Auzite, spuse, încasate

Publicat în Dilema Veche nr. 548 din 14-20 august 2014
Auzite, spuse, încasate jpeg

● Marius CHIVU

Bunicul matern înjura şi nu se încurca. Înjura de Cele sfinte şi înjura de toate – Dumnezeu, Christos, Paşti, cristelniţă, anafură, plus Dracu – folosindu-le separat, dar, cînd situaţia o cerea, cumulat. Ceva de genul: „paştele-şi-christosul-şi-dumnezeii-anafurei-şi-cristelniţei...“ Atunci, înjurăturile lui păreau o cîntare bisericească pe un ton ceva mai agresiv. Bunica, în schimb, nu înjura deloc (îşi punea mîinile la urechi cînd îl auzea pe bunicul), dar atunci cînd eu făceam prostii, îmi arunca două vorbe ale căror sens nu l-am priceput nici pînă în ziua de azi: „Sări-ţi-ar nasul, să-ţi sară!“ şi „Fire-ai închinat!“ Îmi place obscuritatea lor şi, mai ales, îmi lipseşte să le mai aud. Pentru vorbele astea, aş face orice prostie. 

● Stela GIURGEANU

Încercînd să-l învăţăm şi totodată să-i traducem o serie de înjurături româneşti, unui amic străin, copios amuzat de toate ce i le spuneam, i s-au întunecat brusc privirile. Era şocat, bulversat şi blocat în lipsa de logică a uneia dintre ele. Ne-a spus că înţelege treaba cu băgatul, cu folosirea diferitelor organe genitale pentru a-ţi grăi reproşurile, însă în ruptul capului nu înţelegea cum poţi „pedepsi“ pe cineva, luîndu-le la rînd şi copulînd, chiar şi într-o manieră ireverenţioasă, cu toate rudele moarte? Nu este mai mult o pedeapsă grotescă pentru cel care o proferează? „Why would anyone wish to fuck the dead relatives’ ancestors of another?“ – ne-a întrebat oripilat. N-am ştiut ce să-i răspundem. 

● Andrei MANOLESCU

În urmă cu cîţiva ani, stăteam în curtea unui ţăran bătrîn de la munte pe care-l cunoşteam, şi-i povesteam ce mai e pe la Bucureşti. Îi vorbeam despre ce mai învîrt politicienii, despre încurcatele iţe ale politicii dîmboviţene, despre interesele necurate ale unora şi ale altora... Ţăranul asculta cu atenţie şi nu zicea nimic, ceea ce mă stîrnea să vorbesc în continuare. La un moment dat, omul şi-a scos pălăria din cap şi a trîntit-o pe masa de scînduri, izbucnind: „’Le muma-n cur la toţi!“ A zis-o cu atîta foc şi aşa de răspicat, că formula mi-a rămas pînă astăzi în minte drept cel mai puternic slogan de opoziţie. 

● Matei MARTIN

Am fost învăţat, de mic, că nu-i frumos să înjuri. Mai tîrziu, de fiecare dată cînd încercam să reproduc, plin de admiraţie, vreo înjurătură creativă auzită pe stradă, mi se atrăgea atenţia că n-am accentul bun, că vocea sună fals, că n-am faţă de om care înjură. Uneori n-am nici ţinere de minte – aşa că sînt în stare să stric frumuseţe de formulare înlocuind, total aiurea, diverse cuvinte. Şi înjurătura are gramatica ei, una pe care adesea n-o înţeleg. Încerc să nu mă cenzurez, dar, de fiecare dată cînd scap o înjurătură printre dinţi, la nervi, oamenii rîd. „Bă, ochelaristule, nici să-njuri nu ştii“, mi se spune cu reproş. Băga-mi-aş picioarele! 

