Ătrah ep mătneiro et ăs

Mihai BARBU
Publicat în Dilema Veche nr. 638 din 12-18 mai 2016
Ătrah ep mătneiro et ăs jpeg

Propoziţia asta era ultima chestie peste care-mi treceau ochii în fiecare noapte, înainte de culcare, cînd eram copil, în camera din Petrila. Era scrisă cu alb, pe o cutie mare şi albastră, aşezată peste alte cutii, într-un raft, sus, deasupra intrării în balcon – un joc, un fel de puzzle cu piese hexagonale din care trebuia să alcătuieşti hărţi, mai multe, din care-mi aduc aminte doar harta mapamondului. De ce citeam numele jocului de fiecare dată invers, n-am nici cea mai vagă idee, cert e că asta e prima amintire cu hărţi pe care o am. Singura propoziţie pe care chiar şi acum, după treizeci de ani, ţi-o pot pronunţa invers trezit din somn, fără ezitare.

N-am o pasiune declarată pentru hărţi, dar îmi place să cred că am o relaţie specială cu ele. Mi‑au bucurat ochii şi mi-au stîrnit imaginaţia dintotdeauna. Chiar şi fără un mare X desenat pe ele, pentru mine ascund comori. Locuri desenate pe o hîrtie, în care n-am ajuns, sînt comori ce aşteaptă să fie descoperite. Copil fiind, de la misterioasa hartă a lui Piri Reis pînă la cea de pe peretele din atelierul tatălui meu, unde înfipsese steguleţe marcînd locurile prin care a fost, toate m-au atras. Am avut la un moment dat chiar şi o hartă a cerului, cu stele şi constelaţii, pe care o purtam în portofel în vremea studenţiei. Am dat-o cadou unui prieten pe care mi l-am făcut cînd m-a ajutat să-mi vînd mărţişoarele la taraba lui de la Universitate.

Mai tîrziu, după ce mi-am luat prima motocicletă, m-am apucat să interacţionez mai direct cu hărţile, în sensul că m‑am apucat să desenez şerpi de diferite lungimi şi forme pe ele, marcînd locurile prin care motocicletele m-au purtat. Le‑am avut tot timpul cu mine, fie sub forma unui teanc de hîrtii, fie în format digital, în GPS. Îmi aduc aminte cînd, motociclind prin pustietăţile mongole, am văzut pe pielea mea cum o hartă îţi poate face viaţa grea. Am făcut atunci ceva ce n-am crezut vreodată că voi reuşi să fac, ceva ce, în accepţiunea mea, doar oamenii incapabili săvîrşesc: mă rătăcisem. S‑a întîmplat din cauza unei greşeli a unei hărţi pe care o urmam. Am găsit atunci o familie care locuia într-o iurtă, în mijlocul pustiului, şi m-am trezit în­tr‑un paradox al rătăcirii, încercînd în zadar să obţin indicații de la nişte oameni cu care mă aflu în același loc, eu ­fiind pierdut, iar ei nu.

Îmi place să spun acum, uitîndu-mă în urmă, că greşeala de cartografie mi-a colorat viaţa, mai degrabă decît să mi-o încurce. Cîteva săptămîni mai tîrziu, aflat în Dușanbe, capitala tadjică, cu harta oraşului în mîini, căutam o ambasadă de la care aveam nevoie de o viză. După o goană labirintică prin oraş, am eşuat la o terasă, cu o bere în faţă, sfîrşit. Mi-a fost de ajuns jumătate de halbă ca să realizez, ca-n desene animate, că ţinusem preţ de două ceasuri, cît a durat hălăduiala prin oraş, harta cu susul în jos. De fapt, în toată Asia Centrală hărţile au dat tonul poveştilor ciudate. Îmi ajung degetele de la o mînă să număr oamenii în faţa cărora am scos harta cerînd indicaţii şi le-am şi primit. În rest, tot ce am obţinut au fost ridicări din umeri după un studiu amănunţit al hîrtiei pe care o afişam. Era ca şi cînd oamenii respectivi vedeau o hartă pentru prima dată. Aşa că-mi plac hărţile, e lesne de înţeles de ce. Cînd nu sînt pe drum îmi stîrnesc visele, cînd sînt pe drum mi le colorează.

Mai mult decît atît, hărţile sînt unul din motivele pentru care cred că m-am născut prea tîrziu sau, ştiu şi eu, poate prea devreme. Tot înainte de plecarea în Mongolia pusesem mîna pe o hartă militară a Mongoliei, de prin anii ’70, unde o anumită bucată din deşertul Gobi era încercuită cu o linie punctată, delimitînd un teritoriu pe care scria cu majuscule UNCHARTED TERRITORY. Zîmbeam atunci, gîndindu-mă că vremurile în care existau zone din astea, încercuite punctat, din păcate s-au cam terminat. Odată cu imaginile satelitare s-a ales praful de necunoscut. Nu sînt capabil, cred, să-mi imaginez cum plecau la drum navigatorii acum cîteva sute de ani. Cum o fi fost să pleci fără nici o hartă şi să te întorci îna­poi acasă cu una? De-asta spuneam de născutul prea tîrziu. Altfel, probabil că e doar o chestiune de timp pînă vom ajunge pe alte planete, cu pămînturi numai bune de desenat pe hîrtie. Am şi fantezii de-astea, dar, din păcate, nici deplasări interstelare n-am să apuc. De-asta spuneam de născutul prea devreme.

