Urît de unii, iubit de alţii

Publicat în Dilema Veche nr. 589 din 28 mai - 3 iunie 2015
Urît de unii, iubit de alţii jpeg

S-a împlinit de curînd un sfert de secol de la celebrele alegeri din 20 mai 1990, cele despre care unii au ţinut să atragă atenţia că au avut loc chiar în Duminica Orbului, acele alegeri care au consfinţit FSN-ul drept partid de guvernămînt şi pe Ion Iliescu drept preşedinte, cu peste 85% din voturi. Un Ion Iliescu vehement contestat la manifestaţia-maraton din Piaţa Universităţii şi prin alte cîteva mari oraşe. Dacă ar fi să facem o statistică, probabil că sloganul (strigarea) cel mai des întîlnit de la Revoluţia din 1989 şi pînă astăzi a fost „Jos Iliescu!“. Apăruse chiar şi o legendă potrivit căreia, la o vizită făcută de preşedintele României în Japonia, s-ar fi observat că japonezii credeau că numele său e Jos Iliescu.

Pe cît de mult a fost de urît de unii, pe atît de mult a fost de iubit de alţii. Cu toată opoziţia împotriva sa, care s-a structurat în timp şi a prins tot mai multă experienţă şi putere, Ion Iliescu a fost preşedintele post-revoluţionar care s-a menţinut cel mai lung timp la putere (cu intermitenţa cunoscută). Iar în mandatele sale s-au adunat o mulţime de evenimente importante, cu efecte pe termen lung asupra societăţii româneşti, de la tenebrele Revoluţiei indescifrabile pînă astăzi, sau de la grozăvia mineriadelor pînă la reîmpăcarea autorităţilor de la Bucureşti cu regele Mihai şi admiterea României în NATO.

Toate acestea fac din preşedinţia lui Ion Iliescu un capitol complicat, pe care ne-am propus să-l analizăm acum, cînd patimile politice pro şi contra sa s-au mai stins, iar lucrurile pot fi privite mai la rece. Am apelat la istorici, analişti politici, sociologi şi, nu în ultimul rînd, la jurnalişti, oameni care au trăit toate acele evenimente (chiar dacă unii erau adolescenţi) şi care astăzi pot privi totul cu mai multă detaşare. Însuşi Ion Iliescu, în interviul pe care ni l-a acordat, pare mai detaşat şi mai analitic în ce priveşte propriile mandate de preşedinte. De altfel, mulţi remarcă faptul că, de la un punct încolo, lunga sa experienţă politică l-a făcut capabil să pună diagnostice perfecte şi necruţătoare nu doar oamenilor politici sau partidului căruia încă îi este preşedinte de onoare, ci şi societăţii româneşti în ansamblu (cum a fost acel faimos „capitalism de cumetrie“ prin care a caracterizat un întreg sistem). Dincolo de asta însă, chiar cînd acest Dosar era gata de trimis la tipografie, Ion Iliescu a postat pe blogul său un text intitulat Eu, „bolşevicul“! care poate provoca uimire şi chiar enervări (a fost deja destul de comentat). Cu Ion Iliescu nu ne vom plictisi niciodată.

În plus faţă de ce puteţi citi în ediţia pe hîrtie a acestui dosar, pe dilemaveche.ro veţi găsi o anchetă în care cîţiva jurnalişti marcanţi scriu cum văd ei astăzi mandatele prezidenţiale ale lui Ion Iliescu. (Andrei Manolescu)

Desen de Ion BARBU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Descoperirea terifiantă făcută de arheologi în casa lui Hermann Goring, prietenul lui Adolf Hitler: „Am fost complet șocați“
Schelete înfiorătoare, cu membre lipsă, au fost găsite în „Bârlogul Lupului", unde a locuit cândva un apropiat de top al lui Hitler.
image
Obiceiul care îți „omoară” încet, dar sigur, relația amoroasă: „Este dificil de ignorat răul pe care îl poate face”
Obiceiul de a naviga seara pe rețelele de socializare ar putea fi fatal - cel puțin pentru viața ta amoroasă.
image
Descoperire „incitantă” a unui material care poate stoca gazele cu efect de seră
O nouă descoperire făcută de oamenii de știință ar putea rezolva una dintre cele mai apăsătoare provocări cu care se confruntă omenirea. Este vorba de un tip de material poros care poate stoca dioxidul de carbon, relatează Sky News.

HIstoria.ro

image
Cuza, în umbra masoneriei?
După 1990, multe dintre subiectele considerate tabu în epoca anterioară au început să fie discutate în societatea românească și, foarte des, în registrul senzaționalului.
image
Bătălia Atlanticului - decriptarea codurilor de transmisii ale submarinelor germane
Planificatorii ambelor părți aflate în conflict au realizat rapid că al Doilea Război Mondial va fi câștigat sau pierdut de cel care domină Oceanul Atlantic.
image
Povestea savanților Louis Pasteur și Victor Babeş
Povestea de azi îi are ca ”eroi” pe cei doi renumiți savanți legați de o pasiune comună: cercetarea științifică.