Vast program

Publicat în Dilema Veche nr. 885 din 25 - 31 martie 2021
Comunismul se aplică din nou jpeg

A ataca subiectul prostiei e o întreprindere delicată și „vastă” (ca să citez termenul folosit de președintele De Gaulle). Delicată e pentru că se poate presupune, în mod firesc, că acela care vorbește despre prostie se crede deasupra ei. Iar așa cum spune scriitorul Jean-Claude Carrière, tîmpenia cea mai mare e tocmai să te crezi inteligent. A trage chiar și niște simple concluzii despre prostie e, de asemenea, un demers care se poate încadra în faimoasa definiție a lui Flaubert, potrivit căreia prostia constă în nevoia de a trage concluzii. Și, în orice caz, cînd pomenești despre defecte omenești, există totdeauna riscul să superi pe cineva, mai ales că zicala spune că prostul se simte jignit înainte să-i vorbești. „Vastă” ar putea fi orice discuție și analiză a subiectului în cauză, pentru că prostia nu e doar eternă, ci și infinită, după cum spunea Einstein (observați ce des apelez la formulări celebre, pentru a-mi crea o bună acoperire.) Dimensiunea problemei e scoasă în evidență și de cele aproape 70 de sinonime ale cuvîntului „prost” care se găsesc numai dintr-o primă căutare. Așa că, pentru a nu intra de-a dreptul în infinitate cu această întreprindere pe care o încercăm aici, trebuie cumva să ne limităm pretențiile.

Trebuie, bineînțeles, și să avem unele puncte de reper, să știm de la ce pornim (și parcă nimic nu definește mai clar chestiunea cu pricina decît proverbele sau folclorul – experiența populară e, la acest capitol, de-a dreptul neprețuită). Dincolo de constatările etern valabile însă, ne-am propus să facem un instantaneu al fenomenului în zilele noastre. O fi prostia veșnică, dar formele ei de manifestare se pot schimba în funcție de conjuncturile istorice. Prostia își are și ea modele ei. Evoluțiile lingvistice pot da seama, la rîndu-le, despre cum se modifică percepțiile asupra prostiei.

În zilele noastre, mai greu găsim „proști” ca aceia din tulburătoarea nuvelă a lui Rebreanu, dar îi putem descoperi, în schimb, printr-un simplu click, chiar și acolo unde ne așteptăm mai puțin. Știm deja cu toții că Internetul și rețelele de socializare nu facilitează doar răspîndirea fără precedent a cunoștințelor umanității, ci și reliefarea prostiei omenești la o scară nemaiîntîlnită. Fenomenul își are unele explicații. 

Un alt revelator al prostiilor de toate felurile s-a dovedit a fi nefericita situație cu care ne confruntăm de mai bine de un an. Ca fenomen extrem și complet nou pentru actualii trăitori de pe glob, pandemia a stîrnit o mulțime de reacții negîndite și a scos la iveală prostii populare și prostii elitiste deopotrivă. S-a dovedit că atît oamenii mai puțin educați, cît și specialiștii pot fi vulnerabili. Și unii, și alții pot spune sau pot face prostii, ceea ce nu înseamnă că sînt neapărat proști (proștii permanenți sînt totuși rari).

De fapt, nu știm dacă, în timp, cantitatea de prostie e variabilă pe glob, dar în urma testelor IQ s-a observat că inteligența variază oarecum ciclic. În România, de exemplu, studii de specialitate spun că un moment de vîrf al inteligenței medii a populației a fost în 1989. A urmat o scădere dramatică, în primii ani de după căderea comunismului, iar apoi s-a constatat o creștere destul de constantă care durează pînă astăzi. Destul de constante au fost însă, în ultimele trei decenii, și prostiile politice ale căror victime am fost cu toții. Necazul e că prostia poate face rău, ba chiar răul – spune un colaborator al nostru – poate fi considerat o formă de prostie. De remarcat și că inteligența nu e totuși opusul prostiei. Ba, uneori, după cum observă cercetători de seamă ai problemei, inteligența nu numai că nu e un obstacol în calea tîmpeniei, dar ea poate lucra chiar întru sporirea acesteia. În orice caz, după cum spunea Umberto Eco, prostia e cu mult mai fascinantă decît inteligența.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.