Beau o bere şi vreau să-nvăţ

Publicat în Dilema Veche nr. 129 din 13 Iul 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Beau o bere la o terasă din Bonn. E cald, e bine, berea e rece. De jur împrejur, studenţi care beau şi ei, natural, bere. Pe drum, în avion, am citit un număr mai vechi din The Economist, aşa că, acum, stau şi cuget. Sau doar stau. Primo tempo Dacă aş avea mulţi bani, aş cumpăra bere din aia scumpă, belgiană, de import. Habar nu am cît e de bună, dar e scumpă, aşa că trebuie să fie şi bună. Din diurnă, îmi permit doar un draft popular, german. Dacă strîng şi diurna de mîine, am de o "belgiană". Cad la pace cu mine însumi, în loc de două nemţeşti, iau una cu nume de mînăstire. Îmi zic: iaca aşa merge cu economia de piaţă. Dacă îmi place berea scumpă, o să mai iau una, în caz că îmi permit. Astfel ajung la necesarul compromis între ce vreau şi ce pot şi beau cea mai bună bere potrivită portofelului. În funcţie de cîţi băutori sînt pe fiecare categorie, unii producători de bere prosperă, iar alţii dau faliment. Tot filosofînd grele gînduri, mă uit primprejur şi bag de seamă cetele de studenţi. Unii pe la filologie, alţii la inginerie. De ce sînt mai mulţi tineri la studii economice decît la chirurgie? Răspunsul e simplu: piaţa forţei de muncă are nevoie de mult mai mulţi contabili decît de neurochirurgi. Pînă aici e clar. Ce mă fac însă dacă vreau musai să mă fac "maschinenbauingenieur" (echivalentul nemţesc al TCM-ului meu)? Am de ales între mai multe oferte, ca în cazul berii? Păi, nu prea. În Europa continentală, încerc întîi la o facultate de stat. Cele particulare nu sînt extraordinar de bine văzute. La ei, ca şi la noi, faci şcoala pe bani, dacă nu ai fost în stare să intri la cea de stat. Profesorii buni nu sînt destui nici pentru facultăţile mari, de unde să mai fie pentru cele noi, particulare? Asta în primul rînd. În al doilea, dacă încep şcoala (se presupune că am luat examenul) şi, după unu-două semestre îmi dau seama că profesorul de analiză matematică e cam slab, pot să îl schimb? Păi, nu prea. O a doua bere belgiană nu mă obligă nimeni să cumpăr dacă nu-mi place prima, dar să fac încă o dată materia X pentru că prima oară proful respectiv a fost cam slab, sună cel puţin aiurea. Secondo tempo Mai acum vreo şase luni, am avut privilegiul să o intervievez pe doamna Neelie Kroes (o persoană cu totul specială), olandeză, comisar pentru Concurenţă în Comisia Barroso. Îmi spunea că, în opinia sa, dacă România ar fi fost deja membră a Uniunii, Bruxelles-ul nu ar fi avizat prea repede privatizările unor regii autonome de tip Distrigaz sau Electrica. De ce? Simplu. Unele dintre aceste utilităţi (regii autonome) au fost vîndute unor societăţi germane sau italieneşti în care capitalul de stat este dominant (adică tot un soi de regii autonome). Întreba retoric doamna Kroes: "Asta e privatizare sau consolidarea regiilor de stat din Europa?". Interesant. În România, nici măcar zvon de întrebare nu am auzit despre structura de proprietate a celor care au cumpărat monopolurile naturale din România. Remarc tăcerea şi discreţia. Faptul că nu pot să îmi aleg furnizorul de gaz, apă sau curent este suficient de trist în sine. Că deciziile majore privind investiţiile sau calitatea serviciilor mie oferite nici nu mai sînt materie de negociere domestică şi că ţin de factori pe care autorităţile româneşti nu le au sub control, e de-a dreptul enervant. Altminteri, cu tot entuziasmul (bazat în mare măsura pe ignoranţă) pentru privatizarea a tot ceea ce se poate, numai privatizare să fie, se poate afirma răspicat că domeniul monopolurilor naturale de tipul utilităţilor publice este încă în studiu. Pe harta teoriei economice moderne mai sînt încă zone pe care sînt desenaţi lei (hic sunt...). Reţetele de succes nu sînt încă scrise (vezi cazurile nefericite ale căilor ferate sau distribuţiei de apă în Marea Britanie, ba chiar şi cazul sistemului energetic din California). Să revin la berea mea şi studenţii lor Aşadar: berea mi-o aleg singur. Facultatea, la fel. Diferenţa este însă enormă. Dacă prima halbă nu îmi place, schimb marca. La şcoală, nu pot face asta. Nu îmi vine să repet un an doar pentru a schimba unu-doi profesori. De fapt, învăţămîntul (ca şi sănătatea sau sistemul de pensii) reprezintă un monopol natural şi trebuie tratat ca atare. Autonomia universitară se traduce, astfel, printr-un soi de împărţire a lui Distrigaz în Sud şi Nord. Regia autonomă-mamă este, în acest caz, Ministerul. De la facultate iei ce ţi se dă, nu poţi alege ce doreşti să înveţi, în amănunt. Asta nu are de-a face cu forma de proprietate. Facultăţile particulare nu reprezintă "spargerea" monopolului sau privatizarea sistemului, deoarece produsul final este un examen de licenţă pe care îl iei în funcţie de grila stabilită tot de Regia Naţională Învăţămîntul Universitar. Mai mult, fabrica de bere nu îşi poate permite să mă refuze dacă vreau să îi cumpăr produsul. O facultate are voie să-mi respingă candidatura dacă nu corespund grilelor sale de performanţă. Învăţămîntul este, clar, supply-driven, în nici un caz consumer-oriented. De fapt, în ultimă instanţă, întreg învăţămîntul de masă, aşa cum îl ştim azi, produs al dezvoltării industriale, reprezintă un mare monopol natural. Mai rămîne să analizezi pe aceeaşi grilă şi sistemul de sănătate şi pe cel de pensii (Bismarck le-a inventat, la vremea lui) şi te ia durerea de cap. Îţi dai seama de ce sînt atît de puţine cazurile europene de bună funcţionare şi de ce nu (prea) sînt oferite propuneri clare de reformă (scuze connaisseur-ilor, eu nu consider runda Bologna vreo încercare de reformă). Pur şi simplu, economiştii nu au găsit încă reţeta reformei eficiente a monopolurilor naturale. Între timp, mai iau o bere. Belgiană, că-mi permit. Oricum, Bismarck era neamţ. Gabriel Giurgiu este jurnalist specializat în probleme europene, TVR.

