"Asuprirea copiilor la ţară"

Publicat în Dilema Veche nr. 498 din 29 august - 4 septembrie 2013
"Asuprirea copiilor la ţară" jpeg

Din tinereţea mea comunistă, am păstrat în memorie două îndemnuri populare, aparent în opoziţie, dar, de fapt, perfect complementare: „La muncă, nu la-ntins mîna!“ şi „Munca în exces duce la deces.“ Ce e drept, la vremea aceea, banii trebuiau cîştigaţi din muncă, orice fel de muncă, pentru care nu era obligatoriu să fii pregătit în vreun fel, dar era musai să fii salariatul statului, altfel riscai să fii declarat parazit şi să... na, că nu mai ştiu ce trebuia să păţeşti. Şi, pentru că înţelepciunea populară orală decretase că excesul în muncă poate fi fatal, era normal să ne menajăm, făcînd în aşa fel încît salariul, primit sub formă de sume mai mult simbolice, să curgă chenzinal, indiferent de efortul – îndeobşte minim – depus.

Recent, mi-a atras atenţia cineva că, în vremea aceea, propaganda oficială folosea termenul muncă, în timp ce noi, oamenii neoficiali, spuneam că ne ducem la serviciu sau eventual la lucru; în schimb, astăzi, toată lumea spune merg la muncă sau merg la treabă. Recunosc că este o simplă observaţie directă, neverificată statistic, care, însă, susţinută de o sumară analiză etimologică, poate da seama despre o diferenţă şi o schimbare profundă de perspectivă. Aşadar, majoritatea dicţionarelor limbii române consemnează: „munca“ (din slavul monka) înseamnă activitate, strădanie, dar şi calvar, canon, caznă, chin, durere, încercare, pătimire, schingiuire, suferinţă, tortură; „treaba“ (din slavul treba) înseamnă deprindere, nevoie, obişnuinţă, ispravă, dar şi strădanie, efort; „serviciu“ (din latinescul servitium) înseamnă funcţie, post, slujbă, dar şi ajutor, folos; „lucru“ (din latinescul lucrum) înseamnă obiect, materie, unealtă, meşteşug, dar şi faptă. Rezultă, de aici, că munca este percepută ca o activitate grea şi obligatoriu neplăcută, iar treaba ţine mai mult de rutină, ceea ce nu implică un efort mai mic. Spre deosebire de acestea, serviciul păstrează sensul pozitiv al utilităţii, iar lucrul – fie el la cîmp, la fabrică sau la computer – nu numai că nu este perceput ca suferinţă, dar presupune, într-un fel sau altul, un cîştig. De aici decurge constatarea simplă că în comunism, în ciuda faptului că efortul şi chinul erau impuse, oamenii le percepeau ca demersuri folositoare, în timp ce astăzi, neplăcerea muncii este asumată şi exprimată ca atare. Ar mai fi ceva de şoptit la finele excursului etimologic... nu cred că există vreun termen pentru „muncă“ în limba dacilor, cel puţin nu în atestările cunoscute pînă azi.

*

Profit de o scurtă vacanţă la ţară ca să studiez satul de munte, copleşit de muncile de vară. Toată lumea geme sub povara fînului şi a animalelor, despre care toţi povestesc pe lung, în jur de 30 de minute, de fiecare dată cînd îi întîlneşti pe uliţă. În gospodărie sau la cîmp, sprijiniţi în coasă sau în furcă, punînd jos, în mijlocul uliţei, găleata cu uruială pe care tocmai o cărau la grajdul din sus sau găleata plină de lapte proaspăt muls, pe care tocmai o cărau la casa din jos, bătrînii nu ostenesc să-şi laude avutul, care include mai întotdeauna şi copiii aflaţi în Italia. Totul este comparat cu prestaţiile şi posesiile vecinilor. De la înălţimea prispei pe beci, de pe băncuţa de la stradă, din podul grajdului, ochii privesc şi urechile ascultă, ştiu tot ce s-a întîmplat sub văzul lor, sau ce au auzit că s-a întîmplat pe uliţa vecină.

