Un cuvînt greu

Publicat în Dilema Veche nr. 649 din 28 iulie - 3 august 2016
Un cuvînt greu jpeg

Cîndva am răspuns la o anchetă a cărei întrebare era: ce te face fericit? Am căutat cele cîteva rînduri, pe care îmi amintesc că le-am scris greu. Era tot vară. M-am gîndit mult și atunci, așa cum o fac și acum. Mi-e clar că nu mi-a plăcut niciodată cuvîntul. Mi s-a părut că aduce cu el o prea mare presiune. Nu te lasă să te îndoiești și nici să te răzgîndești. E greu ca o bucată de plumb.

Și, dacă trece, că doar nu poate să dureze o veșnicie, cum te mai aduni de pe jos? Cum îi supraviețuiești? Poate că, pur și simplu, mi-a fost frică de el. Cine știe? Citesc textul vechi, de la care au trecut exact nouă ani: „Fericirea durează puțin. Dar lasă în urmă o stare la care poți să visezi cu ochii deschiși. Și cîteva lucruri mici de care să te agăți ca să ajungi la ea.

Prima dată în an cînd văd marea mă face să cred că, oricît de nefericită aș fi, aș putea să mă vindec dacă stau ca o șopîrlă la soare. Sigur, trebuie să fie o plajă cu nisip, nu cu pietre. Și nici cu prea mulți oameni care să-mi intre în suflet.

Să ies la o cafea și un croissant la o cafenea de pe o stradă din centrul Bucureștiului, care atunci cînd e lumină afară, pare decupată din îndepărtatul Paris.

Să înot mult, pînă cînd simt că toți mușchii mi s-au încălzit și lumea pe care am lăsat-o afară s-a îndepărtat. Să mă uit la Vadú, pisica mea, cînd doarme. O carte mișto sau un film care se prelungesc apoi în vis. Un text care-mi iese. Să trec prin Parcul Ioanid. M. să pregătească un pește și să deschidă un vin frizzant rece ca gheața. Căldura pe care o aduce o seară de stat la taclale cu prietenii. Așadar, nimic neobișnuit.“

S-au schimbat multe, dar, ciudat, și mai multe au rămas la fel.

Nu mai cred într-o stare lineară de bine, ci în emoții puternice. Aș alege cu ochii închiși niște instantanee imperfecte și vitale în locul unor fotografii împăiate și perfecte. De exemplu, o seară neprogramată pe un acoperiș, care se termină în zori, în schimbul unei rutine cotidiene.

Aș putea să vorbesc oricînd despre surescitarea foarte specială pe care ți-o dă scrisul. Nimic nu se compară cu sentimentul pe care îl ai atunci cînd termini o carte. M-am întrebat, uneori, ce-aș face dacă ar trebui, în numele unei fericiri absolute, să renunț la toate astea. Nu știu și, deo­camdată, nu e cazul să-mi bat capul. Un băiat mi-a spus de curînd: dacă nu ești îndrăgostit nu ai cum să fii fericit. Poate că el are dreptate. Și toate celelalte sînt doar niște plase de siguranță, pe care le țesem sau le inventăm ca să ne țină nefericirea la distanță.

Dosarul de acum n-o să des­țe­le­neas­că hățișurile unei teme care învîrte lumea pe degete de mii de ani. Și care ni se promite în fel și chip, iar noi orbecăim, ne împiedicăm, ne mai rupem una-alta, pierdem bucăți de suflet pe drum, dar visăm că, pînă la urmă, o s-o avem. Pe lumea asta sau pe cealaltă. Dar sper să vă facă să vă gîndiți la ea și la dumneavoastră. 

Ilustraţie de Ion BARBU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.