Beau o bere şi vreau să-nvăţ

Publicat în Dilema Veche nr. 129 din 13 Iul 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Beau o bere la o terasă din Bonn. E cald, e bine, berea e rece. De jur împrejur, studenţi care beau şi ei, natural, bere. Pe drum, în avion, am citit un număr mai vechi din The Economist, aşa că, acum, stau şi cuget. Sau doar stau. Primo tempo Dacă aş avea mulţi bani, aş cumpăra bere din aia scumpă, belgiană, de import. Habar nu am cît e de bună, dar e scumpă, aşa că trebuie să fie şi bună. Din diurnă, îmi permit doar un draft popular, german. Dacă strîng şi diurna de mîine, am de o "belgiană". Cad la pace cu mine însumi, în loc de două nemţeşti, iau una cu nume de mînăstire. Îmi zic: iaca aşa merge cu economia de piaţă. Dacă îmi place berea scumpă, o să mai iau una, în caz că îmi permit. Astfel ajung la necesarul compromis între ce vreau şi ce pot şi beau cea mai bună bere potrivită portofelului. În funcţie de cîţi băutori sînt pe fiecare categorie, unii producători de bere prosperă, iar alţii dau faliment. Tot filosofînd grele gînduri, mă uit primprejur şi bag de seamă cetele de studenţi. Unii pe la filologie, alţii la inginerie. De ce sînt mai mulţi tineri la studii economice decît la chirurgie? Răspunsul e simplu: piaţa forţei de muncă are nevoie de mult mai mulţi contabili decît de neurochirurgi. Pînă aici e clar. Ce mă fac însă dacă vreau musai să mă fac "maschinenbauingenieur" (echivalentul nemţesc al TCM-ului meu)? Am de ales între mai multe oferte, ca în cazul berii? Păi, nu prea. În Europa continentală, încerc întîi la o facultate de stat. Cele particulare nu sînt extraordinar de bine văzute. La ei, ca şi la noi, faci şcoala pe bani, dacă nu ai fost în stare să intri la cea de stat. Profesorii buni nu sînt destui nici pentru facultăţile mari, de unde să mai fie pentru cele noi, particulare? Asta în primul rînd. În al doilea, dacă încep şcoala (se presupune că am luat examenul) şi, după unu-două semestre îmi dau seama că profesorul de analiză matematică e cam slab, pot să îl schimb? Păi, nu prea. O a doua bere belgiană nu mă obligă nimeni să cumpăr dacă nu-mi place prima, dar să fac încă o dată materia X pentru că prima oară proful respectiv a fost cam slab, sună cel puţin aiurea. Secondo tempo Mai acum vreo şase luni, am avut privilegiul să o intervievez pe doamna Neelie Kroes (o persoană cu totul specială), olandeză, comisar pentru Concurenţă în Comisia Barroso. Îmi spunea că, în opinia sa, dacă România ar fi fost deja membră a Uniunii, Bruxelles-ul nu ar fi avizat prea repede privatizările unor regii autonome de tip Distrigaz sau Electrica. De ce? Simplu. Unele dintre aceste utilităţi (regii autonome) au fost vîndute unor societăţi germane sau italieneşti în care capitalul de stat este dominant (adică tot un soi de regii autonome). Întreba retoric doamna Kroes: "Asta e privatizare sau consolidarea regiilor de stat din Europa?". Interesant. În România, nici măcar zvon de întrebare nu am auzit despre structura de proprietate a celor care au cumpărat monopolurile naturale din România. Remarc tăcerea şi discreţia. Faptul că nu pot să îmi aleg furnizorul de gaz, apă sau curent este suficient de trist în sine. Că deciziile majore privind investiţiile sau calitatea serviciilor mie oferite nici nu mai sînt materie de negociere domestică şi că ţin de factori pe care autorităţile româneşti nu le au sub control, e de-a dreptul enervant. Altminteri, cu tot entuziasmul (bazat în mare măsura pe ignoranţă) pentru privatizarea a tot ceea ce se poate, numai privatizare să fie, se poate afirma răspicat că domeniul monopolurilor naturale de tipul utilităţilor publice este încă în studiu. Pe harta teoriei economice moderne mai sînt încă zone pe care sînt desenaţi lei (hic sunt...). Reţetele de succes nu sînt încă scrise (vezi cazurile nefericite ale căilor ferate