„Vă belesc, să moară mama că vă belesc“

Publicat în Dilema Veche nr. 548 din 14-20 august 2014
„Vă belesc, să moară mama că vă belesc“ jpeg

Limba noastră-i foc ce arde

Să scrii un articol despre limbajul injurios din mass-media românească este o provocare. În primul rînd, pentru că subiectul este unul mult prea generos pentru a putea fi cuprins într-o singură pagină de ziar. În al doilea rînd, implică şi un risc personal: încercînd să te documentezi – adică să auzi şi să citeşti o sumedenie de sudălmi, care mai de care mai dezgustătoare – este foarte uşor să te pierzi într-o spirală a abjecţiilor. De altfel, reacţia mea, după cîteva ore de documentare, a fost fragmentată în trei secvenţe: stupoare, rîs isteric, depresie.

Am început cu o simplă căutare pe Internet: am găsit zeci de mii de pagini cu referiri la înjurăturile vehiculate în mass-media. Pe YouTube există chiar o sintagmă standard a căutărilor: „înjurături tv în direct“. Găseşti, aşadar, fără probleme, nenumărate fragmente din emisiuni TV sau de Radio, „talk-show-uri“ de „succes“ sau emisiuni de divertisment, în care tot felul de personaje, vedete sau reprezentanţi ai „cremei“ societăţii din România înjură şi se înjură ca la uşa cortului.

Dar cum s-a ajuns aici? Cum se face că limbajul din mass-media românească poate fi atît de libertin? Cine şi de ce a tras perdeaua, lăsînd la vedere obscenităţile de mahala?

Mulţi ar da vina pe tabloidizare, o tabloidizare care a cuprins presa de la noi, în urmă cu mai bine de 20 de ani. Dar tabloidul, cel puţin la început, s-a bazat mai mult pe „senzaţionalul“ unor ştiri, de multe ori groteşti şi de foarte multe ori inventate. Ideea economică din spatele acestui tip de presă este foarte simplă. Pe cînd jurnalismul de calitate necesită bani şi timp, presa „uşoară“ poate fi făcută de mai toată lumea, cu condiţia să aibă un obraz gros şi un creier plin de năzbîtii.

Totuşi, revin: tabloidul, prin definiţie, nu implică limbaj injurios. Tabloidele internaţionale (precum The Sun, Daily Mirror) mizează mai mult pe informaţii intime, pe scandaluri amoroase sau pe dezvăluri senzaţionale din viaţa privată a unor persoane publice, neatentînd însă atît de grobian la demnitatea umană.

În schimb, în România, ideea de tabloidizare (via audienţă) nu implică numai terfelirea imaginii publice, ci şi împroşcarea cu noroi a onoarei persoanei vizate, folosind acuze nefondate şi un limbaj degradant: am observat că cele mai la îndemnînă „injurii“ sînt elemente care alcătuiesc, de altfel, şi discursul urii: eşti „retard“, eşti „gay“ sau eşti „ţigan“ – afirmaţiile rasiste şi discriminatorii fiind baza discursului obscen.

Pornind de la principiul că ştiri precum „găinile violate de un sătean beat“ vor face audienţă, căci se fabrică ieftin şi se vînd în cantităţi industriale, s-a ajuns însă la o metodă mult mai perversă: nu mai e vorba de o ocheadă pe gaura cheii, ci de o năvălire cu bocancii în viaţa cuiva. Nici măcar nu se mai inventează ştiri dezgustătoare, ci se invită în platou oameni cu gura spurcată, care sînt transformaţi în vedete şi puşi să se înjure între ei, pînă cînd înjurătura devine „trendy“. Pentru asta s-a mizat puternic şi pe indivizi precum Vadim Tudor sau George Becali, deschizătorii acestui drum – oameni „politici“ şi cu bani – detalii care au constituit, fără îndoială, atuuri în patentarea lor.

