Audiovizualul românesc şi excepţia culturală

Oltea ŞERBAN-PÂRÂU
Publicat în Dilema Veche nr. 499 din 5-11 septembrie 2013
Audiovizualul românesc şi excepţia culturală jpeg

A difuza cultură sau creaţie românească la radio este o chestiune care tulbură doar mediile intelectuale, şi nicidecum pe consumatorii de radio şi televiziune. Trist, dar adevărat, în acest domeniu nici patriotismul, nici naţionalismul nu reprezintă punctul forte al românilor.

Evident că mă refer aici la peisajul audiovizual public şi privat din România, deoarece la noi nu există o situaţie ca în Austria, unde televiziunea şi radioul de stat deţin cote de piaţă ameţitoare, din simplul motiv că, pînă nu de mult, pur şi simplu nu a fost voie să existe radiouri şi televiziuni comerciale. În România, piaţa audiovizuală este foarte diversă, şi asta de ceva timp, iar dacă între sutele de radiouri, procentul de ascultători acoperit de radioul public este semnificativ, în televiziune posturile comerciale sînt cele domină.

Aşa se face că şi legislaţia în domeniu este destul de permisivă, în textele în vigoare după aderarea noastră la Uniunea Europeană producţia culturală românească sau creaţia românească fiind inclusă în denumirea generică de creaţie europeană. Aşadar, dacă toată lumea ar aplica textul legii, radiourile şi televiziunile ar trebui „să rezerve operelor europene minimum 50% din timpul de difuzare (cu excepţia timpului consacrat informaţiilor, manifestărilor sportive, jocurilor, publicităţii, serviciilor de teletext şi teleshopping)“.

Cu siguranţă această includere a creaţiei româneşti în cea europeană nu a fost întîmplătoare, deoarece posturile de televiziune comerciale erau vizibil incomodate de o prevedere legală mai dură decît aceasta. Iar posturile de radio nu o pot respecta, dată fiind cantitatea apreciabilă de muzică neeuropeană care se difuzează într-un playlist obişnuit şi inexistenţa practic a altui tip de creaţie europeană sau românească difuzabilă (dacă excludem, evident, posturile specializate de tipul Taraf TV, Manele TV sau Etno, fie ele de televiziune sau radio, posturi care difuzează % „creaţie“ românească). Oricum, nu ştiu să fi dat vreodată cineva amenzi pentru nerespectarea proporţiei de 50% opere europene în program, care a descins în Legea audiovizualului pe filieră europeană.

În mod clar, chiar în condiţiile în care muzică românească recentă se difuzează şi în playlist-ul posturilor de radio comerciale sau seriale româneşti se produc şi sub sigla unor posturi de televiziune private, procentul nu este prea mare. Cele care susţin semnificativ (şi prin difuzare, şi prin promovare) operele româneşti sînt televiziunea şi radioul public. Şi aici nu m-aş referi doar la muzică, ci şi la operele literare sau dramatice. Mă voi referi aici mai mult la radio, nu la televiziune, care în prezent se află într-o perioadă de reaşezare a grilelor.

Există, pe de o parte, palierul promovării acestor creaţii prin invitarea în emisiuni a autorilor sau interpreţilor, prin interviuri sau reportaje, prin ştirile care îi privesc şi care ajung, în funcţie de ora de difuzare, de sezon (în vacanţe e mai mult timp pentru cultură) sau de postul pe care sînt prezentate (Actualităţi, Cultural, Internaţional etc.) la un public ce variază între sute de mii şi milioane de ascultători. Versiunea audio se multiplică, mai nou, prin prezenţa pe site-urile acestor posturi. Pe de altă parte, este vorba despre difuzarea efectivă a muzicii – şi aici proporţia variază de la folclor românesc % la Antena Satelor, la muzică europeană într-un procent covîrşitor la Radio România Muzical (muzica clasică nu este punctul forte al altor continente), pînă la un playlist ce nu evită muzica românească din diverse epoci, la Radio România Actualităţi. Sau difuzarea integrală la Radio România Cultural sau Radio România Muzical on air şi online a Festivalului „George Enescu“ (nu am socotit cîtă muzică ne-europeană se cîntă în festival pentru că oricum e nesemnificativ). Tot aici, putem adăuga şi difuzarea de teatru sau poezie din autori români, europeni sau neeuropeni cu interpreţi români %, tip de produs radiofonic pe care şi-l permite doar radioul public şi în domeniul căruia are şi o arhivă consistentă adunată în deceniile de cînd există...

Poate vă întrebaţi cum contribuie concret la bunăstarea creatorilor radioul public, de exemplu? Extrem de simplu, prin plata către uniunile de gestiune colectivă a drepturilor de autor sau interpret (text şi muzică) a unor sume extrem de mari, care mai departe ajung la acei muzicieni, scriitori, compozitori, actori implicaţi în realizarea respectivei opere, odată cu fiecare difuzare sau redifuzare. Sau cel puţin aşa se presupune că merg lucrurile. În plus, radioul public este şi un producător de cultură prin stagiunea orchestrelor şi corurilor radio, unde se investesc iarăşi, ca şi în producţia de teatru radiofonic, sume care ajung direct la creatori sau interpreţi. Tot radioul public organizează şi finanţează alte proiecte majore, precum Tîrgul Gaudeamus sau producţiile Editurii Casa Radio.

