Dacă editurile din România şi-ar cunoaşte adevăratul interes, pe termen lung, ele ar fi foarte atente la proiecte precum concursul Scriitori de azi, iniţiat recent de două extraordinare profesoare de literatură din Timişoara: un concurs pentru liceeni, pornind de la cărţi ale unor scriitori contemporani. Copiii au scris, au filmat, au cîştigat premii şi mai ales au citit cărţi ale unor scriitori pe care au ajuns să-i şi iubească. Am vorbit cu cele două doamne care ştiu mai bine ca mulţi profesionişti ai culturii ce e literatura şi cum se cultivă ea. (Simona SORA)

Am citit, în rubrica Adrianei Babeţi din Suplimentul de cultură, despre concursul interdisciplinar pe care l-aţi organizat la Timişoara. Despre ce este vorba?

Elena Jebelean: În Timişoara anului 2009, într-o după-amiază însorită de octombrie, eram cu Ema Macovei într-un parc, pe o bancă, minunîndu-ne de frumuseţea toamnei. Eu, de la Liceul Pedagogic „Carmen Sylva“, şi ea, de la Colegiul Naţional de Artă „Ion Vidu“... Dacă nu ştiaţi la ce se gîndesc profesorii cînd povestesc şi ei, în parc, pe-o bancă, iată răspunsul: la elevi, cu siguranţă... Doar şi Iona al lui Sorescu visa în fiecare noapte doar peşti... Acolo am avut ideea concursului, un concurs care să pună în evidenţă creaţiile actuale ale scriitorilor români, să adune elevii şi profesorii în grupuri, pentru a colabora creativ, şi neapărat să presupună utilizarea calculatorului altfel decît în Word. L-am botezat Scriitori de azi, i-am stabilit în linii mari regulamentul şi secţiunile, definitivate apoi prin e-mail-uri. Am numit prima secţiune „Lumi în oglindă: cărţile vorbesc despre noi, noi vorbim despre cărţi“.

Pentru a participa la această secţiune, elevii aveau de pregătit două materiale: o (mini)recenzie a unei cărţi apărute în ultimii zece ani, aparţinînd unui scriitor din aria geografică a elevilor, şi un interviu filmat, de 5-10 minute, cu autorul cărţii recenzate.

Pentru a doua secţiune, „Printre contemporani“, elevii au pregătit un reportaj vizînd integrarea unui scriitor contemporan în contextul receptării actuale. Materialul filmat nu a depăşit 5-10 minute şi conţinea o concisă prezentare a scriitorului şi a operei sale, urmată de cel puţin patru perspective critice/opinii de receptare, aparţinînd unor critici şi istorici literari, editori, librari, bibliotecari, cititori de diferite vîrste/categorii profesionale ş.a. Materialul se încheia cu o concluzie a realizatorului.

În realizarea concursului s-au implicat mai multe instituţii, prin ajutorul acordat în jurizare: Inspectoratul Şcolar Judeţean Timiş – prof. dr. Corina Costea, Facultatea de Litere, Istorie şi Teologie a Universităţii de Vest din Timişoara – lector dr. Florin Oprescu, Uniunea Scriitorilor – filiala Timiş – poetul Eugen Bunaru. Consiliul Judeţean Timiş ne-a finanţat pentru premii, iar managerul Editurii Aegis, Emil Popescu, ne-a conceput şi realizat gratuit diplomele, ca un omagiu adus strădaniei copiilor.

Din aceste motive nu am declanşat concursul mai devreme de sfîrşitul lui martie 2010 – nu ştiam dacă vom avea vreun ban pentru a-l derula. De îndată ce am aflat că vom avea 900 lei pentru premii, l-am lansat în eter! Materialele au fost făcute, de copiii şi profesorii participanţi, contra cronometru, într-o lună, chiar mai puţin.

De ce v-aţi gîndit la un concurs care să combine „imagine, muzică, lectură, cu ajutorul cărţilor, al camerei de filmat şi al computerului“? Credeţi că lectura, în sine, are nevoie de adjuvante?

Emanuela Macovei: Concursul pe care l-am propus, Scriitori de azi, reprezintă răspunsul la o întrebare devenită cvasiretorică: „Lectura – încotro?“, valabilă şi în cazul liceenilor. Majoritatea profesorilor fac eforturi considerabile pentru a redeştepta gustul pentru lectură. Ceea ce face acest concurs deosebit este faptul că am încercat să ne ancorăm în realitate: elevii noştri sînt dependenţi de calculator, sînt tributari audio-vizualului. Lectura, în sine, nu are nevoie de adjuvante, dar... scopul scuză mijloacele.

E.J.: Uneori, neavizaţii critică faptul că elevii doar ar reproduce informaţii, fără a le prelucra, aşadar fără a-şi forma vreo competenţă de analiză şi interpretare, fără a fi creativi. Noi, cei care lucrăm cu adolescenţi, ştim că realitatea e alta. Mulţi dintre noi îi implicăm pe copii în activităţi interdisciplinare ce le oferă posibilitatea de a arăta cît de multe pot ei face – în anume direcţii, mult mai multe şi mai mult decît noi, pentru că timpul de acum e deja mai mult al lor decît al nostru! Realizarea documentarelor şi a interviurilor nu este percepută aici ca drum spre un adjuvant – filmul, ci ca aplicaţie a lecturii copiilor, prin care ei să trezească interesul colegilor pentru cultură. Un tînăr citeşte o carte, doreşte să discute cu autorul ei şi vrea să dăruiască această experienţă de cunoaştere şi altora. Există atîtea filmuleţe, aproape despre orice – de ce nu ar fi şi despre scriitorii care circulă „liber“ printre noi? Elevii au nevoie de experienţe – lumea culturală este laboratorul nostru. Noi am gîndit concursul pentru cei care şi-au spus măcar o dată, după ce au terminat de citit o carte: „Cum este omul care a scris? Cum gîndeşte el? Pentru ce trăieşte el? Am înţeles toate astea doar citindu-i cartea, sau ar mai fi ceva de adăugat?“.

