„Asistăm la un reviriment al ideilor totalitare și comuniste“ - interviu cu Cristian GHINEA

Publicat în Dilema Veche nr. 808 din 15-21 august 2019
Trump – cum îi scoatem afacerile din cap? jpeg

Unul dintre inițiatorii legii privind interzicerea organizațiilor, simbolurilor și faptelor cu caracter comunist e Cristian Ghinea. L-am întrebat cum își explică faptul că fascismul e unanim condamnat, în schimb, în ceea ce privește comunismul, persistă încă o anumită indulgență, atît Vest cît și în Est. 

La finalul celui de-al Doilea Război Mondial, regimul comunist s-a aflat în tabăra învingătorilor, iar nazismul în tabăra învinșilor. De aici, o oarecare întîrziere cu care societățile civilizate au început să realizeze grotescul regimurilor comuniste: le fuseseră aliați împotriva nazismului. Apoi, un permanent apetit al intelighenției occidentale pentru comunism, ca un experiment interesant, realizat pe pielea altor oameni. Acei „inteligenți“ au pierdut Războiul Rece, dar au cîștigat războiul ideilor. Copiii noștri învață teoriile lor în universități. Apoi, în Europa de Est, am fost noi înșine foarte indulgenți cu crimele comunismului. Nu ne-am impus anticorpi și am rămas nevaccinați.

Cum vă explicați această atitudine aproape binevoitoare față de comunism în România, care a trecut printr-o dictatură?

România a avut o relație destul de complicată cu anticomunismul, cu rezistența la comunism. Noi am avut insule de rezistență la comunism, izolate, nu o mișcare de rezistență a societății. Comunismul, timp de 45 de ani, s-a integrat în viețile noastre nestigherit, pînă a devenit normalitate. Apoi, să ne uităm cine a condus România după căderea regimului comunist. Ion Iliescu, de exemplu, este identificat în Raportul Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, comisia Tismăneanu, drept unul dintre principalii „vinovați de impunerea și perpetuarea“ acestui regim. Să fim realiști, anticomunismul a fost prizat în mediu restrîns. Acum 16 ani, cînd eram redactor la Dilema – mă bucur enorm că revin, chiar și așa, aproape de revistă, o citesc și rezistă, e singura publicație scrisă care concurează cu net-ul la mine –, coordonam un dosar despre arhivele Securității. Erau o mînă de intelectuali și activiști contra unui întreg sistem. Eram, aș putea zice, deși eram mic atunci. Am învins în cele din urmă, dar pentru că sistemul s-a mișcat natural din acel punct. Iliescu a ieșit din peisaj și urmașii lui nu mai vedeau de ce să apere ei Securitatea. Iliescu a devenit caduc, a fost înlocuit de toți acei mai mici iliești care au acaparat instituțiile publice, în administrație, în politică. Știți expresia – „comunismul a făcut și lucruri bune“, este precursoarea lui „au furat, dar au dat și la alții puțin“. Agenda sistemului nu mai e comunismul, ci să păstreze ce au furat.

Condamnarea oficială a comunismului drept regim „ilegitim și criminal“ a stîrnit la momentul respectiv unele controverse. Și s-a soldat cu puține rezultate concrete. Care ar fi consecințele acelui act de condamnare? Și care sînt urgențele în plan memorial?

Condamnarea comunismului la cel mai înalt nivel a fost doar primul pas de care aveam nevoie. Dar este nevoie și de o condamnare a regimului comunist la nivelul societății. Condamnarea comunismului în aceeași măsură cu nazismul este o măsură de igienizare a spațiului public românesc. Pentru că noi, în ceea ce privește comunismul, nu am făcut niciodată curat după ce l-am dat afară din casă. Am făcut curat după regimul legionar, dar nu și după cel comunist. Și pentru că am fost, cum spuneați mai devreme, binevoitori inclusiv cu ororile acestui regim, astăzi asistăm la un reviriment al ideilor totalitare și comuniste. Ne aflăm în situația în care trebuie să le explicăm copiilor noștri de ce Hitler a fost un om rău și de ce ideologia lui e nocivă, dar despre Mao, Pol Pot sau Ceaușescu se poate vorbi laudativ oriunde.

Scopul proiectului legislativ pe care l ați inițiat este să prevină reinstaurarea unui regim comunist în România. Dar chiar credeți că există acest risc?

În spațiul public din România, propaganda comunistă, discursul laudativ la adresa ideilor comuniste reînvie. Atenție, nu este vorba de nostalgicii comuniști, de cei care au prins acea perioadă și au anumite nostalgii, este vorba de oameni mai tineri, care nu au simțit pe pielea lor ce înseamnă comunismul pus în practică. Este un curent pro-comunist care prinde și la noi, și în alte state din Estul Europei. Există multe discuții legate de această temă a nostalgiei comuniste în statele din fostul lagăr comunist. Dar nu despre asta este vorba. Este vorba de faptul că acest discurs pro-comunist, inclusiv în universități, zone de dezbatere civică, nu este însoțit de obligația de a-i asocia și traumele provocate. Nu poți face același lucru cu nazismul, de exemplu – să iei cîteva idei pe care să le prezinți ca fiind bune și să ignori lagărele de concentrare. De ce să putem face asta cu comunismul? Este o măsură de prevenție, așa cum este un vaccin. Mereu există riscul. Libertatea și democrația nu sînt un dat de la sine, ele sînt pe cît de puternice în fața comunismului, a fascismului pe cît sîntem noi dispuși să le apărăm, să le întărim. Eu sînt un liberal. Și am o poziție liberală: ambele totalitarisme trebuie tratate la fel.

