Biserica Ortodoxă Română şi dilemele angajamentului politic: anii '30

Publicat în Dilema Veche nr. 102 din 5 Ian 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Orice încercare de a aborda subiectul angajamentului politic al Bisericii Ortodoxe Române în anii '30 riscă să se transforme rapid în polemică. Prezenţa pregnantă a Gărzii de Fier în peisajul politic al vremii, "contaminarea" memorială ce s-a produs din cauza supraproducţiei de studii dedicate vieţii intelectuale din acei ani, precum şi dificultatea găsirii unei căi de mijloc în abordare (este mult mai uşor să condamni Biserica decît să încerci să înţelegi cauzele profunde ale angajamentului său) au dus la această stare de lucruri. În rîndurile ce urmează, vom încerca să prezentăm o parte din "cheile" ce stau la baza înţelegerii comportamenului politic al Bisericii din anii '30 şi a consecinţelor acestuia asupra evoluţiei şi percepţiei Ortodoxiei româneşti. În primul rînd, este vorba de relaţia Biserica Ortodoxă-Stat. Inutil de menţionat faptul că de-a lungul vremii s-a acumulat o imensă literatură dedicată acestui subiect. Abundenţă ce poate fi văzută şi ca o veritabilă capcană, datorită numeroaselor interpretări, adeseori contradictorii, ale acestui dificil binom. Explicaţiile lui Serghei Bulgakov din cartea sa Ortodoxia ni s-au părut însă extrem de relevante. Dacă Statul şi suveranul probează prin fapte că sînt "buni creştini", Biserica se poate "apropia" de ei şi revărsa asupra lor "binecuvîntarea sa divină". Puterea temporală este percepută ca o reprezentare a voinţei divine, alegerea conducătorului înscriindu-se într-o logică extra-mundană. Atent la nuanţe, Bulgakov mai spune că acţiunea de contestare a puterii temporale de către cea spirituală, precum şi "supremaţia" uneia faţă de cealaltă nu se pot concepe teologic şi canonic. În practică însă, s-a găsit mereu o cale de acces a preoţilor la acţiunea politică individuală. Cînd a fost vorba să se "aleagă conducătorul" - după cum spune Bulgakov - opţiunea personală a preotului s-a găsit adesea în contradicţie cu a Sfîntului Sinod şi a "strategiilor" acestuia de a da un răspuns articulat în relaţia cu puterea din epocă. De altfel, subiectul implicării/neimplicării clerului în politică revine cu regularitate în dezbaterea publică de-a lungul întregii perioade interbelice, consecinţă directă a ambiguităţii intrinsece a raporturilor între Biserică şi Stat, dar şi a importanţei reale pe care o avea Biserica în societatea anilor '30. În fine, adeziunea unui preot la un partid politic constituie un gest individual sau implică ansamblul Bisericii Ortodoxe? Întrebare dificilă, la care Bulgakov furnizează o parte din răspuns: "nu există legătură imuabilă între Ortodoxie şi un sistem de guvernare; ortodocşii pot avea diverse opinii şi diverse simpatii politice, în funcţie de conştiinţa cetăţenească şi inteligenţa acestora". Ce-i drept, teologul rus face referinţă la marea masă a credincioşilor şi nu în mod special la cler. Interpretările "sociologice" ale angajamentului politic al preoţilor sînt adesea absente din studiile importante dedicate perioadei interbelice. Statutul de preot ortodox, contrar propagandei oficiale, nu a fost niciodată suficient de "valorizant" pe plan social, mai ales în regiunile sărace ale României Mari. Mediul în continuă schimbare din acea perioadă şi modernizarea tardivă au impus adaptarea preoţilor la noile condiţii. Politica constituia singurul mijloc de ascensiune socială la dispoziţia lor, cu atît mai mult cu cît "ei (preoţii) puteau influenţa decisiv masa aceasta amorfă, ţăranii chemaţi să voteze neavînd nici cea mai mică educaţie politică", după cum scrie fără menajamente Petre Pandrea în Jurnalul său. Orientarea politică a partidului conta mai puţin (mulţi preoţi de ţară făcînd politică liberală, de exemplu), avantajele ce puteau fi obţinute fiind mult mai importante. La un alt nivel, după război seminariile teologice se înmulţiseră considerabil, astfel încît "numărul absolvenţilor gata de preoţie a crescut peste numărul necesar pentru parohiile vacante. Cînd au ajuns la terminarea studiilor, locurile erau deja ocupate şi apărate, astfel încît unii aveau prea mult, iar alţii nimic. Cei care au parohii impun celorlalţi mucenicia (s.n.). Situaţia este absolut nedreaptă şi imorală" se scria într-un articol publicat în revista "bisericească şi didactică" Viitorul din Iaşi, în 1932. Articolele de acest gen sînt foarte numeroase în peisajul jurnalistic al anilor '30, fiind extrem de prizate de un public format din tineri preoţi care absolviseră, uneori cu imense sacrificii materiale, un seminar sau o facultate de teologie, găsindu-se în "şomaj preoţesc", o altă expresie la modă din acea vreme. Nerăbdarea generaţională era din ce în ce mai prezentă. Preoţii tineri erau extrem de receptivi faţă de