O parte a publicului a văzut în bani şi poziţie socială un argument de necontestat al valorii acestora. Şi i-au acceptat. Alta, majoritatea, a fost însă şocată de asemenea apariţii. Căci nu ne venea să credem ce auzim la televizor, pleiada de înjurături în care se lansa Vadim Tudor fiind de-a dreptul patologică – caz cu care televiziunea prilejuia o întîlnire nemijlocită (căci moderatorii nu făceau decît să-şi frece bucuroşi mîinile: cu cît vorba era mai groasă, cu atît creşteau cifrele audienţei). Cunosc mulţi oameni care se uitau, pe vremuri, la emisiunile unde erau invitaţi Becali sau Vadim Tudor, nu pentru că ar fi fost „fani“ – ci din contră, pentru că erau fascinaţi de obscenitatea absurdă vehiculată în aceste emisiuni. Între timp, au renunţat, căci înjurătura la TV nu mai e ceva inedit, ci o normalitate. Asta însă a consolidat audienţa.

O audienţă atrasă în cel mai pervers mod cu putinţă. Pentru că nu te poţi opri să nu hohoteşti de rîs şi să nu povesteşti mai apoi, şi altora, emisiuni aparent inocente, de amiază, în care, de pildă (exemplele următoare sînt luate absolut alandala, pescuite de pe net şi YouTube), o Andreea Tonciu se „ia în gură cu o doamnă de pe plajă“: „Ia uite, mînca-ţi-aş talentul tău, cum arată. Dar nu vă e ruşine, doamnă, să staţi aşa?“ La replica celei vizate – „Tu eşti năsoasa aia de la televizor?“, Andreea Tonciu se dezlănţuie: „Du-te dreacu, fă! Pune carnea pe tine, fă! Marş la coteţ! Marş, fă, la puşcărie pă 50 de ani!“

Nu te poţi abţine să nu rîzi, chiar şi siderat, cînd două doamne, Carmen Harra (vizionară, cîntăreaţă şi doctor) şi Mara Bănică (jurnalistă) se contrează în direct: „Eu cu oameni de o anumită speţă n-am ce vorbi, eu am apărut în întreaga lume“, „Aţi apărut şi în underworld, doamnă, bineînţeles, că dacă aţi făcut facultatea de hipnoză... înseamnă că sînteţi un futurolog perfect, am înţeles că vreţi să vă căsătoriţi“, „Draga mea, trebuie să fii tratată mental, eşti bolnavă de invidie“, „...Ce să invidiez, doamnă, la dumneavoastră (...), că i-aţi spus lui Serghei Mizil că o are mică?“ Discuţia între cele două doamne s-a terminat cu un „Du-te în Dumnezeii tăi!“

Continuarea schimbului de replici a avut loc mai tîrziu, între aceeaşi jurnalistă şi fiica doamnei Carmen Harra, Alexandra, o domnişoară finuţă şi blondă care, cu un fin accent american, a susţinut că mama ei nu mai vrea să vorbească cu un aşa „jeg de om“ – adică cu jurnalista. Înfuriată, cea vizată ripostează: „Se cacă mă-ta, nu? Băi, balenă împuţită! Jeg eşti tu cu mă-ta!“ Blonda sare şi ea: „Te iei tu de mama, idioato, îţi arăt eu ţie! Futu-ţi cristoşii mă-tii!“... etc. etc. În tot acest timp, invitaţii chiuiau, publicul era în delir, iar moderatorul se prefăcea înfiorat, jenat şi pudic: aoleo, nu mai vorbiţi aşa, vai, nu se face, etc. etc.

Ridicînd fustele presei

Lăsînd însă la o parte aceste emisiuni de „divertisment“, ajungem la alt nivel – şi mă voi referi la două emisiuni care, prin formatul lor, se doresc a fi serioase şi obiective: cele mai cunoscute emisiuni de „revista presei“ din spaţiul TV. Este vorba despre În gura presei, moderată de Mircea Badea (Antena 1) şi de Lumea lui Banciu, moderată de Radu Banciu (B1TV).

Articolele din ziare şi evenimentele politice sînt luate la bani mărunţi, tocate şi impregnate cu mult subiectivism, iar actualitatea internă şi cea externă par a fi considerate, de către cei doi, mai tot timpul, un afront personal.

