Bombele nu aduc o bună societate

Andrei ȚĂRNEA
Publicat în Dilema Veche nr. 372 din 31 martie - 6 aprilie 2011
Bombele nu aduc o bună societate jpeg

S-a încercat. Niciodată mijloacele militare nu au putut impune singure o societate democratică. Epopeea din Irak, dar şi a celui mai lung război din istoria SUA – cel din Afganistan – o dovedesc cu prisosinţă. Odyssey Dawn e un nume frumos pentru o necesară, dar gravă opţiune în Libia. Nu ştim dacă alegerea sa face trimitere la mitologia mediteraneeană sau la natura inevitabil înşelătoare şi de durată a angajamentului occidental în regiune. Indiferent cît de mult sau puţin vor dura aceste operaţiuni militare, şi ce rezultat vor avea, acest moment este consecinţa unui fenomen mai vast şi va fi urmat de o succesiune de evenimente care necesită răspunsuri. Există întrebări fundamentale: Cine este şi cum va arăta noua elită arabă? Care este modelul de urmat pentru societăţile eliberate de sub dictatură şi regimuri autoritare? Cît de grav şi de iminent este riscul fundamentalismului şi cum poate să fie efectiv combătut? În primul rînd, ele sînt întrebări pentru societăţile arabe din Africa de Nord şi Orientul Apropiat extins. Dar răspunsurile presupun şi opţiuni şi poziţionări dinspre lumea occidentală.

Libia este parte dintr-un proces de transformare fundamentală care a cuprins ca un incendiu lumea arabă şi musulmană. Acest vînt al schimbării a cuprins, în grade diferite, multe dintre ţările musulmane, din Tunisia şi pînă la graniţa Chinei. Nu am prevăzut aceste schimbări şi ele au venit dintr-o parte a societăţilor arabe şi musulmane de la care puţini se aşteptau. Multe presupoziţii se dovedesc astăzi profund eronate. Efectul cumulativ al tehnologiei, al comunicaţiilor şi educaţiei, cuplat cu forţa demografiei creează un seism politic regional care va avea efecte globale. Puşi în faţa acestor realităţi, trebuie să gestionăm procesul şi implicaţiile sale pentru Europa şi lumea occidentală. Nu se mai pune problema alegerii. Ea a fost făcută de succesul străzii şi al noilor elite arabe. Acestea nu sînt, în această etapă, contaminate masiv de fenomenul islamismului fundamentalist. Dar sînt la fel de vulnerabile pe cît este parfumul democratic cu iz de iasomie la fumul exploziilor.  Pînă în acest moment, toate forţele implicate în operaţiunile militare destinate să susţină rezoluţia 1973 a Consiliului de Securitate ONU privind Libia sînt occidentale. Sînt semne, deocamdată ne-substanţiate, că state arabe ar putea să se alăture. Este semnificativ pentru ca întregul efort de apărare a unui set fundamental de principii şi valori universale să fie credibil şi eficient. Dacă numai occidentalii sînt aliniaţi într-un asemenea exerciţiu, sau dacă natura implicit riscantă a unei operaţiuni militare aduce victime civile, opinia publică occidentală şi strada arabă vor întoarce rapid foaia. Lucrurile se complică şi mai tare dacă în ecuaţie se introduce decizia Arabiei Saudite şi a Emiratelor Unite de a trimite forţe în Bahrein.  