Mai apare în Legea audiovizualului ceva ce ar putea genera susţinere financiară pentru industriile creative româneşti în sensul larg al cuvîntului, dar aici pot interveni fel şi fel de interpretări ale textului care spune că radiourile şi televiziunile trebuie „să rezerve operelor europene create de producători independenţi cel puţin 10% din timpul de difuzare (…) sau cel puţin 10% din bugetul lor de programe. În această categorie de opere trebuie inclusă o proporţie corespunzătoare de opere recente, respectiv de opere difuzate în următorii cinci ani după producerea lor.“

Aşadar, pentru că în România legislaţia nu impune, ca în alte ţări, difuzarea creaţiei naţionale într-un procent clar (precum se întîmplă în Franţa, spre exemplu, cu celebrul procent de 30%), în peisajul audiovizual autohton se desprind două orientări. În media privată, această chestiune reprezintă ultima problemă la care se gîndesc managerii sau şefii editoriali, iar în media publică şi mai precis în radioul public, legea este respectată de la sine, prin simplul fapt că toate creaţiile în care se face apel la cuvînt reprezintă creaţie sau interpretare românească şi/sau europeană, iar în privinţa muzicii, diversitatea posturilor aflate în portofoliu de Radio România asigură respectarea procentului cerut de Legea audiovizualului. În plus, aşa-numitele servicii şi produse culturale ale radioului public fac din el o instituţie redutabilă în domeniu, comparativ atît cu radiourile publice din alte ţări, cît şi cu orice alte instituţii publice din domeniul artelor spectacolului, spre exemplu, existente la noi.

Este oare nevoie de această susţinere din partea audiovizualului şi, respectiv, a celui public, în România? Cu siguranţă da, cu atît mai mult într-o ţară în care audiovizualul poate compensa oarecum realitatea care face ca, pentru un cuplu de vîrstă medie, efortul de a-şi lua două bilete la un spectacol sau un concert, ori de a cumpăra o carte este uneori de neconceput.

Oltea Şerban-Pârâu este redactor-şef Radio România Cultural şi director artistic al Orchestrelor şi Corurilor Radio.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

iohannis jpg
Presa din Ungaria îl ia peste picior pe Klaus Iohannis, după incidentul în care președintele României l-a ignorat pe Viktor Orban: „I-a întors imediat spatele”
La recenta reuniune a Comunității Politice Europene, organizată la Budapesta, președintele României, Klaus Iohannis, a atras atenția presei maghiare printr-un gest care a părut lipsit de cordialitate față de gazda evenimentului, premierul Viktor Orban.
amsterdam jpg
Suporteri ai echipei Maccabi Tel-Aviv au fost atacaţi violent la Amsterdam. Netanyahu a trimis avioane pentru a-i salva
Suporteri ai echipei de fotbal Maccabi Tel Aviv au fost implicați într-un „incident grav de violență” la Amsterdam, în noaptea de joi spre vineri, conform anunțului făcut de autoritățile israeliene
Vladimir Putin GettyImages 2169443680 jpg
Rușii ar fi inițiat operațiunea cu pachete explozive plasate în avioane de marfă către SUA. Acuzațiile procurorilor polonezi
Procurorii polonezi fac mai multe acuzații grave și susțin că rușii sunt, probabil, în spatele operațiunii cu pachete capcană din zborurile către SUA și Canada. Polonezii vorbesc despre un sabotaj care ar fi putut provoca un dezastru aerian.
romain jean jpeg
cuplu de romani, disparut în inundatii, cautati in Spania Foto ABC    Álvaro Ybarra Zavala jpg
Cuplu de români, dispărut în inundațiile din Spania, căutat în câmpurile de orez. „Fata mea, sună la 112, nu scăpăm din asta!”
Florin și Axinia, un cuplu de români, sunt încă dați dispăruți în urma inundațiilor din Spania care au avut loc la sfârșitul lunii octombrie. Cei doi au fost căutați, pe o distanță de câțiva kilometri,în câmpurile de orez aflate lângă locuința acestora.
pnl2 jpg
Nicolae Ciucă este singurul candidat de dreapta care poate opri ascensiunea AUR și a lui George Simion
Ultimul sondaj CURS relevă faptul că bătălia pentru locul doi în finala prezidențială se va da între președintele PNL și cel al AUR. Nicolae Ciucă și George Simion sunt la egalitate de puncte, ambii înregistrând câte 17% intenție de vot.
ciuca si bode FOTO PNL jpg
Ce se ascunde în spatele sloganului liberal România prosperă
În viziunea PNL, asumată prin Programul de Guvernare 2025-2028, România prosperă înseamnă o cotă unică de impozitare menținută pe o perioadă de 10 ani.
Whitney Houston și fiica ei, Bobbi Kristina  foto   Shutterstock jpg
Whitney Houston își lăsa fiica nemâncată și cu scutecele neschimbate! De ce nu i-a luat bonă copilului?
Relația pe care regretata cântăreață a avut-o cu tatăl unicului ei copil a fost plină de violență verbală și fizică, dar și de droguri și responsabilități parentale ignorate. Cum și-a crescut vedeta copilul?
Sculptura controversata preot erectie Instagram png
Statuia unui preot catolic, în erecție, a fost expusă într-o biserică. Ce a vrut să transmită autorul
Artistul stradal James Colomina a expus la Toulouse o sculptură care denunță violențele sexuale de care abatele Abbé Pierre, decedat în 2007, a fost acuzat recent de mai multe femei. Lucrarea îl înfățișează pe preot pe un cărucior mortuar, cu o pânză care îi acoperă corpul, dezvăluind o erecție.