Așteptarea e în ADN-ul literaturii

Publicat în Dilema Veche nr. 609 din 15-21 octombrie 2015
Așteptarea e în ADN ul literaturii jpeg

Mi s-a cerut cîndva să aleg, dintre poeţii români din toate timpurile, versuri despre viteză. Urmau să fie tipărite pe postere mari şi afişate în benzinării. Ideea mi-a plăcut, aşa că m-am pus pe treabă; am recitit pe

(în acord cu tema, fireşte) hălci întregi din poezia română – iar la urmă am constatat nedumerit că nu mă alesesem cu mai nimic: găsisem cu nemiluita versuri despre lentoare, contemplaţie, încetineală, aşteptare, dar aproape deloc unele despre viteză, grabă, precipitare. 

Mi-am spus că asta o fi venind din înclinarea poetului român atît spre

(pe filieră latină), cît şi spre

(în siaj balcanic); şi că n-am la ce hiperacţionism să mă aştept de la o spiţă oricum nu prea reputată pentru hărnicie (aşa cum e cea a poeţilor) şi care, în plus, are un ADN construit din lanţul dublu

. Şi m-am resemnat. 

Dar apoi, după ce resemnarea s-a dus de la mine, am înţeles că nu ADN-ul latino-balcanic e de vină – ci ADN-ul literaturii înseşi. Oare nu e ea (literatura adică) edificată pe un genom al aşteptării? Chiar şi în vechile epopei războinice, aşteptarea – care pentru un războinic nu ar trebui să fie o virtute – e conotată pozitiv, ba deseori admirativ de-a binelea. Aşteptarea Penelopei, de pildă, e un corelativ obiectiv al fidelităţii casnice; pe care Ulise, ajuns acasă, are prilejul să o constate cu ochii săi – fiindcă nici el nu se grăbeşte adolescentin să se prezinte, ci aşteaptă să vadă lucrurile aşa cum sînt. Pînă şi apucatul de Ahile, smucit înspre eroism pînă peste marginile iertate de noi, modernii, are partea lui de aşteptare – atunci cînd, umilit public de Agamemnon, se retrage în cortul lui şi aşteaptă. Sigur, aşteptarea lui Ulise are cu totul alt sens decît aceea a lui Ahile – cea dintîi era bucuroasă să întîrzie în constatarea prezervării onoarei proprii, cea de-a doua era întunecată de mînie la contemplarea privată a maculării publice a onoarei; capitolele iniţiale din Mînie şi timp a lui Sloterdijk vorbesc pe îndelete despre aceasta. Însă, dincolo de diferenţele ca atare, tot de aşteptare era vorba; încît nu e deloc un paradox să spui că, pînă şi în vechile epopei războinice, în care acţiunea e celebrată mai presus de orice, aşteptarea e la rîndul ei esenţială. 

Aşteptarea – adică răbdarea. Pe nerăbdătorul de eroism Ahile, mîndria rănită îl transformă într-un contemplativ otrăvit care-şi aşteaptă, cu răbdare, ceasul răzbunării. Penelopei, răbdarea îi ţine loc şi de înţelepciune, şi de fidelitate; lui Ulise, tot răbdarea îi procură deliciile reinserţiei casnice. Şi se pot găsi şi hermeneutiza rezerve de răbdare chiar şi la cele mai hiperacţioniste personaje ale vechilor epopei – încît nu e deloc exagerat să spui că, în eposurile acestea ale mîniei, răbdarea e de fapt personajul secret. 

Uitîndu-ne acum înspre modernitate, vedem că răbdarea şi aşteptarea ajung deseori personaje deloc secrete, ba chiar publice – însă, în mod surprinzător, conotate nu prea pozitiv. Oblomov, de pildă, cu zăcămintele lui infinite de aşteptare, cu răbdarea lui abnormă de a rezista la orice impuls acţionist, joacă pe limita dintre ridicol şi sublim; personajul din

, a cărui răbdare tincturată de silă în faţa acţiunii de orice fel trece dincolo de orice limită – inclusiv a morţii –, e de asemenea aproape imposibil de transformat într-un personaj pozitiv. Contemplativi, răbdători, conservaţi ca muştele în chihlimbar într-o aşteptare care-i scoate la propriu din durată, ei nu sînt totuşi pozitivabili pentru conştiinţa modernă – care ţine să-i vadă drept smintiţi, descreieraţi, ieşiţi din ordinea tolerabilă a lucrurilor.

Şi nici dacă trecem în secolul al douăzecilea răbdarea nu capătă o figuraţie literară mai nobilă. E de neînţeles sub raport raţional răbdarea cu care K. îşi aşteaptă lămurirea sentinţei, răbdarea cu care se deplasează prin întregul infern birocratic, răbdarea cu care – în fine – îşi observă executarea sentinţei. E o răbdare monstruoasă aceasta, pe deplin în acord cu monstruosul lumii pe care o reprezintă. După cum monstruoasă e răbdarea cu care profesorul lui Ionesco ţine să-şi desfăşoare lecţia în faţa elevei – încît aproape că nu e deloc surprinzător să constatăm cît de monstruoase vor fi efectele ei. Dar, în modernitate, răbdarea nu mai e un atribut monstruos numai al personajelor – ci trece decisiv dincolo de ele. Astfel, putem zice liniştiţi că e monstruoasă răbdarea Naratorului din Ulysses; după cum tot monstruoasă e şi răbdarea Cititorului lui Finnegans Wake. Pe de o parte, e mult mai multă răbdare, şi mult mai la vedere, în textele moderne decît în acelea antice – unde răbdarea era aproape întotdeauna secretă; dar e evident că, pe de altă parte, în vreme ce răbdarea antică era întotdeauna conotată pozitiv (chiar şi în cazul răbdării otrăvite de mînie şi răzbunătoare a lui Ahile), răbdarea modernă e privită ca un viciu bizar, sau ca o formă de demenţă. 