mesajul politic al formaţiunilor politice care promiteau remedierea prin forţă acestei stări de fapt, în special Garda de Fier. Un exemplu: discursul pronunţat de patriarhul Miron Cristea după asasinarea lui I.G. Duca în 1933 conţine nenumărate referinţe la starea de excludere profesională a tinerilor şi repetate îndemnuri la "ascultare" înainte ca aceştia să aibă acces la o poziţie dominantă în societate. "Entuziasmul tineresc pentru menţinerea caracterului românesc şi creştin al patriei sale trebuie să fie disciplinat prin spirit de ordine, de firească ascultare faţă de cei experimentaţi pînă cînd, deplin maturi şi formaţi, vor fi chemaţi să ia cîrma din mîna celor istoviţi şi bătrîni" - spunea Miron Cristea. Exemplele de acest gen sînt nenumărate; din păcate lipsesc încă cercetările referitoare la mobilitatea socială verticală a anilor '30 din România, înţeleasă în sensul dat de Karl Mannheim în Ideologie şi utopie, şi anume o mişcare tensionată între diferite straturi sociale, favorizînd ascensiunea individuală. Ele ar duce la o înţelegere mai profundă a mecanismelor adeziunii. Angajamentul politic al clerului, mai ales în rîndurile Gărzii de Fier (care impune un comportament extrem faţă de puterea politică, în opoziţie cu imaginea publică a preotului), nu rămîne neobservat. În a doua jumătate a anilor '30 se face simţit un curent de opinie ce se pronunţa împotriva oricărui angajament politic al slujitorilor altarului. Numeroşi sînt cei care ţin să reamintească public faptul că preoţia este bazată pe vocaţie, incompatibilă cu activitatea politică. Politica aduce deservicii nu numai unor cariere individuale, ci întregului "corp" al Bisericii în ansamblu, complexului sau mecanismului teologic şi instituţional. "Cred că politica a dus Biserica de rîpă. Din cauza ei, nu avem devotament sacerdotal, unitate duhovnicească în cler şi nici acea văpaie specifică dragostei creştine, la care să se încălzească orice drept credincioş" - constata amar un preot într-un articol din 1936, publicat în revista Glasul Monahilor. Odată cu trecerea timpului, ne putem da seama mai bine de consecinţele pe care le-a avut implicarea în politică a clerului ortodox în perioada interbelică. Facem referinţă mai ales la impresia difuză care există în acest moment în rîndurile istoricilor fascismului european că această Biserică a susţinut în mod tacit mişcarea legionară, întemeiată pe asemănările posibile care se pot face între simbolismul politic legionar şi formele de expresie exterioară ale Ortodoxiei, dar şi a prezenţei extrem de vizibile a unor preoţi în momentele-cheie din existenţa mişcării. Cu toate că, personal, găsesc această atitudine ca neîntemeiată, ea va fi greu de "demontat" în viitor. Cauza? Opacitatea Bisericii faţă de acest tip de cercetare, imposibilitatea accesului în arhive, supraproducţia academică referitoare la Garda de Fier - în care relaţiile acesteia cu Biserica sînt adesea analizate mecanic sau superficial -, precum şi reţinerea de care dau dovadă teologii ortodocşi contemporani agreaţi de BOR de a aborda astfel de subiecte delicate, dar esenţiale. Coborînd pe scara timpului, tentaţia politicii în rîndurile clerului a slăbit şi a "instrumentalizat" Biserica în timpul guvernării Ion Antonescu. Ea a permis mai apoi "vînătoarea de vrăjitoare", urmată de şantajarea preoţilor, practicată de autorităţile comuniste în anii de început ai regimului. Ne limităm doar la ce cunoaştem în mod direct: mărturie stau numele de preoţi care făceau publicistică politică (nu neapărat legionară) subliniate cu albastru gros din ziarele interbelice, în vederea identificării şi urmării lor - iată ce poate fi văzut de cei care au curiozitatea să arunce o privire în arhive. Între istorie şi memorie, angajamentul politic al preoţilor în anii '30 (şi implicit al Bisericii Ortodoxe Române) continuă să bîntuie spiritele şi să alimenteze suspiciunile.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

image png
O tânără prezentatoare TV din SUA s-a sinucis după ce logodnicul a anulat nunta
O prezentatoare TV celebră din Wisconsin s-a sinucis. Tânăra și-a cumpărat o armă cu 90 de minute înainte de gestul fatal și a trimis mesaje de adio fostului logodnic și unei prietene.
soldati rusi
Soldații ruși, acuzați că au furat un WC dintr-un oficiu poștal din Harkov
Forțele invadatoare ruse au furat un vas de toaletă dintr-un oficiu Nova Poșta, situat într-o localitate din regiunea Harkov.
Proteste în Marea Britanie faţă de creşterea costului vieţii FOTO Profimedia
Mii de britanici au protestat faţă de creşterea costului vieţii
Mii de britanici au ieşit sâmbătă în stradă pentru a protesta împotriva creşterii costului vieţii, în timp ce guvernul se luptă cu politica fiscală după o săptămână de haos pe pieţele financiare.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.