţiuni) şi incluzînd mai multe comunităţi cu densitate mare de populaţie romă.

Pregătirile pentru programul „Capitala Europeană a Culturii“ presupun cheltuieli publice importante de la bugetul local. În ce măsură sînt conştienţi cetăţenii oraşului de aceste angajamente?

Unul dintre principiile candidaturii Bucureştiului este implicarea bucureştenilor şi consultarea lor. De-a lungul primei faze a competiţiei, la consultările cu locuitorii oraşului, una dintre temele de discuţie a fost nevoia de a redefini cultura şi de a găsi un limbaj comun cu cei care nu au avut pînă acum acces la actul artistic şi cultural, precum şi nevoia de a explica de ce cultura nu poate fi trecută la… „alte cheltuieli“ şi de ce este important ca investiţiile administraţiei locale în sectorul cultural să fie constante şi consistente. Un alt principiu important al candidaturii este transparenţa. Am comunicat în mod constant despre costurile candidaturii oraşului Bucureşti, precum şi despre bugetul prevăzut în dosarul de candidatură.

Mihaela Păun este director executiv ­ARCUB.

a consemnat Matei MARTIN

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
BBC: Unanimitate în guvernul israelian privind răspunsul la atacul iranian
Hanoch Milwidsky, vicepreședinte al parlamentului israelian și membru al Knessetului din partea Partidului Likud al premierului Netanyahu, a declarat pentru BBC că există unanimitate în guvernul israelian cu privire la faptul că ar trebui să existe un răspuns la atacul iranian.
image
Topul țărilor europene cu cei mai educați locuitori. Pe ce loc e România
Ponderea persoanelor cu studii superioare este mai mare în țările nordice și baltice, iar femeile sunt, în general, cele mai educate. România are cel mai mic procent din UE în ceea ce privește numărul de persoane cu studii superioare.
image
Televiziunea iraniană, fake news grosolan despre atacul asupra Israelului. Ce video a arătat populației ca fiind „lovitura de succes” VIDEO
Televiziunea de stat iraniană a difuzat duminică, în mod repetat, o înregistrare video cu un incendiu în Chile, susținând că este vorba de imagini cu rachete care au lovit cu succes ținte din Israel.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.