Abuzînd de libertatea de exprimare, aceştia nu se sfiesc să folosească un limbaj injurios şi, în ultimă instanţă, să înjure de-a dreptul – fapt care le-a atras, ce e drept, şi amenzi, din partea Consiliului Naţional al Audiovizualului.

Pescuite tot de pe net, două exemple: vorbind despre ministrul Muncii, Mariana Câmpeanu, Radu Banciu a afirmat că aceasta este „ca o ţaţă din aia care a terminat de pus murăturile şi a ieşit în faţa blocului să vorbească cu alte babe să vadă dacă ălora le-a ieşit. N-are nici o legătură. Cum să fii ministru, mă, cînd arăţi în halul acesta şi te exprimi aşa?“

Nici emisiunea-soră nu se lasă mai prejos. Într-o ediţie din decembrie, 2013, Mircea Badea comenta un articol, vorbind despre preşedintele ţării: „Mamă, ce absorbant e Băsescu, vedeţi? E primul absorbant al ţării! Deşi îl cheamă Băsescu, şi absorbantul nu se adresează zonei denumite de preşedinte, se învecinează, dar nu chiar acolo, deci cel dintîi absorbant al ţării, domnul Băsescu, ţineţi minte cum absorbea el pe vremea lui Boc?“

Ambele afirmaţii au fost totuşi amendate de CNA. Dacă însă vă gîndiţi la CNA ca la un for pentru o presă de calitate, care sancţionează imediat şi eficient derapajele din mass-media, trebuie să vă mai gîndiţi... căci nici instituţia în cauză nu este ferită de scandaluri.

Cel mai recent incident, care a implicat însăşi conducerea instituţiei, a avut loc la începutul acestui an, cînd au fost făcute publice cîteva stenograme ale şedinţelor Consiliului, în care preşedinta înjura de mama focului. Una dintre înjurăturile făcute publice, care a devenit „virală“, era adresată, pare-se, angajaţilor: „Vă belesc, să moară mama, vă belesc pe toţi!“

Revenind la amenzile CNA pentru limbaj injurios, acestea nu au prea mult efect. Din contră, par a face şi mai multă reclamă. Deşi există o lege a audiovizualului, la umbra ei cresc, cu un soi de voluptate, linşaje mediatice, denigrări ale demnităţii umane şi comportamente din ce în ce mai bizare. Un exemplu mi se pare de altfel edificator: într-o emisiune, George Becali, vorbind despre un antrenor: „ăsta nu are coaie“, este corectat imediat de către moderator: „vă rog, nu folosiţi asemenea cuvinte“. Becali îşi cere imediat scuze... CNA-ului. Nu publicului.

După acest articol, vă recomand un pahar de limonadă şi mult Mozart. 

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Amenda primită de o pensionară din Brașov pentru că a plantat flori în grădina blocului. „Este anormal ce se întâmplă”
Poliţia Locală Braşov a dovedit exces de zel în cazul unei femei de 76 de ani care a plantat câteva flori în zona verde a blocului în care locuia, potrivit bzb.ro.
image
Nike și Adidas, bătute de niște fete fâșnețe: invenția unei companii elvețiene fascinează lumea FOTO
Giganții de pe piața încălțărilor de alergare au înregistrat un eșec rar după un maraton major. La Boston, primele trei locuri din clasamentul feminin au fost ocupate de atlete care au purat alte mărci.
image
Joaca de-a vremea. Posibila cauză a inundațiilor catastrofale din Dubai, ploaia artificială VIDEO
Despre „însămânțarea norilor” se vorbește de mult timp, iar tehnica este folosită în multe țări care au probleme mari din cauza secetei. Sunt voci care spun că vremea ciudată din Dubai este legată de ploaia artificială creată acolo pentru a mai îmblânzi vremea.

HIstoria.ro

image
Justiția în România secolului al XIX-lea
Evoluția Ministerului Justiției urmărește, în linii mari, evoluția administrației autohtone, dar și pe cea a societății românești, în ansamblul său.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.