Balans lent la Jakarta

Monica CIUPAGEA
Publicat în Dilema Veche nr. 441 din 26 iulie - 1 august 2012
Balans lent la Jakarta jpeg

Am locuit timp de trei ani în Indonezia, în Jakarta mai precis. A fost o experienţă interesantă în cariera profesională, dar mai interesant a fost ce am învăţat în viaţa personală. Nu o să vă povestesc acum de şocul cultural şi cum se vindecă el, tema este despre cutremure, deci nici o şansă să aduc vorba despre mîncarea exotică, despre batik şi minunatele ţesături indoneziene sau despre arta tribală şi cum se împacă ea cu arta modernă. La două săptămîni după ce ne-am instalat în Jakarta, a venit primul cutremur. 7,9 pe scara Richter... era miezul nopţii şi noi eram în camera de hotel la etajul 18. A fost foarte diferit de cutremurele prin care am trecut la Bucureşti. În partea aia de lume, pămîntul nu se zdruncină, ai senzaţia că se balansează lent şi durează o veşnicie. Fireşte că ne-am speriat şi am fugit în holul hotelului, la parter. Aici am avut surpriza să constatăm că doar noi şi turiştii japonezi am decis că a meritat să ne deranjăm în plină noapte, indonezienii au stat în camerele lor... În fond, era doar un cutremur de 7,9... Personalul hotelului ne-a întîmpinat cu un zîmbet amabil şi ne-a sfătuit să mergem să ne culcăm. Degeaba am încercat noi să explicăm că sîntem îngrijoraţi, că pot urma replici, că e mai sigur să rămînem la parter... Angajaţii hotelului zîmbeau somnoroşi şi ziceau că e mai bine să mergem la culcare.

Un angajat din echipa tehnică a adus o scară şi a început să schimbe becurile care nu mai funcţionau. Era ireal să vezi cu cît calm îşi vedeau de ale lor, la un sfert de oră după un cutremur aşa de puternic!!! Am mai stat un pic în hol, replică la cutremur nu prea dădea semne să apară, aşa că ne-am resemnat şi am urmat sfatul localnicilor. Peste două luni a urmat o săptămînă oarecum mai specială... De miercuri şi pînă sîmbătă au fost 100 de cutremure în Indonezia. Din fericire, nu am simţit nici unul!!! Epicentrele au fost mai aproape de alte insule; a noastră, Java, a „beneficiat“ doar de unde „second-hand“. A început miercuri la 6 seara cu unul de 8,4 Richter. Pe la 5 mi-a venit să plec din birou şi i-am luat după mine pe toţi angajaţii mei. Şi bine am făcut, pentru că la 6 biroul s-a balansat destul de serios şi au evacuat clădirea. Acasă nu am simţit absolut nimic. Am aflat, ca tot omul, de la BBC. Nu înţeleg de ce, pentru că biroul era foarte aproape de casa noastră, dar nu are importanţă şi nici nu mă plîng! A fost atît de puternic, încît a generat un mic tsunami în piscina hotelului. A fost prima dată cînd am auzit că apa poate să se reverse din piscină din cauza unui cutremur. Încă o dată s-a dovedit că lucrurile sînt mult mai bine organizate pe la noi... Treci printr-un cutremur de peste 7 Richter din Vrancea, ştii că poţi să stai liniştit 40 de ani. În Indonezia – nu!!! De miercuri şi pînă vineri au ţinut-o tot într-un cutremur, majoritatea peste 7. Se zice că numai joi au fost 43... În mod ciudat, toate cutremurele astea au produs doar 11 victime şi destul de puţine pagube materiale. Timp de doi ani, a urmat o perioadă de linişte, dar în ultimele luni ale şederii noastre în Jakarta s-au pus iar cu cutremurele pe noi.