● Ruxandra MIHĂILĂ

Cea mai des auzită ocară în Grid, rostită cu obidă şi năduf, dar şi urmată, uneori, de un prelungit hohot de rîs e „Călcatu-te-ar nevoia în cap să te calce azi şi mîine.“ E la limita dintre sudalmă şi blestem, graniţă adeseori încălcată şi dintr-o parte, şi din cealaltă. De menţionat că se atribuia în trecut, în aceeaşi măsură, şi „boalelor“ (vitele de povară). Dar cum acestea au fost înlocuite de ferotenii, şi sudalma de mai sus e concurată, acerb, de cele care trimit la organele de la polul opus. Şi care sînt aceleaşi cu cele din tramvaiul 1, din Bucureşti. De unde, fenomenul de globalizare şi la nivelul imprecaţiilor.

● Matei PLEŞU

Eram într-o vacanţă de vară, la ţară, cu fratele meu. Stăteam cocoţaţi pe un gard de scînduri şi căscam gura la uliţă şi la trecători. Zăpăciţi şi stîrniţi de căldură, am epuizat rapid registrul cuminţeniei şi am născocit un concurs de înjurături. Suduiam pe rînd, copilăreşte, fără să ne uităm unul la altul, cu privirea în zare, hăt departe, la adăpost de ruşinea celor spuse. M-am hotărît într-un tîrziu să scot asul din mînecă, un fel de înjurătură a înjurăturilor, şi să închei jocul brutal, cu o victorie zdrobitoare. M-am strofocat, am ezitat şi m-am tot legănat pe gard, luîndu-mi parcă avînt să rostesc oroarea şi, după ce am făgăduit să nu povestim niciodată, nimănui, grozăvia celor petrecute, am şoptit emoţionat – cu sentimentul că am dat glas celei mai cumplite, ruşinoase şi obscene plăsmuiri a minţii – înjurătura supremă: „Femeie goală!“ N-aveam nici 7 ani. 

● Adina POPESCU

Înjur sănătos în intimitate, cînd sparg o farfurie sau mă lovesc de-o clanţă. În lume, îmi mai scapă cîte un „p… mă-sii!“ clasic şi inofensiv. Mi se pare că societatea românească, mai ales cea urbană, a involuat din punct de vedere al înjurăturilor, din moment ce „p… mea!“ a devenit un clişeu, întîlnit la tot pasul, cu diferite intonaţii şi nuanţe, chiar şi interogativ.

De curînd, am inventat cîteva înjurături decente pentru un zmeu, personaj în cartea fantastică la care lucrez. De precizat că zmeul Tase a fost nevoit să intre şi el în rîndul lumii şi s-a angajat ca şofer de TIR, aşa că mai toată ziua înjură „pe şofereşte“. Amintesc aici: „Să-ţi moară calul năzdrăvan în crucea cerului!“ sau „Băga-ţi-aş castelul într-o nucă, ca să-i fac vînt pe apa sîmbetei!“ sau „Tăia-ţi-aş capul, să-ţi crească unul de căpcăun în loc!“ 

● Iaromira POPOVICI

Cred că înjurăturile care m-au marcat cel mai tare în copilărie au fost cele ale bunicului meu, care erau mai plastice, mai agresive în mesaj şi mai directe. Şi nu, nu mi se adresau, erau cumva existenţiale, izbucneau cînd nu-i funcţiona ceva sau îl nemulţumea ceva. Cea mai frecventă era „Futu-te-n cur pe mă-ta!“ Azi, probabil banală. Cea mai ordinară înjurătură – după mine – pe care am auzit-o: „Mă piş pe tine şi-ţi dau foc!“ Cea mai benignă, din şcoală, care nu e, de fapt, înjurătură: „Pisici!“ 

● Dan STANCIU

Înjurăturile de azi (care îmi ajung la ureche cînd umblu prin lumea românească) mi se par terne, ofilite (spre blegi), fără zvîc. Şi-au pierdut semeţia şi forţa, anemiate prin repetiţie, asfixiate în aglomeraţie – cîte plm şi Băga-mi-aş pot încăpea într-un metru cub de aer? Poate le-ar prinde bine, ca să reînvie, un strop din vlaga vechilor descîntece, cum este acela cules în preajma anului 1907, în comuna Celei, de dr. Daniil Ionescu (medic primar al judeţului Romanaţi) şi Alexandru I. Daniil (student în Farmacie): „Râia sfragiea / Şi cu neovegia, / Toată buba, / Rana, / Mâncărimea, / Din sculament, / Din parlament, / Din guiguie, / Din şangăr, / Din nouă neamuri şi un sfert“. 

