Blojul împuşcă Cerbul la comanda "Motor!"

Publicat în Dilema Veche nr. 408 din 8-14 decembrie 2011
Blojul împuşcă Cerbul la comanda "Motor!" jpeg

Cu un pahar de vin în faţă şi savurînd sarmalele, românii stau în faţa televizorului, lăudînd bogăţia obiceiurilor noastre. Multe sînt însă revitalizate doar pentru că e nevoie de ele pe ecran. Nu mai fac parte din viaţa comunităţii, sînt doar puse în scenă. E bine? E rău? Li se dă astfel o şansă? 

Pentru sărbătorile de sfîrşit de an (şi pentru celelalte, dar astea durează mai mult), redacţiile – în special cele de ştiri TV – recurg la planul B. Desigur că ar mai putea interveni vreun tsunami sau alt eveniment creator de breaking news, dar mai întîi trebuie asigurat stocul de ştiri cu obiceiuri de Crăciun şi Anul Nou, obligatoriu tradiţionale, autentice, păstrate cu sfinţenie din generaţie-n generaţie...

Prin ţară, reporterii reevaluează frenetic informaţiile legate de sate izolate şi bătrîni înţelepţi, dar primul telefon se dă de obicei la primar, care vorbeşte cu una dintre (puţinele) învăţătoare sau educatoare care şi-au păstrat entuziasmul de păstrători ai tradiţiilor.

Zoom. Coroieşti, sat în Ţara Haţegului, la poalele Retezatului. În urmă cu cîţiva ani, lucram încă în redacţia de ştiri a TVR şi am aflat că în satul cu pricina se păstrează un vechi obicei, numit „Împuşcatul cerbului“. Telefonăm. Da, obiceiul există, numai că trebuie pregătit, responsabila Căminului cultural ne roagă să o lăsăm să verifice disponibilitatea sătenilor de a interpreta rolurile destul de complicate şi care presupun o mare mobilizare de forţe, iar oamenii, ştiţi, au treburile lor, taie porcul, tinerii sînt plecaţi, bătrînii sînt bătrîni... Revenim cu telefonul, se poate, dar să anunţăm cu două-trei zile înainte de a veni să filmăm.

...La o ţuică fiartă, aşteptăm să se adune toţi, durează... Cu noi este şi Norio Inagaki, japonez; habar nu am cum a aflat de Coroieşti, e preocupat de tradiţiile româneşti şi vrea să filmeze. Ne pregătim, alegem unghiurile pe care le considerăm favorabile. Dumitru Budrala, iniţiatorul Festivalului de film antropologic Astra Film Fest Sibiu, îmi explicase odată că un obicei se filmează în desfăşurarea lui firească, neregizat, fără intervenţii regizorale şi duble. Încerc să respect sfatul, aflu în mare cum decurge totul, actanţii sînt costumaţi grotesc, merg pe uliţe ţopăind dezlînat pe melodia cîntată de cîţiva instrumentişti. Sînt primiţi într-o gospodărie (stabilită în prealabil, în mod normal alaiul se oprea în toate casele), sînt omeniţi, are loc un dialog cam neinteligibil, purtat pe ton răstit, personajele principale sînt „Cerbul“ şi „Blojul“, blojul fiind un fel de fiinţă a întunericului, duh rău şi răzbunător, simbolizat prin cea mai înspăimîntătoare mască. Se pleacă din gospodărie, sosim într-o livadă la marginea satului, cerbul şi blojul încep un dans în pereche, apoi blojul (înarmat) îl împuşcă pe cerb. Cerbul schiţează gestul omului rănit şi se prăbuşeşte. Prea repede. Cameramanul nu fusese în unghiul potrivit. Se reia totul, cerbul se ridică, este împuşcat din nou, e bine. Blojul se aruncă peste cerb, jelindu-l. „Cerbul e binele, iar blojul – răul...?“, încerc să aflu. „Da“, spun cu jumătate de gură cîţiva participanţi tineri la obicei. „Ba, amîndoi îs răi“, îmi spune un sătean mai în vîrstă, cu figură zîmbitoare, privitor şi el, aşezat pe-un lemn al gardului livezii. Spre surprinderea mea, japonezul Norio îl aprobă. „...Amîndoi îs răi, bloju-i rău c-aşa-i el, e-un fel de drac, cerbu-i anu’ care pleacă, ducă-se...“

La vreo doi ani distanţă, sînt chemat să filmez „Cioroliţa“, obicei din Ţara Zarandului. Trăind cu nostalgia tinereţii sale, un sătean din Ţebea ar dori să „organizeze“ obiceiul. „Cînd...? – ne întreabă – să ştiu, să anunţ oamenii. „ „Păi, cînd este?“ mă interesez. „În ajun de Bobotează, dar putem şi mai repede...„ E regizat totul, grămezile de lemne care în obiceiul original ardeau la răscruci de drumuri sînt înlocuite cu anvelope uzate, dar cel puţin filmăm exact în ajun de Bobotează.