Aşadar, hărţile au un loc special în inima mea. Dar n-aş putea să închei fără să spun ceva ce m-a deranjat întotdeauna la ele. Ceva ce urăsc la toate hărţile pe care le-am văzut. Ceva ce harta cerului pe care o aveam în portofel, cînd vindeam mărţişoare, nu avea. Desenez şerpi şi, apropo de hărţi, urăsc graniţele.

Mihai Barbu este fotograf.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

proba limba romana evaluare nationala 2025   foto alina mitran (2) jpg
Rezultatele la Evaluarea Națională, discrepanțe între note și realitate. Curiosul caz al școlii din Curcani | Analiză
Absolvenții de gimnaziu au obținut la Evaluarea Națională 2025 cele mai bune rezultate din ultimii 13 ani. Dacă cifrele arată o mai bună pregătire sau există și alte explicații am încercat să aflăm de la experții în educație Daniela Vișoianu și Marian Staș.
japonia dieta alimente istock jpg
Ce mănâncă japonezii în fiecare zi. Este țara unde oamenii trăiesc cel mai mult. 4 alimente stau în spatele longevității
Mai mult ca sigur că fiecare dintre noi ne dorim o viață cât mai îndelungată, de-a lungul căreia să avem oportunitatea de a ne face cât mai multe amintiri alături de cei dragi. Iar într-o țară anume, locuitorii au oportunitatea de a trăi acest vis în realitate!
showroom masini electrice jpeg
Piața auto, în criză: vânzările de mașini noi s-au redus la jumătate în iunie. Dacia, lovită de suspendarea Rabla
Suspendarea programului Rabla a dus la scăderea dramatică a vânzărilor de mașini noi în luna iunie, numărul acestora fiind pe jumătate față de cel înregistrat în luna iunie 2024, potrivit datelor oficiale.
Andrei Caramitru FOTO Facebook
„Cea mai extremistă generație este cea a tinerilor”. Declarația controversată a lui Andrei Caramitru care a stârnit reacții pe Reddit
Economistul Andrei Caramitru atrage atenția asupra a trei fenomene care fac din tinerii de astăzi „cea mai extremistă” generație. Postarea sa a fost intens comentată și criticată pe platforma Reddit.
515987554 748726661145165 8491571116337251961 n jpg
Vijeliile au făcut prăpăd în nord-vestul țării: acoperișul unui bloc a căzut peste o casă la Deva, 50 copaci prăbușiți în Satu Mare
Vijeliile au doborât 16 copaci din opt localităţi ale județului Hunedoara, au rupt firele electrice din trei sate, iar acoperişul unui bloc de locuinţe din Deva a căzut peste o casă. Judeţul s-a aflat luni sub avertizare de Cod portocaliu de vijelii.
RoswellDailyRecordJuly8,1947 jpg jpeg
8 iulie: Ziua în care a avut loc Incidentul OZN de la Roswell. Anunțul privind „capturarea" unei „farfurii zburătoare” a alimentat teoria conspirației
Pe 8 iulie, în anul 158, a fost făcută ultima mențiune epigrafică a Daciei Superioare. În aceeași zi, dar în 1392, a fost atestată prima monedă românească. Tot pe 8 iulie, însă în 1967, a murit actrița Vivien Leigh, iar în 1947 a avut loc Incidentul OZN de la Roswell.
lidl pexels jpg
Cine produce și de unde provin, de fapt, produsele Cien de la Lidl? O companie uriașă stă în spatele brandului
Gama Cien, disponibilă în magazinele Lidl, este bine cunoscută de majoritatea clienților retailerului german. Produsele acoperă o gamă largă, de la îngrijirea pielii și părului, până la articole de igienă personală, și sunt apreciate pentru raportul excelent calitate-preț. Dar mulți se întreabă: ci
515500376 1123041329853948 8373312830683600909 n jpg
GvIpI3rXoAAuEox jpeg
Român din Viena, atac delirant în stradă: a aruncat cu fecale și seringi folosite în femei. Cum a fost prins de polițiști
Un român în vârstă de 29 de ani, cu legături cunoscute în mediul consumatorilor de droguri, a fost reținut de poliția din Viena după ce ar fi atacat cel puțin cinci femei, aruncând asupra acestora fecale și, uneori, seringi folosite.