Viețile netrăite jpeg
Păsările par că știu mereu unde să se ducă
Păsările par că știu mereu unde să se ducă. Nu e nimic neclar în zborul lor. E o limpezime care mă emoționează.
p 10 jpg
Muze. Gemüse*
La sat e important ce ai, unde ai, cît ai, de unde ai. Prezența ta este vizibilă celorlalți, iar întrebări care sînt mai mult decît evitate la oraș devin aici punctele principale în funcție de care ești privit.
foto  Daniel Mihăilescu jpg
„O grădină cu deschidere la mare și ocean” – interviu cu scriitoarea Simona POPESCU
Grădina de la țară a bunicilor Ana și Nicolae, magică. Era, mai departe, via, cu strugurii grei, parfumați, după care urmau lanurile de porumb, un labirint verde.
p 12 sus jpg
„Începutul a fost nevoia de evadare în afara cotidianului urban” – interviu cu Mona PETRE, autoarea proiectului „Ierburi uitate”
„Ierburi uitate. Noua bucătărie veche”, apărută toamna trecută la Editura Nemira, este o încununare, după o decadă, a muncii mele de cercetare și experimentări culinare, una dintre manifestările fizice ale acestui efort lung de peste zece ani.
p 13 jpg
O grădină ca o viață. De la ghivecele studențești cu violete de Parma și cactuși la grădina apocalipsei și cea a degetelor verzi
Așa că Grădina Apocalipsei, a cărei creștere am început-o în mod simbolic odată cu intrarea în lockdown-ul din 15 martie 2020, întotdeauna va avea o legătură ascunsă cu o grădină în care am așteptat toată copilăria mea să intru, giardino meraviglioso, grădina misterelor, grădina Bomarzo.
Dmitri Nabokov's garden in Montreux jpg
„Să nu uităm că toate formele sînt în natură” – interviu cu artista vizuală Chantal QUÉHEN
Grădina face parte dintr-o construcție, o compoziție ca un tablou. Monet a excelat în asta la Giverny. Poate că asta m-a adus la peisaj, dar imaginația mea a dat totul peste cap.
p 14 jpg
Fascinația lucrurilor mici
Într-o notă similară, îmi place să folosesc fotografia de aproape a naturii pentru a urmări viața dincolo de ceea ce vedem în grabă.
Rustic fence (Unsplash) jpg
Trăim într-un multivers aici, pe Pămînt
Bunica mea vorbea cu animalele, iar eu o priveam fascinată, ca pe o mare vrăjitoare, și eram convinsă că și ele o înțelegeau.
p 21 jpg
„Sălbăticia devine un vis de intimitate, siguranță, control și libertate” interviu cu Oana Paula POPA, cercetătoare la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa“
Micuții care astăzi stau să ne asculte poveștile cu animale sperăm să se transforme în adulți responsabili, în sufletele cărora au fost sădite, de la vîrste fragede, semințe din care vor rodi respect și dragoste pentru natură.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?

Adevarul.ro

image
Cu cât vor creşte salariile bugetarilor. OUG cu majorări şi sporuri a fost retrasă, un nou proiect a fost publicat de Ministerul Muncii
Ministerul Muncii a publicat, miercuri, în dezbatere publică un nou proiect de ordonanţă de urgenţă, care prevede majorarea salariilor tuturor bugetarilor, începând din luna august, cu un sfert din diferenţa dintre salariul prevăzut pentru anul 2022 în legea salarizării bugetare şi cel din luna decembrie 2021.
image
Fetiţa luată de curenţi la Vama Veche, salvată de Salvamar. Plutea pe o saltea pneumatică, spre Bulgaria
Salvatorii din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) al Judeţului Constanţa au fost solicitaţi pentru salvarea unui minor care plutea pe o saltea pneumatică pe mare.
image
Misterul decesului unui opozant al lui Putin, găsit mort în SUA. Soţia neagă varianta sinuciderii, susţinută de o jurnalistă rusă
Dan Rapoport (52 de ani),  un om de afaceri cu dublă cetăţenie letonă / americană, care a făcut o mulţime de bani în Rusia înainte de a deveni un critic al lui Vladimir Putin, a fost găsit mort în SUA.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.
image
Iuliu Maniu, „un om de extremă rigiditate morală, în timp ce partidul s-a arătat dispus la tranzacţii“
Cea mai mare provocare politică internă PNŢ a primit-o nu de la muncitorii nemulţumiţi de scăderea salariilor și de șomaj sau de la opoziţia liberală, ci de la fostul principe Carol, îndepărtat de la tron prin actul din 4 ianuarie 1926.