● Ana Maria SANDU

Cînd mă enervez mai apelez la cîte un „futu-i“, cîte o origine, un mort sau un dumnezeu. Nimic spectaculos. Mă amuză însă teribil doamnele care „îşi bagă“ şi „îşi scot“.

Prima şi cea mai fascinantă întîlnire cu un tsunami verbal am avut-o în copilărie: la cîteva case de noi stătea un bărbat singur şi cu minţile rătăcite. Cînd bea, se dezlănţuia. Era în stare să înjure în cascade. Sloboz, pipote, morţi îndesaţi pe gît, toate ororile pămîntului se revărsau din gura lui ştirbă. Îl ascultam fără să înţeleg nimic. Mă speria şi mă fascina, în egală măsură. La un moment dat, într-un joc de-al meu s-a rătăcit şi o înjurătură auzită la el. Mama a îngheţat lîngă mine, cînd m-a auzit. I-au ieşit ochii din orbite. Trebuie să fi fost o mare blestemăţie dacă a reacţionat aşa. Cred că acea înjurătură, pierdută pe drum, rămîne cea mai mare faptă de vitejie din cariera mea de injurioasă.  

● Mircea VASILESCU

Pe la începuturile Dilemei, cînd – ca şi acum – căutam teme pentru Dosarul din mijlocul revistei, cineva (îmi pare rău, nu mai ţin minte cine) a propus să ne ocupăm de „Înjurătura la români“. Propunerea a fost acceptată într-un vesel consens. Abundenţa articolelor primite a dus, pînă la urmă, la realizarea a două numere consecutive. Era la începutul anilor ’90, cînd societatea românească scotea dopul de la sticla libertăţii de exprimare şi săreau în toate direcţiile bulele spumoase ale tuturor cuvintelor şi ideilor interzise pînă atunci.

De aici (sau şi de aici) ni s-a tras. Dilema a fost taxată imediat de „frivolă“, „superficială“, „anticulturală“, pentru că aducea în atenţia cititorilor un subiect care ataca – bine a zis un eminent critic literar – „pudibonderia noastră naţională“. Am stat o clipă pe gînduri – „eram mult mai prost pe-atunci“, vorba poetului – şi m-am întrebat dacă n-au şi „ei, ceilalţi“ dreptate, dacă n-am sărit calul. Am considerat că nu. Mai tîrziu – nu că m-aş fi deşteptat prea mult între timp, dar orişicît, Internetul mi-a dat acces la multe lucruri, mult mai multe decît în 1993-’94, cînd singura tehnologie evoluată din redacţia noastră era o maşină de scris veche de juma’ de secol – am descoperit eseuri fascinante ale unor sociologi, psihologi, antropologi serioşi, din toată lumea, pe aceeaşi temă: înjurătura. Ce pot să zic, după 20 de ani? Doar atît: Dilema a fost – ceara şi parastasu’ şi anafura mă-sii – în avangardă, pe-aici pe la noi. Şi a fost înjurată din cauza asta. 

● Luiza VASILIU

Cel mai prost m-am simţit cînd, prin clasa a unşpea, într-o tabără de jurnalism, o profesoară de la Bucureşti care venise cu „tabără plătită“, pe altă filieră decît a noastră, s-a postat în faţa mea pe o alee de la Ciric, m-a apucat de vîrful nasului şi mi-a spus: „Fetiţo, eşti cam rea de muscă!“ Nu ştiam ce înseamnă, cred că nici ea, dar mi s-a părut oribil, mai oribil decît orice ţi-ar putea spune cineva vreodată. Între timp, am aflat că există şi „S-o fuţi pe mă-ta în puşcărie“, aşa că m-am mai liniştit.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