Destul de des – în medie, cam o dată pe săptămînă – se adună cu toţii să mai inaugureze o troiţă, un pod (pe care maşinile circulă încă de anul trecut) sau pietruirea unui şanţ: staţie de amplificare în drum, pentru discursurile oficiale, muzica populară înregistrată de la emisiunea Tezaur folcloric, bere la 2 litri şi napolitane donate de magazinul sătesc. Te întrebi cînd au timp de toate, căci vacile trebuie mulse de două ori pe zi, porcii şi păsările trebuie hrănite, fînul trebuie cosit, transportat şi căpiţit, fructele culese şi florile de la stradă udate, să crească şi să le admire toţi vecinii. Nu mai spun că cele mai căutate flori în sat sînt trandafirii japonezi, orhideele (sic!) şi, în general, orice nu poate supravieţui afară, în clima de munte.

În luna august, satul e invadat la propriu de copiii veniţi din Italia la bunici, ca să fie puşi la muncă. Acolo, la italieni, nu fac decît şcoală; or, cînd se vor întoarce cu toţii definitiv acasă, copiii trebuie să fie deja bine crescuţi, adică să fie pregătiţi să se priceapă la toate. Am ocazia să observ copiii satului în paralel cu ai migranţilor. Primii, care par mai săraci şi mai prost îmbrăcaţi, îşi petrec timpul (în totalitate liber) pe uliţă, ronţăind în permanenţă ceva şi lăsînd pe jos, în urma lor, ambalaje multicolore de biscuiţi şi pufuleţi. Aceşti copii, care oricum nu citesc, nu fac sport, nu au cinema sau teatru la îndemînă, pierd la propriu două luni bune de viaţă în fiecare an, umblînd teleleu prin sat, mai rupînd cîte o floare de la gardul vecinei, mai aruncînd cu o piatră după un cîine al nimănui – la vîrsta cea mai potrivită pentru orice fel de învăţare.

În schimb, copiii trimişi în ţară ca să fie puşi la muncă, cei care aduc, cară, curăţă, hrănesc păsările, caută şi adună ouăle, fug la doctor să citească în ce zi va veni în sat săptămîna asta, culeg şi curăţă zaravaturile şi pregătesc salata, se duc la moşu’ să vadă cum se mai simte, că e singur azi şi poate are nevoie să îi mai cumpere cîte ceva – aceşti copii fac mişcare şi efort fizic, chiar dacă nu fac sport, învaţă să asume responsabilităţi zilnice şi să se achite de ele conştiincios, experimentează grija pentru celălalt, mai slab, mai fragil, mai bătrîn, învaţă respectul pentru hrana muncită şi ascultarea faţă de adult. Inutil să menţionez că tot aceşti copii sînt trimişi seara în casă, să mai înveţe, să mai citească sau chiar să completeze formulare pentru Poştă sau cereri către Primărie.

Cred, aşadar, că, departe de a-i infirmiza, „asuprirea“ copiilor de către familie, trimiţîndu-i la ţară, este poate cea mai potrivită şi mai complexă soluţie educativă, promisiunea de inserare corectă socio-profesională de mai tîrziu; pe scurt, face parte dintre bunele tradiţii care trebuie păstrate. Chiar cred.

Ioana Popescu este etnolog. 

*

Dacă luăm fiecare angajat în parte, fiecare este gata să afirme că idealurile lui sînt munca susţinută şi eficientă, dar şi să evoce motive raţionale de a se comporta într-un mod deviant. Nevoia de a găsi motive arată că angajatul trece prin anumite conflicte moral interioare şi nu se lasă dirijat de propria-i natură, cum rezultă din teoria mentalistă. La nivel naţional, existenţa variaţiilor dintre întreprinderi este o dovadă empirică împotriva existenţei unei mentalităţi naţionale, înţeleasă ca dat genetic. Interpretarea regulilor de către angajaţi are puterea de a devia valorile asociate muncii. Ele forţează managerii să modifice regulile, astfel încît acestea să corespundă mai bine practicilor şi pentru ca un stadiu de echilibru să fie atins; ei se distanţează astfel de valorile de origine. Negocierea este dublă: o negociere între diferitele categorii de personal (tipic între manageri şi angajaţi) şi o negociere între valori (idealul) şi practică (realitatea). 