Dacă răbdarea era viciul secret şi nobil al anticilor, ea e un atribut public al modernităţii – însă bizar şi dement. Cred că explicaţia e de găsit în relaţia istoriei cu mînia şi răbdarea: atunci cînd mînia era ea însăşi nobilă (fiindcă, aşa cum arată Sloterdijk, mînia era o formă de enthousiasmus inspirată direct de zei), şi răbdarea – contraponderea ei naturală, corelatul ei simetric – era de asemenea nobilă. Cum modernitatea a construit un întreg discurs cultural împotriva mîniei, luîndu-i tot ce era pozitiv, era firesc ca şi răbdarea să sufere deformări semantice simetrice. 

Sau, spus altfel: supravieţuirea răbdării în aceste forme contorsionate ne arată că, în modernitate, şi mînia supravieţuieşte, contorsionată, dincolo de discursurile care o cenzurează. Iar exploziile ei publice nu mai au nimic din nobleţea mîniei antice. Pentru moderni, mînia nu mai e un entuziasm, ci o infirmitate, o bizarerie, o formă de demenţă; în consecinţă, tot infirmă, bizară şi dementă ne va fi şi răbdarea. Sper că aceste rînduri grăbite despre răbdarea modernă ca viciu nu vor fi abuzat, la rîndul lor, de răbdarea bunului cititor. Fiindcă, la fel ca orice viciu, răbdarea nu trebuie cu nici un chip încurajată.  

4 A.M. Cantosuri domestice

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Fotografia spărgătorului Aurel Panțurescu, zis „Aroncuteanu”, publicată de ziarul „Timpul” din 7 ianuarie 1945
Spargerile din noaptea de Anul Nou. Bucureștiul anului 1945, la discreția bandelor de răufăcători
Anul 1945 a debutat cu un val de spargeri, după cum relatau ziarele bucureștene. Chiar în noaptea Anului Nou, hoții au dat două lovituri soldate cu pagube de 20 de milioane de lei.
sean diddy combs getty
„Îmi vine să vomit.” „Această decizie m-a înfuriat” - reacțiile vedetelor la verdictul în cazul solistului hip-hop Sean Diddy Combs
Verdictul în cazul starului hip-hop Sean Diddy Combs, condamnat pentru transport în scopul prostituției, dar achitat pentru acuzațiile grave de trafic sexual, a declanșat valuri de reacții printre vedete, între furie, dezgust și sprijin pentru victime.
restructurari concedieri
„Toată lumea a fost happy”. Un analist economic îl sfătuiește pe Ilie Bolojan cum să dea afară din bugetari fără grevă și scandal
Economistul Andrei Caramitru a explicat cum se pot face disponibilizări în rândul bugetarilor fără a se ajunge la niciun fel de scandal.
bani pensie jpg
Cât pierde un român cu pensie privată de 11.000 lei, după schimbările fiscale
Românii se pregătesc pentru un val de scumpiri și taxe suplimentare care vor intra în vigoare începând cu luna august. Guvernul urmează să adopte, în ședința de astăzi, un pachet de măsuri fiscale ce va afecta atât consumul de zi cu zi, cât și veniturile a milioane de pensionari. De la alimente și m
banner tavi clonda jpg
Tavi Clonda ne învață cum să preparăm rapid înghețata pentru copii: „Un deliciu!”. Avertismentul nutriționiștilor, cum ne răcorim corect vara?
Rețeta lui Tavi Clonda de înghețată pentru copii: „Un deliciu!” Cum ne răcorim corect, sfatul nutriționiștilor
banner mihai leu jpg
Imagini sfâșietoare după înmormântarea lui Mihai Leu! Zeci de coroane și flori au „îngropat” mormântul marelui campion
Atmosferă copleșitoare de durere și respect la cimitirul unde a fost înmormântat Mihai Leu. Legendarul campion la box și raliuri a fost condus pe ultimul drum de familie, prieteni, colegi din lumea sportului, dar și de sute de admiratori care au venit să-și ia rămas-bun de la omul care a scris istor
Prezentarea noului guvern Bolojan in plenul Parlamentului  Foto Inquam Photos George Calin (3) jpg
Pachetul de măsuri fiscale urmează să ajungă în Parlament. Legislativul l-ar putea vota luni - SURSE
Pachetul de măsuri fiscale, care conține printre altele creșterea TVA de la 19 la 21%, va fi aprobat prin asumarea răspunderii guvernului în Parlament într-o ședință care va avea loc luni după-amiază, spun mai multe surse.
banner diana sucu jpg
Diana și Dan Șucu sărbătoresc 20 de ani de căsnicie! Provocările unui mariaj de poveste! „Nici nu știu când a zburat timpul…”
Diana Șucu, totul despre provocările întâmpinate în mariajul cu omul de afaceri Dan Șucu.
horoscop aprilie 2022 jpg
Horoscop sâmbătă, 5 iulie. Schimbări benefice în viețile a doi nativi, bani cu nemiluita pentru o altă zodie norocoasă
Lorina, astrologul Click!, vine cu predicțiile complete pentru toate cele 12 semne zodiacale, pentru ziua de sâmbătă, 5 iulie. Pentru doi nativi se anunță schimbări colosale și benefice!