Best-seller de contrabandă

Publicat în Dilema Veche nr. 431 din 17-23 mai 2012
Best seller de contrabandă jpeg

- de vorbă cu poetul Florin IARU, fost librar -

Poetul Florin Iaru a lucrat, între anii ’83-’89, la depozitul de carte al Editurii Cartea Românească (pe vremea cînd director era prozatorul George Bălăiţă), depozit aflat, ca şi librăria editurii, în strada, pe atunci, a Nuferilor. Era un tînăr poet optzecist care tocmai primise interdicţia de a publica, dar care îşi păstrase avantajul de a trăi, la propriu, printre cărţi. Depozitul funcţiona tot ca o librărie, dar una cu clienţi preferenţiali.

Îmi povesteşte Florin Iaru, la o cafea: „Vindeam cărţi direct din depozit, dar banii intrau în casieria librăriei. Veneau în depozit doctori, dar şi miliţieni, oameni de la partid, de la Cenzură, de la Securitate... Se prezentau cu bonuri de la şefi şi noi le dădeam cărţi care nu se vindeau în librărie. De exemplu, Jurnalul de la Păltiniş fusese tipărit în 20.000 de exemplare – un al doilea tiraj a fost tras pe şest –, din care 5000 se dăduseră numai pe bonuri; Cel mai iubit dintre pămînteni se trăsese într-un tiraj de 300.000 de exemplare (55 de lei costau toate cele trei volume), din care doar 5000 s-au vîndut prin librării, restul s-a dat prin relaţii şi la speculă... Un volum de Vintilă Ivănceanu fusese retras din librărie după fuga autorului din ţară, dar se dădea din depozit, unde fusese trecut la secret... Poemele de amor ale lui Cărtărescu ajunsese o carte de succes: aşa-numiţii «oameni ai muncii» fuseseră indignaţi de pretinsa pornografie, iar cartea se vindea deja pe sub mînă, pe ochi frumoşi. Tot în depozit găseai cărţi care primiseră bunul de tipar, dar care nu mai apăreau din diverse motive. Se tradusese Gluma de Milan Kundera, cartea era gata corectată, dar Kundera fugise din Cehoslovacia şi cartea nu s-a mai tipărit...“

În anii ’80, distribuţia şi vînzarea de carte căpătaseră aspecte kafkiene. Librarul vindea pe sub mînă, dar existau şi speculanţi care le ofereau librarilor măsline, salam, cafea şi alte produse de negăsit în comerţul socialist şi primeau cărţi bune pe care le traficau la suprapreţ, cerînd uneori de pînă la patru ori mai mult. Cartea devenise marfă de contrabandă. „Stăpînii absoluţi ai României socialiste erau gestionarii unităţilor alimentare“, mai spune Florin Iaru. Se dezvoltaseră astfel mai multe tipuri de vînzare de carte: vînzarea oficială (prin librării), vînzarea condiţionată (tot prin librării, dar cărţi la pachet), vînzarea neoficială (prin depozite, pe bonuri sau prin relaţii) şi vînzarea la negru (prin speculanţi, la suprapreţ sau prin schimb în natură). „Coada la librărie creştea preţul cărţii, dar librarul evalua clientul şi, în funcţie de calitatea lui, îi oferea preţul corect. Cînd venea cineva şi îţi cerea Comisia specială a lui Ion Iovan, devenea prietenul tău. Dar librarii mai făceau şi schimburi reciproc avantajoase ei între ei. De exemplu, cei de la Librăria Minerva le dădeau celor de la Cartea Româneaască 30 de exemplare din Shogun pe 50 din Jurnalul de la Păltiniş. Se echivala preţul cărţilor, astfel încît în gestiune să rezulte la final aceeaşi sumă“, mai spune Florin Iaru, care crede că „din 1940 librarii nu mai avuseseră o asemenea importanţă pe piaţa de carte“. Cine mai profesa atunci ca librar? Dan Stanciu, Mircea Nedelciu, Călin Angelescu, Florin Georgescu... Nu e de mirare, aşadar, că librarii făceau atunci selecţii şi ierarhii precum criticii literari, în acelaşi timp fiind însă şi foarte buni comercianţi.

De ce anume depindea succesul unei cărţi? În primul rînd de receptarea de la postul Europa Liberă, apoi dacă era denunţată fie de „un colectiv al oamenilor muncii“ (de fapt, activul de Partid), fie de publicaţia Săptămîna, dacă era recenzată pozitiv de criticii cu influenţă (Nicolae Manolescu, Eugen Simion, Cornel Regman, Al. George sau Mircea Scarlat) sau negativ de criticii ideologi. „Europa Liberă crea bursa cărţii. Îţi doreai să ai succes acolo şi te temeai de acel succes, căci de a doua zi cenzura îşi punea problema dacă nu cumva cartea ta ar trebui retrasă“, îşi aminteşte Florin Iaru.

La începutul fiecărui an se făcea un plan cu numărul de titluri publicate din fiecare gen de către fiecare editură, tirajele erau aprobate de către Partid, iar preţul se fixa comparativ cu numărul de pagini, uneori în funcţie de notorietatea autorului. Producţia socialistă de carte nega cererea şi oferta. De aceea cărţile erau ieftine atunci: 5-10 lei, la un salariu mediu pe economie de 2200 de lei. Rămîne însă această utopie editorială: unele best-seller-uri erau de contrabandă.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Săteanul care a scos din pământ conducta de canalizare a unei localități cu peste 5.000 de locuitori VIDEO
Un sătean din comuna Dragotești, din județul Gorj, a scos o parte din conducta de canalizare a localității învecinate Mătăsari, care-i traversează terenul gospodăriei sale, după ce s-a judecat timp de șapte ani cu Primăria.
image
Premieră în Moldova. Modul neașteptat în care fermierii și-au adaptat culturile după schimbările climatice: „Randamentul este semnificativ”
În contextul schimbărilor climatice, fermierii români își îndreaptă atenția către culturi alternative.
image
Legende pescărești cu monștri marini pescuiți la Sfântu Gheorghe: „A prins un morun de 675 de kilograme“ VIDEO
Sfântu Gheorghe, satul de pescari din Delta Dunării, a rămas în legendă pentru sturionii care se pescuiau aici în anii ’60–’80.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.