„Bă, eşti prost?”

Publicat în Dilema Veche nr. 885 din 25 - 31 martie 2021
„Bă, eşti prost?” jpeg

Întrebarea e pe buzele multora şi vine la pachet cu sora ei mai mare: „Bă, eşti nebun?”. Această a doua marcă a stuporii are de la o vreme, mai ales în scris, şi o variantă stricată cu bună ştiinţă: „Bă, ej nebun?”. Dacă pui urechea, desluşeşti în ea ecouri dintr-o mirare caragialescă: „C’eşti copil?”. Limba evoluează, aşa ni se spune. Prin urmare, nu e cazul să ne mire felul în care „copil”, „prost” şi „nebun” ajung să semnaleze acelaşi lucru – mirarea candidă – pe mai multe paliere. Iar în unele cazuri nici măcar nu e vorba de mirare, ci de simularea ei. De mimarea surprizei, în situaţii în care informaţia nu surprinde. Sau are relevanţă zero. Sau e ambalată şi transmisă stîngaci.

E adevărat, totul a început de la uimirea neprefăcută. Cu puţini ani în urmă, „Bă, eşti prost?” încă exprima uluiala în faţa ignoranţei. Cînd preşedinta croată Kolinda Grabar-Kitarovici a felicitat naţionala Franţei pentru cîştigarea Cupei Mondiale din 2018 (4-2 în finală cu Croaţia, de aici colindul Kolindei), ea a ajuns în faţa lui Adil Rami, căruia nu a găsit ce alt compliment să-i facă în afară de „Frumoasă mustaţă”. Simţindu-se obligat să răspundă amabilităţii prezidenţiale şi intuind că „Nici decolteul dumneavoastră nu-i de colea” ar fi fost o încălcare a protocolului, fotbalistul a recurs la gentileţea turistică: „Îmi place Mykonos”. În apropierea lui, coechipierul Olivier Giroud, vîrful de atac care nu marcase nici măcar un gol în toată Cupa Mondială, i-a şuierat tardiv: „Bă, eşti prost? Mykonos e în Grecia, nu în Croaţia”. Rami n-a încercat s-o dreagă, mulţumindu-se poate să gloseze în gînd despre farmecul confuziei. Cu atît mai mult cu cît relieful Kolindei Grabar-Kitarovici avea anumite asemănări cu cel al Pamelei Anderson, pe atunci perechea (şi nu de puţine ori victima) fundaşului mustăcios.

Aceeaşi întrebare figurează ca titlu al unui scurtmetraj românesc realizat de Cătălin Palavescu. Filmul e jucat – mai bine sau mai rău – de copii (cu o excepţie adultă în rolul unei diriginte) şi ascunde în cele două minute şi un pic de proiecţie bascularea de la compătimire la invidie. În film, cîţiva copii îşi şicanează un coleg aparent sărac cu duhul şi-l pun mereu să aleagă dintre două monede. Colegul alege invariabil moneda mai mică, fapt care stîrneşte rîsul dispreţuitor al celorlalţi. Jocul e acelaşi zi de zi în curtea şcolii, iar amuzamentul, pe măsură. La un moment dat, diriginta îl ia deoparte pe copil şi-l întreabă de ce procedează aşa, cînd logic ar fi, îşi dă seama oricine, să aleagă moneda mai mare. („Nu ştii că este mai valoroasă? Iar în felul ăsta n-o să mai rîdă nici ei de tine.”) Copilul se uită în jur, se vede înconjurat de colegii deştepţi, dintre care o zgîtie filmează întîmplarea, şi-i răspunde dirigintei: „Ştiu că este mai valoroasă. Dar de cîte ori credeţi că mi s-ar fi oferit şansa să aleg dintre cele două dacă aş fi ales din prima moneda mai mare?”. Pe urmă copilul „prost” scoate din buzunar o punguţă cu monede şi o aşază în palma dirigintei, sub ochii colegilor „deştepţi”, cărora probabil că le trece pofta de filmare. Diriginta e redusă la un „wow” mai degrabă mimat decît rostit, iar noi sîntem tentaţi să îngînăm, de data asta admirativ, titlul scurtmetrajului: „Bă eşti prost?”.

Lucrurile nu se opresc aici. Întrebarea continuă să promoveze dintr-o ligă în alta. Din liga stuporii netrucate în cea a admiraţiei şi – mai departe – în a falsei minunări. Această ultimă reacţie se înregistrează cînd cineva te pune în posesia unei informaţii mai degrabă prisoselnice, dar pe care o împachetează în aşa fel încît să-ţi asigure scurtătura spre extaz. Nu se mai ştie cine a pus-o în circulaţie cu acest sens. Mulţi arată spre personajele din Las Fierbinţi, unde „Bă, eşti prost?” funcţionează de multă vreme ca un tic de folosinţă universală. Din serial, întrebarea a făcut fără probleme pasul în lumea reală – printre altele, fiindcă serialul este lumea reală. „Gică şi-a luat maşină.” „Bă, eşti prost?” „Marcel a divorţat.” „Bă, eşti prost?” „Ana n-a prins bursa de un an.” „Bă, eşti prost?” Şi tot aşa. Cum spuneam, întrebarea produce efectul cel mai bun ca reacţie la o informaţie neesenţială. Cu două-trei luni în urmă, eram în studioul unei emisiuni de sport, într-o pauză de publicitate. Pe ecran rulau inevitabilele reclame la medicamente, majoritatea inepte. Una dintre ele vorbea despre un produs care are „peste cincizeci de miliarde de UFC-uri”, moment în care colegul de platou s-a trezit întrebînd din reflex: „Bă, eşti prost?”.

