Aşa nu

Publicat în Dilema Veche nr. 525 din 6-12 martie 2014
La drum – propriul road movie jpeg

Recunosc, de la bun început, că nu am fost niciodată o persoană responsabilă în ceea ce priveşte energia electrică. Nu mi-am adus niciodată aminte la timp să sting luminile în camerele din care ieşeam sau să scot încărcătorul mobilului din priză (unde poate să zacă zile întregi).

Citind, după toate aceste experienţe, ghidul Idei verzi pentru casa ta. Cum să reduci factura la energie, mi-am dat, în sfîrşit, seama ce cetăţean inconştient al Planetei sînt. E adevărat că, înainte de acest ghid, mi-a atras atenţia propriul fiu, reprezentant al unei generaţii mai responsabile. Mi-a spus, de pildă, să nu mai las apa să curgă inutil, în timpul duşului. La început, nu pricepeam deloc cum vine asta. Toate gesturile implicate de închiderea apei mi se păreau imposibile. „1,2 miliarde de locuitori ai Planetei nu au acces la apă potabilă. Chiar dacă tindem să considerăm că este un bun mereu la dispoziţia noastră, trebuie să ne amintim că apa este o resursă limitată şi trebuie consumată cu moderaţie. Reducerea risipei de apă duce, mai departe, la un consum redus de energie. Apa şi energia sînt, de fapt, resurse interconectate (să ne gîndim la operaţiunile necesare pentru colectarea, pomparea şi purificarea apei şi la cele necesare pentru a o face potabilă)“ aflăm din Ideile verzi. Tot de acolo, prima indicaţie pentru economisire: „Nu lăsa apa să curgă fără motiv.“

Promit să iau în considerare lucrurile serioase şi responsabile scrise acolo. Oare de ce mi se pare atît de complicat? Probabil pentru că, în copilăria mea comunistă, eram obligaţi să facem economie la lumină, de cele mai multe ori în pofida voinţei noastre. Mai întîi, prin simplul fapt că ni se stingea lumina cînd ne era lumea mai dragă şi că eram obligaţi să stăm în frig cu orele, pentru că ni se oprea căldura. Pe lîngă toate astea, bunicii mei mereu mă rugau să sting lumina mare de sus, din camera de zi, unde, de altfel, se şi dormea, şi unde, în lampa cu ciucuri transparenţi şi clinchetitori, ardea Becul-rege: cel de 200 de waţi. În schimb, ţineau aprins toată ziua un bec de veghe, foarte, foarte mic, care ardea şi noaptea.

Eu n-am îneţeles niciodată cu claritate că economia ar fi ceva pozitiv, pentru că, în aceeaşi vreme a copilăriei comuniste, în familia mea extinsă (părinţi plus bunici) lucrurile decurgeau cam aşa: bunicii mei stăteau cu lumina cît de stinsă puteau; mama se ducea la ei, se revolta împotriva acestei economisiri submisive (pe care ei nu o făceau pentru că le era frică de sistem sau erau de acord cu el – nu erau, dovadă faptul că ascultau Radio Europa Liberă, cu geamurile deschise în fiecare dimineaţă –, ci pentru că nu aveau destui bani) şi aprindea toate luminile în casă. Zi sau noapte. Exact invers decît spune ghidul: „Adaptează iluminatul la nevoia de consum. Foloseşte întrerupătoarele cu variator pentru reglarea intensităţii luminii, corpuri de iluminat cu senzori de mişcare pentru iluminatul exterior şi vei reduce consumul de energie. Utilizează lumina naturală cît mai mult posibil şi nu lăsa lumina aprinsă cînd nu ai nevoie de ea! Iluminează doar încăperile şi locurile din încăperi unde-ţi petreci timpul. Iluminatul locuinţei reprezintă 30% din consumul de electricitate.“

Din toate aceste manifestări contradictorii, eu, una nu ştiam exact ce să cred, dar înclinam în favoarea mamei. Aşa mi se părea corect: să fie lumină din plin, oricînd, şi de nimeni şi nimic să nu ne pese. Despre alt tip de economisire, nici nu putea fi vorba: cea privind electrocasnicele – bunica folosea o rîşniţă de cafea manuală, o maşină de tocat, aşijderea, un fier care se încălzea pe aragaz, şi nu avea nici un fel de maşină de spălat rufe.

Cu un asemenea background, nu-i de mirare, că, odată, pe vremea cînd copilul meu era bebeluş, lăsînd în priză două calorifere electrice şi o maşină de spălat la un program de 90 de grade, ne-a luat foc instalaţia electrică. În jurul tabloului electric s-a aprins o flacără, adevărată. Am ieşit din casă şi am chemat pompierii.

Nimeni nu a fost rănit, doar uşa de la intrare a fost carbonizată şi a trebuit schimbată. Întîmplarea în cauză e perfectă pentru ilustrarea categoriei „Aşa nu!“, într-o posibilă broşură de popularizare a nevoii de economisire. În care, acum, după multe modele şi întîmplări, chiar cred – pînă şi eu. 

Citiţi ghidul verde la adresa https://www.enel.ro/ro/clienti/ghidul_verde.htm  

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

Adevarul.ro

image
Scandalul Dorian Popa versus restaurantul care l-a refuzat pe Cheluțu. „Ne criticați fără să ne cunoașteți” | adevarul.ro
Personalul restaurantului din Turda despre care vloggerul Dorian Popa a spus că nu l-a primit în incintă pe Cheluțu, câinele său, le-a dat replica artistului și fanilor săi.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.