Banalizarea xenofobiei

Publicat în Dilema Veche nr. 510 din 21-27 noiembrie 2013
Diplomaţia pentru toţi jpeg

În Franţa, România e cunoscută prin figurile importante ale exilului: Brâncuşi, Cioran, Ionesco, Eliade. La imaginea de mare cultură din Est au contribuit, în ultimii ani, şi filmele din „noul val“, care au avut succes la Cannes. Chiar dacă numele unor Cristian Mungiu, Corneliu Porumboiu, Cristi Puiu etc. sînt, poate, mai greu de pronunţat, filmele lor sînt cunoscute şi recunoscute ca valoare românească. La imaginea României mai contribuie – dar într-o măsură mult mai mică – literatura contemporană, prin Gabriela Adameşteanu, Mircea Cărtărescu, Dan Lungu sau Matei Vişniec.

Dincolo de apariţiile conjuncturale la paginile culturale, România e prezentă în presa franceză în articole (cu apariţie destul de frecventă) despre situaţia romilor. „Romii români“ apar săptămînal în presă (în ştiri legate de infracţionalitate) şi zilnic pe străzile marilor oraşe ale Franţei. Sînt o prezenţă vizibilă, chiar dacă numărul acestor imigranţi este mult mai mic decît al celor proveniţi din ţările magrebine. Şi totuşi, împotriva romilor români se îndreaptă mereu stigmatul, pe ei vor să-i evacueze, să-i repatrieze, să-i expulzeze etc. primarii şi ministrul de Interne. Reacţia presei – şi a opiniei publice – e ipocrită. Pe de o parte, s-ar bucura dacă romii ar dispărea, pur şi simplu; pe de altă parte, o bună parte a presei găseşte o infinită bucurie în a-i putea acuza pe liderii politici, pe baza declaraţiilor politice nefericite, de rasism, xenofobie, şovinism. Ministrul de Interne Manuel Valls are de înfruntat un proces pentru incitare la ură rasială – iată o ştire prezentată, pe larg, de toate ziarele. Şi predecesorul său, Claude Guéant, fusese acuzat de rasism, după ce anunţase, literalmente, un „plan de luptă împotriva tinerilor români“ pentru a pune capăt „delincvenţei româneşti“. „Planul“ a apărut anunţat pe prima pagină din Le Parisien şi a făcut, rapid, înconjurul Internetului. Franţei i s-a atras atenţia inclusiv de către Comisia Europeană.

De fapt, acelaşi Claude Guéant declarase, nu cu mult timp înainte, că „doar 2% dintre infracţiunile produse în Franţa sînt fapte comise de cetăţeni români“ şi că, oricum, e vorba de mica delincvenţă. Statistic, „pericolul românesc“ e mic, doar reacţiile sînt peste măsură de mari. După cum s-a constatat, aceste reacţii xenofobe venite de la oameni ai puterii intervin, de regulă, în preajma alegerilor (municipale, parlamentare, prezidenţiale).

Că Europa e în criză ştim deja. Că efectele crizei se simt în buzunarele aproape oricărui european e, iarăşi, un lucru ştiut. Ceea ce am aflat de-abia de puţină vreme e amploarea unui fenomen îngrijorător, a cărui cauză e, din cîte se pare, criza euro: xenofobia. Victime ale xenofobiei, romii din România sînt un fel de ţapi ispăşitori pentru relele care se abat asupra Europei.  

Dincolo de mediile consacrate, există, în Franţa, şi numeroase publicaţii alternative sau „de nişă“ – deşi audienţa unora dintre ele se apropie, adesea, de circulaţia marilor ziare. Rue89.com, de pildă, evită locurile comune ale agendei politice şi urmăreşte cu precădere probleme sociale. În urmă cu cîteva săptămîni, acest site prezenta cazul unui român pe nume Virgil, care a fost oprit pentru interogatorii într-un supermarket Auchan dintr-un mic orăşel francez. Virgil trăia deja de ani buni în Franţa, avea actele în regulă, era client vechi al magazinului. Cînd a vrut să plătească cu un cec, casiera a chemat paznicii magazinului, care, la rîndul lor, au chemat poliţia pentru a-l verifica pe individ. După o oră de verificări, omul a putut pleca acasă – însă incidentul l-a derminat să investigheze care au fost raţiunile pentru care a fost oprit. Poliţia nu a reuşit să dea explicaţii clare, dînd vina pe reprezentanţii Auchan; aceştia, la rîndul lor, au afirmat că existau „suspiciuni“ cu privire la valabilitatea actelor. În sfîrşit, din aceste bîlbe a reieşit, de fapt, că Virgil a fost încă o victimă a rasismului latent din Franţa: arăta diferit, deci era suspect.   

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.
image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.