Răspunsurile Vestului la această schimbare trebuie atent calibrate. Nu va fi uşor pentru că asistăm la un nou tip de tranziţie lipsită de instrumente puternice de persuasiune şi influenţă, cum a fost modelul democraţiilor occidentale şi al integrării europene pentru spaţiul ex-comunist. Prinse între provocările unor conflicte ideologice, religioase, comunitare şi adesea cadoul otrăvit al resurselor petroliere, aceste societăţi îşi caută drumul. Aşa cum se vede deja în Tunisia, Egipt, Libia, Siria, Bahrein sau Yemen, fenomenul este în plină evoluţie şi extrem de divers. Ţările occidentale sînt dublu incapacitate de istoria lor colonială şi de atitudinea cel puţin dubioasă faţă de oameni puternici şi regimuri autocratice în regiune. Sacrificarea valorilor şi dublul standard în tratamentul acestora şi al abuzurilor şi limitărilor libertăţilor fundamentale în regiune, în funcţie de prezenţa resurselor energetice sau a unor interese securitare locale, are un preţ semnificativ măsurat în gradul de credibilitate. De aceea, dacă fenomenul de schimbare are o profundă valoare democratică, pentru a reuşi pe termen lung, acesta trebuie activ şi energic susţinut de parteneri credibili. Nimeni nu e mai bine poziţionat pentru a oferi acest sprijin decît societatea civilă din lumea occidentală. Spre deosebire de guverne, nu este văzută critic de lumea arabă. Din contră, organizaţii ca Amnesty International sau Carnegie Endowment au fost între cele care au criticat constant abuzuri în ţări cu care statele occidentale aveau relaţii privilegiate. Instituţiile civice au credibilitate, expertiză şi vocaţie în facilitarea tranziţiei. Ele nu pot să suplinească rolul guvernelor şi al instituţiilor financiare. Pot, în schimb, să creeze punţi, să stabilească dialog şi să transfere experienţe valoroase sau chiar critice pentru perioada care urmează. Există o excelentă oportunitate pentru solidaritatea, dar şi expertiza în gestiunea şi accelerarea tranziţiei a unor instituţii ca OSI, Carnegie, NDI şi NRI, Westminster Foundation, Project on Middle East Democracy, World Movement for Democracy etc. Toate acestea au avut un rol important în facilitarea tranziţiei politice şi civice în Europa de Est. 

Diferenţa importantă este că în ţările arabe nu e clar care este modelul spre care se îndreaptă. Puteri emergente pot să dea modele economice şi politice, dar nu toate sînt în mod automat democratice sau de natură să ofere o promisiune de libertate reală societăţilor arabe. Altele au interese economice şi sînt interesate să umple golul potenţial. Tocmai de aceea Turcia, o ţară simultan musulmană şi democratică, poate şi trebuie să joace un rol important. La fel, relaţia dintre UE şi Turcia are rolul unei hărţi de turnesol. Organizaţii neguvernamentale turceşti sau internaţionale – dar lucrînd prin Turcia – pot să fie exact instrumentul care să facă diferenţa în această luptă pentru inimi şi minţi în lumea arabă şi musulmană. Reţeaua institutelor Aspen, din care face parte şi Aspen România, are o serie de programe (Aspen Liberty Fellowship, Aspen Middle East Leadership Initiative, Iniţiativa pentru Palestina) care îşi propun tocmai să faciliteze dialogul între comunităţi, mediul de afaceri, societatea civilă. Aspen România va contribui la acest efort şi are nevoie de parteneri din societatea civilă românească românească şi europeană cu experienţă în proiectele de transformare democratică.  

În Libia, în primă instanţă, procesul în curs are legătură cu apărarea vieţii cetăţenilor ameninţaţi de un regim dictatorial. Cînd represiunea devine crimă şi instrumentele ei devin militare, argumentele suveranităţii nu funcţionează. Pe de altă parte, întreaga miză a operaţiunilor depăşeşte doar acest obiectiv punctual. Imaginile transmise de media sînt în acest sens înşelătoare. Lupta aceasta nu va fi cîştigată cu avioane de luptă, bombe şi rachete.  

Este foarte probabil ca următorul val în acest proces de durată să fie marcat nu de avioane de luptă, ci de organizaţii neguvernamentale. Acest lucru va fi posibil pentru că ele sînt deja prezente în regiune, lucrînd împreună şi alături de elita arabă emergentă, competentă şi dornică de succes.

Andrei Ţărnea este director executiv al Institutului Aspen România.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.