Un lucru extraordinar care vi s-a întîmplat într-un tren

Publicat în Dilema Veche nr. 471 din 21-27 februarie 2013
Un lucru extraordinar care vi s a întîmplat într un tren jpeg

 - anchetă în doi (scriitori) -

● Apropo de experienţele ceferiste, dacă aş vrea să scriu despre alte lucruri ieşite din comun – în afară de şoarecii din acceleratul Iaşi–Timişoara sau de beţivii care au borît de la înălţime în cuşetă –, m-aş opri la o experienţă extraordinară, pe care n-am considerat-o astfel la vremea ei, adică în studenţie, cînd auzeam din toate părţile poveşti asemănătoare. Ei bine, într-un tren de cursă lungă, de la Bucureşti la Cluj, am cunoscut un iubit. Eu eram din Brăila, el din Tulcea, studenţi amîndoi la Cluj, schimbam trenurile în Bucureşti. Era un tren de noapte şi un compartiment de cuşete (paturile încă pliate la plecare, aşa încît să se poată sta confortabil pe banchete), dar el n-avea „pat“. Îşi luase doar „scaun“. Pînă să se urce în tren s-a gîndit totuşi că e mai sănătos să-şi ia şi pat, aşa că s-a rugat de naş să-l cocoaţe şi pe el pe undeva, pe unde mai era loc.

Extraordinar a fost că naşul s-a gîndit să-l cocoaţe fix deasupra mea, cînd ar fi putut să-i dea oricare altul dintre numeroasele paturi care erau atunci libere în vagonul acela. Mă fascinează mereu aceste mici coincidenţe, aceste nanodevieri din cursul vieţii altora, care te dau şi pe tine peste cap. Unii i-ar spune soartă. Poate că i-aş fi spus şi eu la fel, dacă nu s-ar fi ales praful între timp.

Deci m-am aşezat într-un colţ, lîngă fereastră, cu un Caţavencu în mînă (un Caţavencu vechi, de cînd încă nu se desfăcuse în trei şi eu încă aveam o mare pasiune pentru) şi am început să citesc şi să chicotesc de una singură, acolo, în colţul meu. Mi-a spus mai tîrziu că asta l-a atras la mine. Că rîdeam acolo singură. Şi a început să se bage în vorbă şi să mă enerveze. Oare nu-i prea frig? Oare poate să dea căldura mai tare? Mă deranjează? Dar oare nu-i lumina prea chioară? Oare funcţionează butonul? etc. După ce m-a convins să las ziarul şi ceilalţi şi-au făcut paturile să se culce, noi am ieşit pe hol şi am stat aproape toată noaptea de vorbă. Plus a doua zi dimineaţă, la o poşircă de cappuccino în gară. Ţin minte că m-a pupat pe obraz şi m-a înţepat, iar eu ţineam buzele strînse, înnebunită că nu mă spălasem pe dinţi.

Lavinia BRANIŞTE


● În gară era trenul. Afară era soarele. În aer era augustul vechi. Iar alături de mine – fata de bani gata. De unde rezultă că fetele de bani gata au avut tot timpul o pasiune bizară pentru indivizi mai săraci, cu apetit pentru lectură. Dar să revin: în gară era trenul. Duduind, mi se părea mie, ca un dulap care toarce pentru că l-ai hrănit cu haine frumoase. Duduitul ăsta îl aud şi azi, l-au făcut mecanicii de la Electroputere Craiova, vibrează exact pe frecvenţa mea. Creierul are o frecvenţă. Şi sufletul are o frecvenţă. Şi e magnetic, dar cine n-a mers cu trenul nu ştie. Iar cine se lasă fascinat de omida asta de fier, şi nu de fată, acela chiar o poate păţi. La capătul acestor şine ne aşteaptă marea, a spus cineva, poate eu, şi, vezi tu, din terasamentele astea mirosind a ulei rînced se naşte o promisiune pe care trenul ne-o aduce an de an. Ai putea chiar să crezi că simte chemarea lichidului primordial, iar mersul lui şontîc prin aşezări ancestrale ca Lehliu, Feteşti, Medgidia, atestă întoarcerea rituală a acestui Poseidon mecanic, la origini, la elementul care l-a izvodit. Aici, fata s-a strîmbat un pic, poate şi pentru că efuziunile lirice nu-mi ies întotdeauna. Aseară am dansat pe masă la discotecă, a spus ea, era şi băiatul lui Ţiriac. Moment în care domnul tren s-a pus în mişcare, ra-ta-ta/ta-ta-ta, cadenţa aritmic, făcînd îmbinările şinelor să-i cînte, pentru că nici el nu mai ştia cum să-şi spună mersul ca să spele ruşinea nepotrivirii noastre. Dar nu-i nimic, înăuntru e compartimentul şi în compartiment e lumea, şi cînd la mijloc e lumea, doi oameni atît de diferiţi pare că se mai înduplecă unul pe altul. De parcă poţi să le ştii pe toate. De parcă poţi să ştii că pînă şi fata asta fără grija zilei poate că simte ceva în sufletul ei. Fata care se aruncă pentru tine din tren cînd tu întîrzii la schimbul ăla celebru de locomotivă în Constanţa, cum mi s-a întîmplat mie atunci – zece ani să fie? – mai ceva ca în filmele cu cowboy, cum era Ultimul tren din Gun Hill, de l-am trimis pe bietul tata s-o culeagă din şanţ. De ce, măi fată, să te-arunci, ce ştii tu ce-i dragostea, nu merită un individ insaţiabil care lasă bestia de fier să plece doar pentru că se crede toreador, noroc că ai fost tu norocoasă şi nu te-a secerat, dar şi asta ar trebui să-ţi fie învăţătură de minte. Pentru că una e să fii golită de poezie, şi cu totul alta de viaţă.

Luca DINULESCU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.