Borşul

Borşul, udătură, sorghitură e una din mîncărurile cele mai răspîndite şi obişnuite la ţăran; nu e casă care să n-aibă putină de borş ori borşeri, borşancă, borşoaică de umplut borş şi nu-i gospodină să nu ştie a umplea borşul. „Dacă n-am o ţîră, o leacă, niţică sorghitură (sorbitură), parcă nu mă ţîn sătulî“, spun unele gospodine.

Unele gospodine, cînd umplu borş, au obicei de trag copiii de-un ghiţ de păr din cap, ori le dau cîte-o palmă ori pumn, zicînd: „Acru borşul“, avînd credinţa că, făcînd aşa, borşul se acreşte mai iute şi mai tare. De n-are copii, dă-n slugă şi, cam în glumă, şi-n bărbat, pentru care adese primeşte mulţămită şi ea, tot în glumă. (…) În judeţul Tecuci, comuna Ţepu, pentru ca borşul să se înăcrească, femeile dau cu făcăleţul în băieţi, de-i face să plîngă, şi descîntă: „S-a dus la peşte, borşul se-năcreşte“.

(…) După femeia blajină, moale, mazacă ori leneşă, borşul nu se acreşte, nu se face bun, şi adesea se bîhleşte ori se îmbăloşează; după cea harnică, iute, aprinsă după treburi şi amarnică la toate, după aschide, borşul se face oţet de acru, cum îi para focului. Ca să fie mai dulcuţ, se taie cu apă.

(…) Borş acru tare, sărat şi chipărat, mănîncă şi beu cu gust cei mahmuri sau tehui (tahui) de beţie şi butură.

(…) Iată o listă de borşurile de săc şi de frupt cunoscute de săteni: borş cu fasole, borş cu cartofi, borşul de mazere, borş de linte, borş cu buruiene (cu petrinjel, cu şteghie, cu leuştean, cu ştir, cu lobodă, cu mărar etc.), borşul cu orez, borşul cu pasat, borşul cu crupe, borş cu sfecle, borşul cu curechi, borş cu frecăţei, borşul cu păstăi, borş cu găluşte sau bucăţele, borş cu tocmagi, borşul cu urzici, borş de curpeni, borş de bostănei, borşul cu bureţi (hrighi, ciuperci, sbîrciogi, chitărci ş.a.), borş holtei sau flăcău, borş de peşte, borş păscăresc, borş de chitici, borşul de icre, borş cu carne sau zama, borşul de găină, borşul de pui, borşul rusesc, borş dires, borş cu zmîntînă, borş cu perişoare, borş crud cu mălai, borşul călugăresc şi borş cu cuiul uşei – o ironizare pentru femeile amarnice, care spun că fac borş şi cu pietre. 

Din bucătăria ţăranului român, Mihai Lupescu, Editura Paideia, 2000