Bărbaţii din ziua de azi

Publicat în Dilema Veche nr. 636 din 28 aprilie - 4 mai 2016
Bărbaţii din ziua de azi jpeg

În perioada actuală, dominată de un nou tip de spălare a creierelor, pe baza așa-numitei corectitudini politice, cu un rol cel puțin la fel de nefast ca și valurile succesive de atacuri teroriste islamiste, asistăm la schimbări cu efecte bizare asupra relațiilor dintre sexe și genuri. Feminismul victorios din lumea occidentală duce la o inhibare tot mai pronunțată a masculinității bărbatului heterosexual. La polul opus, o exacerbare a virilității exterioare a bărbatului homosexual activ. Feminizarea bărbatului hetero se îmbină cu virilizarea unei subspecii de bărbat homo.

Metrosexualul a fost înlocuit de lumbersexual, care cedează teren în fața spornosexualului. Scurtă istorie. Da, exact ca în filmul cu omulețul lui Gopo. Bărbatul tradițional de odinioară, cel care mirosea a tutun, transpirație și băutură, păros din cap pînă în picioare, a fost înlocuit de bărbatul epilat peste tot, inclusiv și în special în zonele intime. Superspălat, șamponat, tamponat și dat cu deodorant. Peste tot. Tuns, frezat și bibilit. Pentru unii, chiar sclifosit. Modelul oarecum surprinzător e reprezentat de un fotbalist, un oarecare David Beckham. Narcisist pînă la obsesie, genul acesta de bărbat merge la sală, face sport nu atît pentru sănătate, cît mai ales pentru imagine. Stă mult la aparate, dar stă poate încă și mai mult la duș și la vestiar, ca să se admire și să fie admirat. Hetero sau nu, privirile invidioase ori admirative ale colegilor de antrenament îi fac bine, îi sînt chiar necesare.

Dar lumea se schimbă. La modă vine bărbatul cu un aer mai rustic, gen tăietor de lemne. În cămașă mai aspră, în carouri, cu barba aparent mai neîngrijită, în bocanci cu șireturile dezlegate. Dar neîngrijirea e atent studiată și minuțios pregătită. Barba devine tot mai lungă și mai stufoasă, probabil ca să compenseze alte carențe, pentru descoperirea cărora e nevoie de săpături mai profunde.

Sportul de la sală nu mai e suficient, esențial devine sportul din dormitor, în fine, de unde o fi, din pat, de pe masă, cu diverse accesorii, culinare ori nu, după cum a văzut domnul în filmele porno. Asta se caută acum. Îngemănarea armonioasă a spornografiei cu viața de fiecare zi. Sexul sportiv are nevoie de reprezentanți la înălțime. Și viceversa, sexul la înălțime are nevoie de reprezentanți sportivi. Corpul devine un scop în sine, pînă în detaliile cele mai intime. Bărbatul se autosculptează, iar corpul devine un simplu accesoriu, un altar al religiei propriei perfecțiuni.

Se păstrează și unele elemente istorice, aproape folclorice. Bărbatul mai sărac – era să spun cu duhul – își caută salvarea în mașinile scumpe și cît mai bătătoare la ochi. De un roșu cît mai orbitor, dacă se poate. Asortat cu roșul laptop-ului Ferrari și cu ceasul țopistic de la mînă, eventual purtat peste manșetă, în cazul în care nu și-a găsit un model special, gata decupat, ca să i-l scoată cît mai în evidență.

Cultura personală de sorginte pornografică se cere a fi etalată cu orice ocazie pe măsură. Sexul în doi devine sex în grup, în care nu te mai lupți doar să-l satisfaci pe tipul de lîngă tine, ci pe toți cei sau cele pe care le-ai văzut în filmele porno preferate. Concurența e acerbă, și de multe ori e preferabil să nu insiști. Nu putem fi cu toții la nivelul lui Ryan Gosling… Intelectual, evident.

Spornosexualul e atît de narcisist încît corpul lui, atent lucrat și prelucrat, admirat și răsadmirat, fotografiat și răsfotografiat în diverse selfie-uri postate pe Facebook, îi devine cel mai bun material didactic pentru masturbare. Cercul se închide. Șarpele își înghite coada. Vorba vine…

Bărbatul devine un portret-robot viu. Hoarde întregi de bărbați aparent clonați pot fi văzuți în libertate prin diverse baruri și cluburi. În mediul homo nu sînt interesați decît de cei identici cu ei. Urșii cu urșii. Tăietorii de lemne cu tăietorii de lemne. Cei în uniformă doar cu alții în aceeași uniformă. Bicicliștii cu bicicliștii. Și așa mai departe.

Bărbatul modern actual nu mai e bărbat decît prin preocuparea feminină obsesivă pentru propria lui imagine. Asta în timp ce vocile feministe contemporane le cer femeilor să fie cît mai neîngrijite, cît mai neepilate, cît mai „naturale“. Bărbatul se emancipează epilîndu-se pînă în colțișoarele cele mai ascunse, iar femeia se emancipează printr-un „nu“ hotărît spus epilării și cochetăriei. Unii militanți pentru salvarea planetei ne recomandă să facem duș cel mult o dată pe săptămînă. Iar alții să economisim apa de la WC făcînd pipi la duș. Nu se precizează cu ce frecvență.

Alcor C. Crișan este membru al Aso­cia­ției Internaționale a Interpreților de Conferință.

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Un gigant italian deschide o nouă fabrică în România și angajează 800 de oameni
România pare extrem de atractivă pentru investitorii străini dat fiind că în ultima perioadă tot mai multe companii aleg să construiască noi fabrici în țara noastră.
image
Prețul uriaș cerut pentru un apartament din București. „Se vinde și strada? În Berlin e mai ieftin!”
Prețurile proprietăților imobiliare cresc de la o zi la alta în marile orașe, iar Bucureștiul e printre cele mai scumpe. Chiar dacă nu a ajuns încă la nivelul Clujului, Capitala e plină de oferte inaccesibile românilor de rând.
image
Cum să-i facem pe aliații NATO să ne sprijine ca pe baltici și polonezi. Un expert român pune degetul pe rană
NATO și SUA sunt mult mai puțin prezente în partea de sud a flancului estic decât în zona de nord, ceea ce creează un dezechilibru. Chiar dacă, anul trecut, Congresul SUA a votat ca regiunea Mării Negre să devină zonă de interes major pentru americani, lucrurile se mișcă încet.

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.