Dacă aţi fi avut nevoie doar de opinia unui profesionist, fără îndoială că n-aţi fi apelat la mine, pentru că uneltele mele aparţin mai degrabă intuiţiei decît judecăţilor de valoare. Îmi iau din pornire această măsură de precauţie deoarece am fost mustrat de cîteva ori că acord unor tineri autori note mai mari decît cele pe care aceştia le merită. Poate că este aşa, dar numai în măsura în care manuscrisul/cartea cu pricina promite mai mult decît conţine. În plus, pe vremea cînd eram profesor, mi-am dat seama că notele proaste nu reprezintă un mijloc de stimulare nici pentru elev, nici pentru dascăl, aşa că, ruşinat şi resemnat că n-am găsit o altă cale, m-am retras din învăţămînt.

Şi pînă la urmă nu poezia este problema, ci autorul. Atunci cînd există, poezia îşi creează autorul chiar mai mult decît acesta o creează pe ea. Aş fi tentat să reproduc cîteva acorduri din poezia poeţilor tineri pentru a vă convinge că ea ţine pasul cu ceasul:

Teodor Dună: „ca o mie de vietăţi scăpate, carnea se rostogoleşte din mine, / tot mai multă, mai grea, mai înăbuşitoare. / sub tălpi, în mormane se aşază. / o vezi – şi nu e îndeajuns. / şi tot mai mult, zgomotul ierbii acoperă zgomotul cărnii. / atîrn de mine, cu marginile vîrîte una în alta. doar cîteva / au mai rămas. şi abia atunci simt cît granit / emană acest soare de aur şi cît granit în mine.“

Ruxandra Novac: „Noi sîntem o fotografie din Marele Ziar / noi construim obsesiile funcţionarului mărunt din colţ /.../ noi dresăm metafizica şi hamsterii şi / dragostea şi ale tinereţii valuri / sîntem exhibiţionişti primăvara şi voyeuri toamna. / claustrofobi tot sezonul. / Ceasurile torc umede în duminica aceasta / rîioasă / plimbă-ţi psihicul în altă parte aici / nu a mai rămas nimic.“

Claudiu Komartin: „cînd nu mai sînt coşmaruri / înseamnă că m-am trezit / şi cînd mă trezesc mă întreb dacă voi mai duce şi ziua asta pînă la capăt / fără să înnebunesc / şi cred că după ce o să dispar / vor rămîne în lume vinovăţiile şi regretele, tremurul ăsta / de care mîinile mele nu mai scapă / ca nişte căţei închişi într-un sac şi aruncaţi într-un rîu îngheţat.“

Linda Maria Baros: „Am trăit printre copiii străzii, livizi / ca nişte bolovani legănaţi într-o plasă de aurolac / pe care sita-i întoarce în concasor, în canal. / Pentru tine, am urlat în răspîntii, ridicată / – pe cîte-un raclaj, ridicată! – / în furcile barbugiilor. / M-am lăsat jefuită de manglitori, de ţepari, / sub vuietul lingurilor cît lopata, / care se bălăngăneau în castroane.“

Răzvan Ţupa: „pot să tac pentru că pot să spun orice / în ce fel de semne gesturile tale / ştiu atingerea caldă răspunsul unei întrebări pe / care nu are cine / să o pună / unde stai cu lucrurile de care nici măcar tu nu eşti / sigur / vorbesc despre o îndoială hotărîtă o ştiinţă / rurală a tăcerii unde nu spui că / este vreun fel de cîmp în spatele casei şi asta este / de jur împrejur o linişte destul de largă respiră cu propria ei gură.“

Dan Sociu: „uneori simt că mi-a murit cineva în cap / mă iau atunci în braţe şi veghez / şi după trei zile / scuip afară un trupuşor îngheţat / un făt micuţ / cu ochi albaştri / senini / un omuleţ cu capul în mîini.“

Ştefan Manasia: „Sub sorii artificiali / În amiaza bimilenară / După războaiele chimice / După islamizare / Şi reconquista / Cînd bioroboţii vor fi fugit din hangarele Trustului / După Contact / După pisicile telepat / După planetele-spongier / După invaziile dureroase ca Roentgenul / După nimic / După ce Informaţia / se va fi-ntors / prin membrana / expiatoare / la Dumnezeu.“

Singurul lucru din cauza căruia mă opresc cu exemplele este acela că, în momentul de faţă, aici, unde scriu, nu am la îndemînă şi cărţile altor tineri poeţi. Dar aceste exemple pot mărturisi faptul că poezia românească de azi are multe voci distincte, care o vor însoţi pînă acolo unde ea se va resorbi în fluturele cosmic din care a coborît pe Pămînt cu aripi cu tot.

Ioan Es. Pop este poet. Cel mai recent volum, unelte de dormit (Editura Cartea Românească, 2011), a fost desemnat „Cartea de poezie a anului 2011“ de către Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă din România şi a primit Premiul Radio România Cultural la secţiunea „Poezie“.

Foto: Marius Chivu