Ştiu că aveţi o teorie în privinţa succesiunii cutremurelor, şi a celor catastrofale în special...

Împreună cu studenţii mei, am făcut următorul lucru: am luat toată baza de date istorice, tot ce s-a întîmplat în România în ultimii 600 de ani. Pentru ultimii 300 de ani am date în detaliu. De la biserici, de la mînăstiri, de la şcoli. Au fost cinci mari cutremure care au produs pierderi de vieţi omeneşti şi multe distrugeri. Primul a fost la 1738. Cutremur despre care avem date foarte multe, cînd Putna a fost distrusă. Scrie despre el în cronicile vremii. Ruşii l-au cotat cu 6,8. Însă în 1986 am avut acel cutremur de 7 care nu a produs nici un fel de pagube. Şi atunci acesta nu a putut fi atît de mic: cred că era un cutremur tip 4 martie 1977, care nu s-a simţit înspre Moscova.

Urmează, după 64 de ani, cel din 1802. Cotat ca cel mai puternic din epocă. A avut loc la 1 fără 7 minute, ziua. Şi lumea ieşise din biserici. Toate bisericile au căzut la pămînt, însă nu au murit oameni... La Mitropolie, erau crăpături de sute de metri şi din pămînt au ieşit apă, nisip şi păcură, spune Sadoveanu, în Fraţii Jderi. De ce păcură? Pentru că în partea de sud-est a Bucureştiului erau două depozite de cărbune, care, din cauza cutremurului foarte puternic, s-au transformat în păcură. Avem şi altceva interesant în legătură cu el: o scrisoare primită la Universitatea din Moscova, în care se spune că, în 1802, la ora cutremurului, o bonă, în curtea bibliotecii universităţii, plimba un băieţaş în cărucior. Aceasta a văzut că au început să cadă statui şi că băncile se deplasau. Băieţelul era... Puşkin.

Urmează cel din 1838, care a dus la formarea Lacului Roşu. Bine descris de un inginer geolog trimis de prinţul de Savoya, care spune că au fost trei şocuri şi că la Niş s-a simţit foarte puternic. A fost cutremur de suprafaţă.

Urmează 1940. Cutremur de adîncime. Au fost distruse Focşaniul şi satele vecine. A căzut blocul Carlton, dar avea o greşeală de proiectare.

Urmează 1977, de suprafaţă, la 95 de km adîncime.

Acum va urma unul adînc. Cea mai mică distanţă pînă la un altul de suprafaţă, puternic, e de 64 de ani. Ceea ce înseamnă că după 2041 va urma un cutremur catastrofal pentru România. Cînd va lucra sistemul din Asia. Toate sînt în legătură. Globul pămîntesc e ca un ou, crăpat în mai multe locuri, în blocuri tectonice, 14 sau 15, la contactul dintre care apar cutremurele.

Este un joc de propagare de unde seismice. Dacă e mai de suprafaţă, afectează Bucureştiul, dacă e foarte adînc, afectează Moldova, Focşaniul.

Cutremure peste 6 vor fi multe, dar nu se va întîmpla nimic. Nu săriţi la geam sau pe geam, precum Dan Iordăchescu în ’77.

Ce părere aveţi despre construcţiile bucureştene şi rezistenţa lor la cutremure serioase?

Am mai multă siguranţă în ce s-a făcut după standardele din ’63 pînă în ’70. Apoi s-a construit foarte bine din 1980 pînă în 2000. Lumea nu era atentă la consumul de materiale. După 2000 au venit firme străine care au construit după standardele lor – ei au cutremure de suprafaţă, crustale. Cele din Vrancea sînt la mare adîncime, e altceva. De asemenea, acele copertine de sticlă pe care le folosesc sînt foarte periculoase.

Gheorghe Mărmureanu a fost director general al INFP între 2000-2011.

a consemnat Iaromira POPOVICI