Trenul de noapte

Publicat în Dilema Veche nr. 657 din 22-28 septembrie 2016
Trenul de noapte jpeg

Am visat că sînt prostituată într-un tren din Balcani, prizo­nieră în no man’s land. Stăteam ghemuită pe bancheta încinsă, cu o pungă de prezervative într-o mînă şi un carnet de student în alta, în timp ce naşi excitaţi îmi dădeau tîrcoale… Cînd m-am trezit, coşmarul era cam real. Cu nici zece ore în urmă, eram o studentă care voia să ajungă la iubitul ei. Dar am fost suficient de nebună să mă urc în faimosul tren Bucureşti – Belgrad, în vremea embargoului, fără să ştiu că va fi un paşaport pentru zona crepusculară. Nimic nu m-ar fi putut pregătit pentru ce urma, nici măcar desele călătorii spre Moldova, de sărbători.

Iubitul meu era un sîrbo-român din Novisad. Vacanţa de vară se scurgea toropită, mă prinsese dorul, aşa că mi-am cumpărat bilet ca să-l vizitez. În Bucureşti, m-am urcat într-un compartiment gol, fericită că mă pot întinde. Şi aşa a pornit trenul-fantomă pe drumul meu spre o altă dimensiune, spre naţiunea trocului, despre ale cărei legi şi obiceiuri nu ştiam nimic (o lume atît de precisă şi de mercantilă, încît o turistă din dragoste era nu numai o gravă încălcare a protocolului, ci şi o risipă stupidă). Naşul era convins că-s de vînzare. M-a întrebat, cu un zîmbet libidinos, dacă îmi bifează sau nu biletul. Am spus da. „Siguuur?“, a insistat, incredul. Am priceput: dacă nu mi-l bifa, puteam să-l folosesc şi în alte călătorii de „afaceri“. Şi, ca să cîntărească mai bine marfa, s-a aplecat şi m-a înşfăcat de sîni. „Nu, vă rog, sînt studentă!“ De parcă una ar fi exclus-o pe cealaltă. A rînjit din nou – „Voi, studentele, sînteţi fete deştepte şi descurcăreţe“. Momentul de intimitate a fost risipit de apariţia salvatoare a altui pasager. Dar naşul nu m-a iertat şi nu m-a lăsat să dorm: patrula pe culoar şi se juca, sadic, cu lanterna pe faţa mea. Chiar şi aşa, aproape de Timişoara am aţipit, legănată de tren şi de stupoare (o stare suspendată a minţii, unde singurul gînd era cum să mă apăr de următorul pericol). Apoi, au năvălit. Vă mai amintiţi excelentul documentar al lui Florin Iepan, Peisaj după embargo? Prima imagine e fabuloasă: ca la un semn, porţile bazarului se deschid şi, în ralanti, hoardele aleargă să ocupe o tarabă, ca o turmă de bizoni sau ca o invazie zombi. Oamenii ăştia au dat buzna şi în compartimentul meu, cu un ţipăt de luptă care nu s-a mai potolit pînă cînd au coborît. M-au dat la o parte, au smuls banchetele şi au înghesuit sub ele borcane cu miere, ţigări şi murături şi chips-uri. Nu s-au oprit aici, au spart becul şi au demontat tavanul ca să ascundă saci cu miez de nucă. Era aşa un balamuc, de parcă aş fi călătorit cu circul sau cu toată distribuţia din De ce trag clopotele, Mitică? al lui Pintilie. Naşii, vameşii români şi sîrbi, contrabandiştii… se cunoşteau cu toţii… ca o mare familie care se adună doar ca să se agreseze. În compartiment erau cîteva femei de vîrstă mijlocie, printre care una care-şi îngropase soţul cu două zile în urmă. Ziua înmormîntării fusese singura, în doi ani, cînd nu urcase în tren. Nu era atît lacomă de bani, cît dependentă de adrenalină. Pe hol, un domn ciung de ambele mîini şi cu un rucsac enorm în spate implora un grănicer nemulţumit de şpagă să nu-l dea jos din tren. Doamnele m au remarcat, în sfîrşit, şi m-au întrebat ce învîrt. Nimic, sînt doar turistă. Consternare. „N-o să te creadă nimeni. O să spună că eşti o curvă zgîrcită. Lasă că-ţi dau eu de la mine nişte pături, să pară că vinzi ceva. Altfel, or să te dea jos din tren, cu toţi dubioşii.“

Cînd grănicerul mi-a făcut semn să-l urmez pe peron, mi-a spus să-mi iau şi bagajul cu mine, pentru că e posibil să nu mă mai întorc. Atunci am făcut un gest salvator: am scos punga de prezervative din geantă şi am rugat o femeie să mi le păstreze. Privirea ei sictirită mi-a spus: „Deci, pînă la urmă, tot o curvă prefăcută eşti“. Punga fusese un cadou de la bunica, medic la o policlinică cu plată. „Am primit astea, ia-le tu, că eu nu le folosesc.“ Şi bine am făcut că am scăpat de ea, pentru că vameşii m-au pus să-mi desfac de vreo cinci ori bagajul şi să-mi întind toate hainele pe jos. Pe mine şi pe un asiatic rătăcit, la fel de speriat. Păreau că se distrează. „Unde mergeţi, unde staţi, ce scop aveţi?“ Din nou şi din nou. O turistă trece graniţa. E suspect. Exasperată, le am băgat sub ochi carnetul de student cu note bune şi cred că asta i-a convins. Asta sau figura mea descompusă. M-au lăsat să mă întorc în tren, spre surpriza femeilor din compartiment, care pariaseră că voi face drumul pe jos, înapoi în România. Au coborît în Belgrad, la prima staţie, şi am rămas din nou singură. Pînă la gara centrală, treceam prin tuneluri. Întuneric beznă. Auzeam doar vocile unor români din compartimentul de alături, care se amuzau pe seama mea, dialogînd cu voce tare: „Vezi, băi, că fata aia e singură-singurică şi te-aşteaptă“. Devenisem un gag ambulant. Mă gîndeam la ce-aş putea folosi ca armă. Poate sacul cu miez de nucă, pe care unul dintre bişniţari îl uitase în vagon.