V-aţi adresat elevilor de liceu. Care a fost impactul? Erau copii pentru care lectura făcea deja parte din viaţă?

E.J: Eu consider că destui elevi de liceu – în ciuda potenţialului lor intelectual, emoţional şi artistic de excepţie – dedică prea puţin timp activităţilor care îi formează cu adevărat. Cei care au participat la concurs sînt cititori pasionaţi, iar unii dintre ei scriu deja – nu contează ce vor deveni, ci cum vor deveni, iar noi sperăm că îi ajutăm să devină oameni întregi. Cred că e menirea noastră, mai mult decît să îi învăţăm literatură, să îi învăţăm să reziste şi prin cultură, pe cît mai mulţi dintre ei. Aceste vremuri, cu farmecul lor, sub care este omul – vorba cronicarului – sînt ipostaziate în tot ce se creează. Paradoxal, ele sînt prizoniere artei, care le e prizonieră, la rîndul ei. E între ele o prindere reciprocă. Pe fîşia elastică dintre aceste două graniţe subzistă nu doar libertatea creatorului, ci şi libertatea celui ce contemplă produsul creat şi întrezăreşte trăirile ascunse în procesul creator. Mi-aş dori să reuşim să-i ajutăm pe copii să descopere aceste libertăţi, iar dacă nu pe amîndouă, măcar pe una dintre ele.

E.M.: Cu certitudine, modul de raportare la actul lecturii diferă de la o generaţie la alta. Confirmarea vine din răspunsurile formulate de elevi la întrebările unui chestionar aplicat participanţilor după concurs. Unii recunosc faptul că lectura se află undeva între orele de studiu şi restul ocupaţiilor. Majoritatea consideră că acest concurs i-a apropiat de literatura care „trebuie apreciată aşa cum este ea, naturală, firească, frumoasă“ şi că le-a schimbat orientarea lecturilor.

Ce citesc elevii care au participat la acest concurs? Literatură română sau traduceri?


E.J.: Ei citesc, spre bucuria noastră, de toate. Concursul îi vizează însă doar pe scriitorii români contemporani şi cărţi ale acestora din ultimii zece ani. Traducerile atrag destul, cred eu, prin realizare grafică, prin numele autorului, prin mirajul celui ce scrie acolo, departe. Adesea, dilemele lui sînt şi ale noastre. Sîntem cu toţii oameni, dar avem şi rădăcini culturale specifice, care continuă să dea muguri. Ne-am propus să-i determinăm pe copii să-i descopere pe scriitorii de lîngă ei, scriitorii dintre ei. Vrem să vadă cultura ce creşte în jurul lor, odată cu ei, firesc, ca parte a cotidianului. Vrem ca „acum şi aici“-ul literaturii române să devină vizibil şi pentru ei. Sperăm ca aceste filme să devină un accelerator de literatură, asemeni unui accelerator de particule. Uneori, literatura din imediata apropiere are nevoie de un reflector a cărui lumină să exclame: „Un scriitor locuieşte chiar pe strada mea!“.

E.M.: Pentru mulţi, cărţile scriitorilor români de azi au cîştigat un loc de top, alături de literatura română interbelică sau best-seller-ul tradus.

Cine sînt premianţii? Care sînt tendinţele? Cum veţi continua?

E.J.: Adevăratul premiu este efortul. Fiecare material este, în felul său, cel mai bun. Premianţii sînt toţi – echipe din Cluj-Napoca, Timişoara, Dej, Balş, Focşani, Hunedoara, Vaslui. Toţi merită admiraţia noastră. Filmele vor fi putea fi accesate prin site-ul Liceului Pedagogic „Carmen Sylva“ din Timişoara şi utilizate ca bază de discuţii de toţi cei interesaţi. Şi sîntem siguri că vor fi mulţi cu vîrsta de pînă în 20 de ani!

Au fost intervievaţi poeţi, prozatori şi teoreticieni literari cu vîrste între 12 şi 70 de ani – creatori de excepţie. Nu pot să vă descriu încîntarea noastră la vizionarea materialelor... La prima secţiune sînt două premii I şi două premii II, atît de greu a fost de decis...

Din păcate, nu avem în acest an premii consistente, dar vom scrie multor edituri, după această primă ediţie prezentînd o informare asupra acestei prime ediţii şi solicitînd sponsorizări pentru ediţia din 2011. Regulamentul concursului va fi şi el postat cît de curînd pe site-ul deja indicat, pentru ca viitoarele echipe să aibă suficient timp spre a plănui fiecare proiectul propriului accelerator de literatură.

E.M.: Cum vom continua? Noi, organizatorii, cu entuziasmul ce îi caracterizează pe idealişti, ei, elevii, cu mai mult curaj şi mai puţină stîngăcie.

Elena Jebelean este profesoară la Liceul Pedagogic „Carmen Sylva“ din Timişoara. Emanuela Macovei este profesoară la Colegiul Naţional de Artă „Ion Vidu“ din Timişoara.