vaccin pexels jpeg
Vaccinul anti-COVID, cal troian devenit scut. Verdictul final despre serul care a speriat lumea
Două studii majore arată că vaccinul anti-COVID reduce riscul de infarct și AVC, iar miocardita post-vaccinare e mai blândă decât cea provocată de virus.
Analize de sange jpg
Cu o singură picătură de sânge ne putem citi viitorul. Analiza revoluționară care ne arată cum vom îmbătrâni și din ce cauză putem muri
Medicina a evoluat atât de mult încât printr-o simplă picătură de sânge sau de salivă specialiștii pot prezice cât de mult va trăi un om. Noile analize pot să vadă cât de uzat este organismul nostru, cum vom îmbătrâni, ajutându-ne să luăm măsurile necesare pentru prelungirea vieții.
Protest anti Israel  Teheran  pe fundalul potretelor cu iranieni asasinați FOTO Profimedia jpg
Dezvăluiri despre uciderea a 10 savanți iranieni de top în Operațiunea Narnia. Israelul ar fi folosit o armă specială
În timp ce avioanele israeliene atacau ținte militare, ofițeri de rang înalt și instalații nucleare din Iran în timpul fazei de deschidere a Operațiunii Lion Rising, în paralel avea loc o altă misiune clandestină cu mize mari, scrie publicația de specialitate The War Zone.
Drumul expres DEX12  Foto DRDP Craiova jpg
Primul drum expres construit integral în România, aproape de finalizare. „Sunt mobilizați peste 550 de oameni”
Primul drum expres realizat integral în România, care leagă Craiova de Pitești, ar putea fi deschis circulației pe întregul său traseu de la mijlocul lunii iulie, odată cu finalizarea ultimului tronson al acestuia și a nodului de legătură cu Autostrada A1.
salata vinete istock jpg
Secretul celei mai bune salate de vinete. Ce fac bucătarii de top, au un truc secret
În principiu, salata de vinete este o rețetă simplă, care nu are nevoie de prea multe ingrediente. Cu toate acestea, tot există câteva trucuri ingenioase care îi pot schimba complet gustul.
Manifestație pro Iran  Bagdad FOTO Profimedia jpg
Liderul suprem iranian se teme că va fi asasinat. Măsurile extraordinare pe care le-a luat pentru a proteja regimul
Liderul suprem iranian, ayatollahul Ali Khamenei, a ales trei clerici de rang înalt drept potențiali succesori, pe fondul temerilor că ar putea fi ucis de Israel, relatează New York Times, citând oficiali.
 Relaxare pe canapea - cafea FOTO Shutterstock
Obiceiul care îți sabotează diminețile: cafeaua pe stomacul gol și efectele ascunse
Află de ce consumul cafelei pe stomacul gol poate afecta sănătatea și cum un simplu gest poate preveni efectele neplăcute. Sfaturi de la un endocrinolog renumit pentru un început de zi mai sănătos.
furnici jpg
Truc simplu și ieftin. Ceaiul care ține furnicile departe toată vara, cu doar 4 lei!
Pe măsură ce temperaturile cresc, locuințele, în special bucătăriile și băile devin ținta furnicilor care ies din hibernare în căutare de hrană. Aceste insecte pot transforma rapid orice casă într-un loc invadat, mai ales în cazul rezidențelor individuale. Din fericire, există o soluție eficientă.
Nicusor Dan Ilie Bolojan, noul premier al Romaniei  Foto Inquam Photos George Calin (9) jpg
Guvernul Bolojan: 16 ministere și 3 vicepremieri. Ce spun analiștii despre justificarea unui Guvern „extins"
Guvernul Bolojan ar urma să aibă, potrivit unor surse politice, 16 ministere și trei vicepremieri, într-o perioadă marcată de criză economică și presiuni bugetare. Analiștii explică dacă o astfel de structură extinsă este justificată sau reprezintă doar o supradimensionare birocratică.