În gara centrală, iubitul meu era de negăsit. Bineînţeles, nu putea să fie simplu. Îmi ardea gura de sete, mă dureau muşchii de atîtea încordare şi îmi venea să vomit. Dar am înţepenit pe o bancă. După vreo 40 de minute, a apărut şi el – uitase că în noaptea aceea se trecuse la ora de vară. Ştia că exista riscul să fiu dată jos din tren, dar n-a vrut să-mi spună de teamă că nu mai vin. A fost mai uimit c am lăsat în tren un sac cu miez de nucă. „Mare prostie, am fi putut trăi ca nababii pe aici cel puţin o lună.“ 

Anca Grădinariu este jurnalistă și critic de film.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Dragos Pătraru. Sursa: Facebook
Câte mese trebuie să avem, de fapt, într-o zi? Dragoș Pătraru: „E greu și din două mese”
Așa cum ne-a obișnuit deja, jurnalistul Dragoș Pătraru revine cu informații utile despre alimentație și sănătate. Recent, acesta a abordat un subiect intens dezbătut, legat de numărul de mese pe care o persoană ar trebui să le aibă într-o zi.
Emmanuel Macron FOTO Profimedia
Mizele deciziei prin care Franța a recunoscut Palestina și de ce România nu are o poziție fermă. Analist: „Exista o decizie pe care azi România o nuanțează"
Decizia Franței de recunoaștere a statului palestinian are la bază mai multe motive ce țin de pozitionarea țării la nivel global. Din aceleași motive, România trebuie sǎ păstreze un ton neutru, potrivit experților.
pictura maica domnului aripi jpg
Postul Adormirii Maicii Domnului începe cu o zi mai devreme în 2025. Regulile de care credincioșii țin cont în această perioadă
Postul Adormirii Maicii Domnului se numără printre cele mai importante sărbători românești. Și cum acest eveniment creștin se apropie, iată câteva lucruri importante de care credincioșii trebuie să țină cont.
Biarezina  Бярэзіна (V  Adam, 1801 50) jpg
De ce a fost Rusia imposibil de cucerit de-a lungul istoriei. Secretele invincibilității rusești în fața oricărei armate
Rusia s-a transformat într-un adevărat iad pentru toate armatele care au încercat să o cucerească. Nici cei mai geniali generali cu cele mai bune armate nu au reușit să invadeze cu succes această țară din Estul Europei. Specialiștii au găsit și secretul invicibilității rusești.
Schimb de focuri Cambodgia Thailanda 2 FOTO EPA EFE jpg
Conflictul reaprins între Thailanda și Cambodgia pune față în față doi adversari inegali. Cât de puternice sunt armatele lor
Conflictul izbucnit la granița dintre Thailanda și Cambodgia opune un aliat vechi și experimentat al Statelor Unite unei țări cu o forță armată relativ tânără, care are în schimb legături strânse cu China, relatează CNN.
Execution of Louis XVI jpg
Cea mai modernă și periculoasă formă de dictatură din istorie. Cum a folosit psihologia maselor pentru a domina și a ucide
Revoluțiile populare, născute mai ales din frustrare și disperare, aduc de cele mai multe ori la putere tirani. Exemplele în istorie sunt multiple, majoritatea revoluțiilor populare având ca obiectiv înlăturarea opresiunii sau a inechității transformându-se în tiranii sângeroase, mult mai opresive.
Burj Khalifa din Dubai cea mai înaltă clădire din lume Foto Wander On dms jpg
Cursa către cer. Topul metropolelor cu cei mai mulți și înalți zgârie-nori din lume. Skyline-uri spectaculoase care sfidează gravitația
Cine domină cerul lumii? Descoperă orașele cu cei mai mulți zgârie-nori și skyline-uri spectaculoase care sfidează gravitația.
Eclipsă totală de Soare Foto JHU Hub Johns Hopkins University dms jpg
Eclipsa totală unică din 2027, un spectacol cosmic ce nu se va mai repeta în viețile noastre. Cum și unde să trăiești noaptea în plină zi
Pe 2 august 2027, vei putea vedea una dintre cele mai lungi eclipse totale de Soare din ultimele secole. Află unde și cum să o urmărești pentru o experiență unică!
lingouri
Cum investesc românii pe piețele globale comparativ cu vecinii din regiune
Investitorii din România și din Europa Centrală și de Est manifestă un interes tot mai mare pentru piețele internaționale, impulsionați de oportunitățile tot mai accesibile și atractive de pe bursele globale.