Avion cu motor...

Cecilia ŞTEFĂNESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 484 din 23-29 mai 2013
Avion cu motor    jpeg

Primul meu zbor cu avionul s-a petrecut în 1993. Mergeam la sora mea, în Elveţia, şi ţin minte că, în momentul în care am traversat Alpii, într-un Antonov care pîrîia – probabil aşa cum şi trebuia să pîrîie, din toate încheieturile – şi ne zgîlţîia ca într-o căruţă, pe mine şi pe partenerul meu de zbor ne-a apucat rîsul. Rîdeam pentru că băiatul de lîngă mine era livid şi se lupta cu răul de înălţime, chircit şi schimonosit. Eu, în schimb, n-aveam nimic. Auzisem că primul zbor cu avionul ar trebui să fie înălţător. Deci, asta era toată tevatura? La primul meu zbor, în afară de o mahmureală cumplită, provocată de o petrecere la care fusesem cu o seară înainte, n-am avut nici un sentiment memorabil. Nimic nu prefigura teroarea care urma să prindă rădăcini în mine şi să se dezvolte nestingherită, haotică, în pofida argumentelor raţionale cu care mi-au împuiat capul rude, prieteni, cunoscuţi.

Între primul zbor şi cel în care mi-a adiat pentru prima dată spaima, nu ţin minte să se fi petrecut nimic care să declanşeze o fobie atît de puternică. Îmi amintesc, în schimb, primul zbor în care am fost convinsă că nu o să aterizez şi că eram închisă într-o cutie a morţii. Am plecat cu un prieten spre Sarajevo, unde se ţinea un workshop de scenarii. A fost prima dată cînd am ciulit urechea la zgomotele avionului. Huruitul motorului devenise inegal şi, oricum, îmi suna în cap mult mai tare, iar hurducăniturile mă făceau să tremur din toate balamalele. De fapt, orice sunet care altera zgomotul monoton al motorului mă determina să-mi derulez dinainte, preventiv, viaţa prin faţa ochilor. Aşa a început, pentru mine, coşmarul zborurilor cu avionul şi nici pînă acum nu ştiu exact ce anume l-a declanşat.

Şi frica a crescut cu fiecare zbor. N-a fost prieten sau cunoscut care să nu vină cu o soluţie. Dar pentru mine, nici sticluţa de whisky cumpărată din aeroport, nici vinul roşu din avion, nici un calmant, nimic n-a reuşit să-mi domesticească spaimele. Ele au crescut ca un copil neglijat de părinţi: sălbatice, posesive, imprevizibile.

N-am zburat pînă acum niciodată cu Vlad, băiatul meu, tocmai în ideea de a nu-i strica şi lui plăcerea unei călătorii liniştite – dar, m-am gîndit, şi plăcerea viitoarelor călătorii, pentru că îmi imaginam că nu poate fi liniştitor să-ţi vezi mama dîrdîind şi clănţănind de frică lîngă tine. Dar Vlad, de foarte mic, cum vedea un avion, împungea cerul cu degetul. Totul pînă astă-vară, cînd, întrebîndu-l ce-şi doreşte de ziua lui, mi-a spus că vrea să meargă cu avionul. L-am asigurat că va primi un avion, dar Vlad mi-a specificat apăsat că vrea să zboare, nu vrea un avion de jucărie. Am făcut un mic consiliu de familie şi ne-am pus de acord, noi, părinţii, că ne vom ruga un prieten, pilot, să-i arate băiatului nostru avionul său de mici dimensiuni. Şi că, după ce va inspecta maşinăria, vom pleca liniştiţi acasă. M-am gîndit că zgomotul care mie îmi bîntuie nopţile de dinaintea zborului o să-i producă şi lui acelaşi gol în stomac. Dar m-am înşelat.

Odată ajunşi pe aeroportul de la Clinceni, Vlad şi Florin s-au suit în avion şi duşi au fost. Am rămas cu ochii pironiţi pe avionul care se pierdea în zare, iar spaima pe care am resimţit-o atunci, jos, pe pămînt, a fost însutit mai mare decît cea care mă încearcă de obicei sus, cînd zbor eu însămi. La întoarcere, Vlad strălucea de fericire şi entuziasm, în timp ce eu îl aşteptam pe jumătate leşinată. Şi, chiar dacă fericirea lui n-a reuşit să-mi vindece fricile mele, măcar m-a făcut să accept – cu greu, ce-i drept – ideea că, pentru unii, zborul poate fi chiar o plăcere.

Cecilia Ştefănescu este scriitoare.

Foto: L. Muntean

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cele 9 alimente pe care persoanele de peste 40 de ani ar trebui să le mănânce pentru a evita Sindromul Metabolic
Sindromul metabolic este un grup de afecțiuni care apar împreună, crescând riscul de boli de inimă, accident vascular cerebral și diabet de tip 2. Iată care sunt cele 9 alimente pe care persoanele de peste 40 de ani ar trebui să le mănânce pentru a evita această boală.
image
Trei marmote filmate cum stau cu burta la soare și se joacă în iarbă VIDEO
Trei marmote au fost filmate în timp ce stau cu burta la soare și se joacă în iarbă, la Ocolul Silvic Vidraru din cadrul Romsilva.
image
Înghețata cu aromă de țuică de prune sau colivă: „La parastase, punem pahare individuale cu înghețată de colivă. Sunt și mulți curioși”
Ați încercat vreodată înghețata de colivă, de țuică de prune, bere neagră, ghimbir sau muștar? Toate acestea sunt creația unui producător de înghețată din București.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.