Primul a fost de aproape 8 grade... eram la birou, la etajul 10, şi soţul meu era acasă – apartamentul nostru era la etajul 28. Cînd a început clădirea să se balanseze, primul instinct a fost să îl sun, m-am gîndit că dacă ştim unul de altul sîntem cumva mai în siguranţă. Apoi îmi amintesc ca prin vis că a intrat un coleg în biroul meu şi mi-a strigat să stau sub masă. Nu ştiu exact cît a durat, dar mie mi s-a părut că ne-am balansat ore întregi. Stăteam ghemuită sub masă, vedeam pe geam cum se balansează clădirile din vecinătate şi îl auzeam pe soţul meu cum îmi spunea că în apartamentul nostru cad piesele de mobilier, că nu poate să stea în picioare şi că aude zgomote groaznice în clădire. Cînd s-a oprit, am ignorat toate regulile de siguranţă şi am fugit pe scări. Ştiam că am scăpat amîndoi, dar voiam să ajung cît mai repede să îl văd şi să mă asigur că sîntem amîndoi bine. Ne-am întîlnit în stradă, am alergat unul spre altul, ca în filmele indiene. Abia mai tîrziu ne-am dat seama de partea amuzantă a întîmplării. Holul clădirii noastre era plin de oameni care nu aveau curaj să urce spre apartamentele lor. Am observat că toţi localnicii aveau cu ei nişte perne uriaşe. Ingenioasă idee, cînd fugi pe scări, după cutremur, perna aia mare te fereşte de bucăţile de tencuială care pot să mai cadă de pe pereţi. Am admirat foarte tare curajul şi demnitatea cu care se comportau. Nu i-am văzut ţipînd sau intrînd în panică. În seara respectivă nu am avut curaj să dormim acasă, ne-au găzduit nişte prieteni care locuiau într-o casă. Nu am fost singurii, alţi vecini au dormit pe păturile de plajă de lîngă piscină. Încet-încet, ne-am întors la viaţa obişnuită. Am pus mobila la loc, am aruncat cioburile. Ascensorul din partea noastră de clădire nu a funcţionat cîteva săptămîni, din cauza balansului s-a curbat cadrul metalic care îl proteja. A urmat o serie de cutremure mai mici, adică în jur de 6-7. Nu ai cum să te obişnuieşti cu asta. Pînă în ultima zi, în Jakarta am trăit cu sentimentul că începe un nou cutremur... De fapt, am scăpat de senzaţia asta abia la patru luni după ce ne-am întors în Europa. 

Monica Ciupagea este medic şi lucrează pentru Organizatia Naţiunilor Unite.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Podul peste Dunăre de la Brăila arată jalnic. Asfaltul a crăpat și s-au format șanțuri ca pe „arătură”, spun șoferii VIDEO
Șoferii care trec pe podul peste Dunăre de la Brăila sunt revoltați. Deși a fost dat în folosință în urmă cu un an, podul arată deplorabil. Asfaltul a crăpat și s-au format numeroase șanțuri, exact ca pe un drum abandonat.
image
Surse: Dani Mocanu a rămas fără permis după ce a fost prins „zburând” pe A2. Ce viteză avea manelistul
Polițiștii au amendat sâmbătă, 13 iulie, șoferul unei mașini marca BMW, care circula cu o viteza uimitoare pe A2. Potrivit unor surse, la volan s-ar fi aflat manelistul Dani Mocanu.
image
Turiștii, terorizați de marea de alge de pe litoral. „Acolo unde au curățat, valurile aduc din nou cantități mari de alge” VIDEO
Zeci de mii de turiști goniți de caniculă în stațiunile de pe Litoral au parte, în aceste zile, de o surpriză mai puțin plăcută: apele Mării Negre au devenit verzi din cauza tonelor de alge aduse la mal și care miros a hazna.

HIstoria.ro

image
România anului 1944, văzută din exil: „Sfârșitul lumii noastre”
Ajuns în Elveția, Constantin Argetoianu se miră de calmul și liniștea care domnesc în rândul localnicilor și imediat ia pulsul celor câțiva români aflați aici.
image
Un cărturar francez justifică argumentat Comunismul lui Sadoveanu
„Războiul rece bîntuia și printre intelectuali. În acest context, Sadoveanu, care făcuse deja alegerea în 1944, în timpul răsturnării de situație prosovietice acționînd convins potrivit conștiinței sale umaniste, este pus în situația să aibă luări de poziție fără echivoc în favoarea noului regim”.
image
Războiului din Pacific: decriptarea codului japonez JN-25b
Un salt major pentru SUA în domeniul informațiilor a avut loc în februarie 1942, când criptanaliștii US Navy au început decriptarea mesajelor japoneze trimise cu ajutorul codului naval standard JN-25b.