Ce se înţelege, în spiritul acestei legi, prin „organizaţii, simboluri şi fapte cu caracter comunist“?

Am văzut, atunci cînd am depus această inițiativă legislativă în Parlament, alături de mai mulți colegi, această interpretare conform căreia vor fi arestați toți cei care poartă tricouri cu Che Guevara. Este o formă de opoziție la propunerea legislativă. Dar interpretarea este greșită. Nu despre asta e vorba. Avem o lege similară care condamnă fascismul și regimul legionar, vi se pare că sînt pușcăriile din România pline de nostalgici legionari sau de tineri care și-au tatuat zvastici? Această lege ar urma să dea statului român instrumente necesare pentru a preveni reapariția unor organizații care să își propună, de exemplu, reinstalarea terorii sociale în România. Organizații, iar organizațiile în România sînt definite ca adunare de cel puțin trei oameni care purced la anumite fapte. Această lege nu urmărește persoanele care fac anumite afirmații în parc, pe o bancă. Resping ideea că trebuie să permitem apariția unor curente de gîndire neo-comuniste, totalitare, antidemocratice, pentru că este vorba de toleranța față de convingeri politice. Comuniștii, la finalul anilor ’30, începutul anilor ’40, erau o minoritate în România, puțini își imaginau atunci că vor instaura în țară un regim de teroare care va dura aproape o jumătate de secol. Dar s-a întîmplat, cu ajutorul sovieticilor, bineînțeles.

Statul român a fost condamnat de CEDO pentru că a refuzat să înregistreze / să înscrie Partidul Comuniștilor. În spiritul acestei decizii, proiectul pe care l-ați inițiat ar fi neconform cu jurisprudența CEDO. Cum poate fi obținut un compromis?

Văd că CEDO devine o sperietoare, o societate nu își poate dezvolta anticorpi democratici că… pac, la CEDO. Hai să avem legea și apoi un caz la CEDO. Să avem o dezbatere cu judecătorii. CEDO argumentează că interzicerea propagandei comuniste nu este necesară întrucît nu există o amenințare iminentă, un pericol clar privind instaurarea unui regim totalitar, antidemocratic. Și aici dezbaterea este interesantă: de unde știu judecătorii asta? Cum se măsoară pericolul? Este asta o decizie politică, luată de societate, sau una judiciară? Cred că noi, ca societate, trebuie să luăm această decizie. Hai să avem legea trecută și vom dezbate la CEDO dacă avem cazuri acolo. Să nu legiferăm înseamnă a ne castra de libertatea de decizie. Iar dacă CEDO funcționează ca sperietoare, atunci legea acum în vigoare in România, privind legionarismul și fascismul, ar trebui să nu fie acceptată. Nu cred că legionarismul e un pericol, iar comunismul nu. Eu cred că ambele sînt. Spun din nou: proiectul nostru de lege este o copie exactă, la nivel de limbaj și mecanism legal, a legii deja în vigoare, privind totalitarismul de extremă dreapta. Logica și argumentele se aplică ambelor Rele. 

Cristian Ghinea este eurodeputat (grupul Renew Europe). A fost deputat în Parlamentul României (USR) în perioada decembrie 2016-mai 2019.

a consemnat Matei MARTIN

Foto: Eduard Enea

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Oradea – mai ambițioși ca de obicei
Marile drame prin care ne trece destinul, fie el personal sau colectiv, nu pot fi înțelese și nici respectate dacă uităm că tragedia merge de braț cu comedia prin lumea oamenilor.
Daniel David jpg
Oricine poate să aibă umor
În ţările cu colectivism puternic şi concentrare a puterii, cum este țara noastră, umorul bine reprezentat este cel legat de autoironie.
Adriana Babeti jpg
Să rîzi? Să plîngi? Despre rîsu’-plînsu’ lumii noastre
Rîsul poate fi socotit drept un fel de soluţie terapeutică pentru a ieşi din marile şi micile nevroze ori din complexe (de inferioritate sau de superioritate).
Marcel Iures, Sever Voinescu, George Banu jpg
Caragiale cel lucid, Creangă cel afectuos
După spectacole, pe scena frumosului Teatru „Regina Maria“ din Oradea au urcat dnii George Banu și Marcel Iureș pentru a discuta despre umorul celor doi clasici.
1024px David   The Death of SocratesFXD jpg
Socrate a fost o pisică
„Toate pisicile sînt muritoare. Socrate e muritor. Deci Socrate e pisică”.
p 1 jpg
Ce înseamnă rîsul?
Nu există comic în afara a ceea ce este cu adevărat omenesc.
Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?