Pe de altă parte, faptul că „Bă, eşti prost?” e totuna cu „Bă, eşti (ej) nebun?” nu înseamnă că prostul şi nebunul sînt la rîndul lor sinonime.

Radu Paraschivescu este scriitor.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Creșteri și descreșteri
Noi, românii, avem vorba aceasta despre noi înșine, „Ce-am fost și ce-am ajuns”.
Sever jpg
Cazaban jpg
„Adame, unde ești?“ Imagini și simboluri ale căderii omului
Semnificativ foarte este faptul că Adam și Eva nu au rămas cu rezultatul artizanatului lor grăbit și ipocrit, legat de conștiința propriei vini.
Stoica jpg
Ungureanu jpg
Bătaia cea ruptă din rai
Toată această conştiinţă a violenței creează o imagine a societății românești
Popa jpg
Mărire și decădere în istoria contemporană a Rusiei
Sigur, Putin încearcă să justifice ideologic acest război, însă justificările sale sînt străvezii, inconsistente, necredibile.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Aurul pur, urina sinceră
Amprenta creatorului va dispărea, opera de artă va arăta impecabil, dar autenticitatea ei va fi o iluzie.
p 10 WC jpg
Eul adevărat, eul autentic, eul perfect, eul dizolvat
David Le Breton evoca tentația „evadării din sine” ca „soluție la epuizarea resimțită în urma faptului de a trebui să fii în mod constant tu însuți”.
p 11 WC jpg
Autenticitate „Made in China”
Aceste grifonări rapide pe marginea conceperii autenticității în China sînt menite să arate că aceasta depășește antiteza paradigmatică dintre original și fals.
p 12 1 jpg
Autenticitatea românească între războaie: (dez)iluzii
Ce rămîne din subcultura românească interbelică a autenticității?
p 13 jpg
Biografiile culturale ale unui tricou
Un tricou alb de bumbac este la fel de banal, la o adică, și dacă are, și dacă nu are marca Kenvelo inscripționată pe față.
Bran Castle View of Countryside (28536914551) jpg
Pledoarie pentru metisaj
Scuze, dar nimeni sau nimic nu s-a născut dintr-unul…
640px Copyright (Simple English) Wikibook header png
Lista de supraveghere a raportului 301
Grație eforturilor noastre conjugate, România a reușit, după 25 de ani, să nu mai apară pe această „listă a rușinii”.
p 13 sus M  Chivu jpg
Două mesaje de la Greenpeace România
Oare cîți dintre noi nu s-au entuziasmat în fața unei oferte de 9 euro pentru un bilet de avion?
index jpeg 5 webp
„Turiști funerari”
Oare să rămînem acasă este cel mai cuminte lucru pe care l-am putea face spre binele planetei, adică al nostru?
p 10 M  Chivu jpg
Spovedania unui globe-trotter
Dar toate aceasta înseamnă că turismul de masă nu mai poate continua ca pînă acum, ci trebuie reinventat cu inteligență și sensibilitate.
997 t foto AN Stermin jpg
p 12 adevarul ro jpg
„Turiști mai puțini, impact economic mai mare” interviu cu Andrei BLUMER
Să caute destinații mai puțin populare și cu o ofertă bogată de experiențe în natură.
997 t foto Cosman jpeg
„One dollar” și o sticlă de apă
„One dollar”, atît este prețul unei sticle de apă de 0,5 litri în Cambodgia.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 jpg
Surpriza Bizanțului vesel
Nu s-a vorbit niciodată despre sexul îngerilor, în timpul asediului de la 1453 chiar nu avea nimeni timp de așa ceva.
p 13 jpg
„Cred că Cehov e mulțumit de spectacolul nostru“
Cehov este generos, are multe fațete și poți să-i montezi spectacolele în modalităţi stilistice foarte diferite.
p 14 jpg
E cool să postești jpeg
Să-ți asculți sau nu instinctul?
Totuși, urmînd ispita de a gîndi rapid, nu cădem oare în păcatul gîndirii pripite, în fapt un antonim pentru gîndire?

Adevarul.ro

image
Descoperire epocală lângă Sarmizegetusa Regia realizată cu LIDAR. Nimeni nu bănuia ce ascund munții VIDEO
Un loc plin de vestigii dacice, din Hunedoara, ascuns și neglijat complet în ultimele decenii de autorități, a fost cercetat recent de oamenii de știință, cu ajutorul tehnologiei LIDAR, iar rezultatele studiului sunt uimitoare
image
Turist amendat pentru că a urcat în Munții Piatra Craiului fără să aibă buletinul la el. De ce i-a dat dreptate judecătorul
Un turist amendat de Jandarmerie pentru că „aflându-se în Piatra Craiului, pe un traseu nemarcat, a refuzat să furnizeze date pentru stabilirea identităţii sale” a dat în judecată Jandarmeria Română.
image
Camioanele care au dus faima României în toată lumea. Povestea vehiculelor solide și fiabile, cu „atitudine“ spartană
Camioanele românești, realizate la uzinele din Brașov, au fost adaptate mereu vremurilor, cu o tehnologie de vârf și prețuri avantajoase, cucerind astfel piețele internaționale, chiar și pe cele de peste Ocean.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.