Enumerările ar putea continua. Chiar dacă nu toate obiceiurile filmate sînt exclusiv pentru uzul televiziunii, o mare parte sînt. „Nici nu-i de mirare că dispar“ – crede etnologul Marcel Lapteş de la Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Hunedoara – Deva. „Satele se depopulează, bătrînii, păstrători ai tradiţiilor şi totodată soli ai unor alte vremuri, se duc. Obiceiurile făceau parte dintr-un alt tipar civilizaţional, pe cale de a fi înlocuit de modernitate, iar timpul era altfel ritmat.“

Ulterior, l-am întîlnit pe cel cu „Cioroliţa“ într-un avion spre Madrid. Lucra în construcţii şi nu mai ştia dacă, în lipsa lui, obiceiul mai fusese „organizat“ de cineva. 

Alexandru Gruian este jurnalist şi doctorand al Universităţii „1 decembrie“ din Alba Iulia.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Casa dărăpănată” în care nu vrea nimeni să intre
Dosarul acesta este în primul rînd unul de recuperare a trecutului, dincolo de istorie, de date și de fapte.
p 10 youtube jpg
Prezentul luminează trecutul (mai curînd decît invers)
Statuia lui Castro inaugurată de Putin vorbește mai puțin despre prezentul Cubei – și mai mult despre trecutul liderului Rusiei.
index jpeg 2 webp
Atacul blînd al literaturii
La un moment dat, mi-au spus elevii că se cunoaște cînd îmi place foarte mult un scriitor, îl predau altfel, iar ei își dau seama.
index jpeg webp
Cum îi apropiem pe copii de trecut?
Pentru că a educa înseamnă a construi viitorul.
p 12 jpg
Relicve ale trecutului: nostalgia colecțiilor anatomice și antropologice
Aparent, rămășițele din colecții par că au scăpat efectelor timpului și sînt nemuritoare
Historical building at the Dalles jpg
„Casa aceasta mai are și alte încăperi? Oare ai căutat peste tot?” un dialog cu Valentin Radu ARSENE, psihoterapeut
Vindecarea vine după ce procesăm durerea și ne recuperăm părțile eului din acele bule de experiență și lăsăm cu adevărat trecutul să devină trecut.
p 13 jpg
Foamea de bani și moartea pasiunii
Ce anume readuce pe podium trend-uri din alți ani și, mai ales, care sînt acele idei care tot revin?
p 14 jpg
Cum văd ei trecutul? Another brick in the wall
Uneori, mă gîndesc la momentele mai puțin plăcute și la faptul că asta mă ajută să-mi doresc un viitor mai bun.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.

Adevarul.ro

image
Austria se opune aderării României şi Bulgariei la Schengen. Anunțul, făcut de ministrul de Interne
Ministrul austriac de Interne, Gerhard Karner, a anunțat hotărârea definitivă a ţării sale de a se opune prin veto aderării României şi Bulgariei la spaţiul Schengen, din cauza creşterii migraţiei ilegale.
image
A renunțat la „visul american” și s-a întors în România. Povestea pensiunii dintr-un cătun izolat în splendoare
După 26 de ani petrecuți în Statele Unite ale Americii, Virgil Marchiș s-a întors definitiv acasă, în Maramureș, unde și-a făcut o pensiune împreună cu femeia iubită. Spune că nu s-ar mai duce în America decât în vizită și doar alături de partenera lui.
image
Actori din Wednesday, despre filmările în România: „Nimic nu m-a pregătit pentru asta”
Câțiva dintre actorii străini din serialul „Wednesday” (Addams), producția filmată în România, care a avut cea mai bună lansare de pe Netflix, au vorbit despre experiența lor din țara noastră, într-un interviu pentru HotNews.ro

HIstoria.ro

image
Căderea comunismului în Polonia şi Ungaria. „Reabilitarea” lui Imre Nagy
Dintre cei șase sateliți ai Uniunii Sovietice în Europa răsăriteană, Polonia și Ungaria au reprezentat un caz aparte.
image
Prima zi de ocupație germană în București
În dimineața zilei de 6 decembrie 1916, primarul Bucureștilor, Emil Petrescu, însoțit de mai mulți ambasadori – Vopicka (SUA) sau baronul Vredenburg (Olanda) – au ieșit în întâmpinarea armatelor Puterilor Centrale până aproape de Chitila.
image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.