sau distribuţiei de apă în Marea Britanie, ba chiar şi cazul sistemului energetic din California). Să revin la berea mea şi studenţii lor Aşadar: berea mi-o aleg singur. Facultatea, la fel. Diferenţa este însă enormă. Dacă prima halbă nu îmi place, schimb marca. La şcoală, nu pot face asta. Nu îmi vine să repet un an doar pentru a schimba unu-doi profesori. De fapt, învăţămîntul (ca şi sănătatea sau sistemul de pensii) reprezintă un monopol natural şi trebuie tratat ca atare. Autonomia universitară se traduce, astfel, printr-un soi de împărţire a lui Distrigaz în Sud şi Nord. Regia autonomă-mamă este, în acest caz, Ministerul. De la facultate iei ce ţi se dă, nu poţi alege ce doreşti să înveţi, în amănunt. Asta nu are de-a face cu forma de proprietate. Facultăţile particulare nu reprezintă "spargerea" monopolului sau privatizarea sistemului, deoarece produsul final este un examen de licenţă pe care îl iei în funcţie de grila stabilită tot de Regia Naţională Învăţămîntul Universitar. Mai mult, fabrica de bere nu îşi poate permite să mă refuze dacă vreau să îi cumpăr produsul. O facultate are voie să-mi respingă candidatura dacă nu corespund grilelor sale de performanţă. Învăţămîntul este, clar, supply-driven, în nici un caz consumer-oriented. De fapt, în ultimă instanţă, întreg învăţămîntul de masă, aşa cum îl ştim azi, produs al dezvoltării industriale, reprezintă un mare monopol natural. Mai rămîne să analizezi pe aceeaşi grilă şi sistemul de sănătate şi pe cel de pensii (Bismarck le-a inventat, la vremea lui) şi te ia durerea de cap. Îţi dai seama de ce sînt atît de puţine cazurile europene de bună funcţionare şi de ce nu (prea) sînt oferite propuneri clare de reformă (scuze connaisseur-ilor, eu nu consider runda Bologna vreo încercare de reformă). Pur şi simplu, economiştii nu au găsit încă reţeta reformei eficiente a monopolurilor naturale. Între timp, mai iau o bere. Belgiană, că-mi permit. Oricum, Bismarck era neamţ. Gabriel Giurgiu este jurnalist specializat în probleme europene, TVR.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Comandant rus, „ciuruit” de către propriii săi militari. Unsprezece gloanțe au tras în el
Comandantul unei unități ruse care luptă în Ucraina a fost „ciuruit” de către propriii săi oameni, potrivit unei convorbiri telefonice interceptate de serviciile de informații militare ucrainene (HUR).
image
Premierul britanic, consternat de violențele din Leeds, unde protagoniștii au fost români: „Scenele au fost șocante și rușinoase”
După haosul de joi seara, 18 iulie, din Leeds, Anglia, mai mulți oameni au ajuns în arestul poliției. Noul premier al Marii Britanii, Sir Keir Starmer, a descris scenele violente ca fiind „șocante și rușinoase”, conform Sky News.
image
Umilirea elevilor din Fanfara Jegălia, studiu de caz. Cum camuflează pedepsele profesorii obsedați de control VIDEO
Incidentul care a avut loc în Slatina, unde mai mulți elevi au fost obligați să stea în genunchi pe asfaltul încins, a fost descris de unii drept o glumă, în timp de psihologii spun că acolo a fost un exces de putere din partea profesorului care a vrut să arate că deține controlul.

HIstoria.ro

image
Vechi magazine și reclame bucureștene
Vă invităm să descoperiți o parte din istoria Capitalei, reflectată în vitrinele magazinelor și în mesajele reclamelor de odinioară.
image
„România va fi ce va voi să facă Stalin cu ea”
Constantin Argetoianu avea să ajungă la o concluzie pe care istoria, din păcate, a validat-o.
image
Lucruri știute și neștiute despre Mănăstirea Arbore și ctitorul ei
Pe ruta mănăstirilor din Moldova, din cel mai recent proiect de turism cultural – „România Atractivă” –, cunoaștem profund patrimoniul românesc, construit, meșteșugit sau povestit. Străini și români deopotrivă, suntem chemați de sunetul de toacă și ne plecăm capetele la auzul cântărilor din zori. Ne