Monica Heintz –  Etica muncii la românii de azi

Foto: L. Muntean

Viețile netrăite jpeg
Păsările par că știu mereu unde să se ducă
Păsările par că știu mereu unde să se ducă. Nu e nimic neclar în zborul lor. E o limpezime care mă emoționează.
p 10 jpg
Muze. Gemüse*
La sat e important ce ai, unde ai, cît ai, de unde ai. Prezența ta este vizibilă celorlalți, iar întrebări care sînt mai mult decît evitate la oraș devin aici punctele principale în funcție de care ești privit.
foto  Daniel Mihăilescu jpg
„O grădină cu deschidere la mare și ocean” – interviu cu scriitoarea Simona POPESCU
Grădina de la țară a bunicilor Ana și Nicolae, magică. Era, mai departe, via, cu strugurii grei, parfumați, după care urmau lanurile de porumb, un labirint verde.
p 12 sus jpg
„Începutul a fost nevoia de evadare în afara cotidianului urban” – interviu cu Mona PETRE, autoarea proiectului „Ierburi uitate”
„Ierburi uitate. Noua bucătărie veche”, apărută toamna trecută la Editura Nemira, este o încununare, după o decadă, a muncii mele de cercetare și experimentări culinare, una dintre manifestările fizice ale acestui efort lung de peste zece ani.
p 13 jpg
O grădină ca o viață. De la ghivecele studențești cu violete de Parma și cactuși la grădina apocalipsei și cea a degetelor verzi
Așa că Grădina Apocalipsei, a cărei creștere am început-o în mod simbolic odată cu intrarea în lockdown-ul din 15 martie 2020, întotdeauna va avea o legătură ascunsă cu o grădină în care am așteptat toată copilăria mea să intru, giardino meraviglioso, grădina misterelor, grădina Bomarzo.
Chantal jpg
„Să nu uităm că toate formele sînt în natură” – interviu cu artista vizuală Chantal QUÉHEN
Grădina face parte dintr-o construcție, o compoziție ca un tablou. Monet a excelat în asta la Giverny. Poate că asta m-a adus la peisaj, dar imaginația mea a dat totul peste cap.
p 14 jpg
Fascinația lucrurilor mici
Într-o notă similară, îmi place să folosesc fotografia de aproape a naturii pentru a urmări viața dincolo de ceea ce vedem în grabă.
Rustic fence (Unsplash) jpg
Trăim într-un multivers aici, pe Pămînt
Bunica mea vorbea cu animalele, iar eu o priveam fascinată, ca pe o mare vrăjitoare, și eram convinsă că și ele o înțelegeau.
p 21 jpg
„Sălbăticia devine un vis de intimitate, siguranță, control și libertate” interviu cu Oana Paula POPA, cercetătoare la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa“
Micuții care astăzi stau să ne asculte poveștile cu animale sperăm să se transforme în adulți responsabili, în sufletele cărora au fost sădite, de la vîrste fragede, semințe din care vor rodi respect și dragoste pentru natură.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?

Adevarul.ro

image
Preţurile petrolului continuă să crească. La cât ar putea ajunge până la sfârşitul anului şi cu cât au scăzut stocurile
Preţurile petrolului au crescut joi cu aproximativ 4%, deoarece datele solide privind consumul de combustibil din SUA şi aşteptările de scădere a livrărilor ruseşti au compensat temerile că încetinirea creşterii economice ar putea submina cererea, transmite Reuters.
image
NBC News: Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu meargă la serviciu vineri, pe fondul îngrijorărilor cu privire la un incident planificat
Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu se prezinte vineri la lucru, au confirmat în exclusivitate serviciile secrete militare ucrainene pentru NBC News.
image
De ce folosesc românii voucherele sociale pentru alcool şi ţigări. Ce spun sociologii şi psihologii
Ministrul Proiectelor Europene a anunţat că voucherele sociale blocate pentru că beneficiarii au cumpărat cu ele tutun şi alcool vor rămâne aşa până la următoarea tranşă de bani pe care statul o va livra. Experţii atrag însă atenţia că din coşul de c...

HIstoria.ro

image
Înființarea aviației militare în România
România a fost printre primele țări din lume care și-a înzestrat forțele sale armate cu aerostate și avioane.
image
Responsabilitățile date de germani Armatei Române la Stalingrad, mult peste posibilitățile acesteia
Bătălia de la Stalingrad a tensionat relațiile cu aliatul german, cu precădere în urma acuzelor venite dinspre liderii militari cu privire la responsabilitatea trupelor române pentru căderea în încercuire a Armatei 6 germane.
image
Sfârșitul tragic al poetului Dimitrie Bolintineanu
Pe 20 august 1872, Dimitrie Bolintineanu, poet, revoluţionar şi om politic, murea într-un ospiciu din Bucureşti, suferind de o afecţiune psihică, dobândită de pe urma mizeriei şi sărăciei.  Viaţa lui Bolintineanu a stat sub semnul cinstei.