From: Robert Balan

To: elena vladareanu

Date: 2016-07-27 10:54

deci vezi că am pus de pîine. dacă te trezești cumva mai devreme, s-o pui tu la cuptor.

așa… deci care era întrebarea? ce trebuie să scriem? dacă poți fi și artist și familist? da, sigur că poți să fii multe. dar eu nu pot. de exemplu, n-am mai apucat să mă uit pe textul ăla de-l facem la tîrgu mureș de vreo două săptămîni. trebuie să dau niște răspunsuri. așteaptă oamenii ăia. ai văzut că a apărut o nouă formă de supraveghere? cică guvernu vrea să știe cînd ai cumpărat cu cardul, de la ce magazin și conținutul bonului fiscal. adică cineva va ști în orice moment, dk mănînci carne de porc sau de vită, dk folosești odorizant de toaletă, dk ai pisică sau cîine, dk copilul tău mănîncă mîncare la borcan. poate reușești să le incluzi și pe astea în text cumva!

de fapt, nu, mai bine să nu mai modificăm acum.

și, în cît timp trebuie să predăm textul ăsta? cică mai repede că e vacanță. păi azi m-am întîlnit cu vecinu de la parter. bunicu lu camelia. colegă cu eva la grădi. și îl întreb așa, ca să fac conversație: munciți și în vacanță? și el zice: mai ales în vacanță. cît era școală sau grădiniță mai aveam și eu trei ore libere. acum trebuie să stau cu nepoatele de dimineață pînă seara.
bine, mă culc. nu uita de pîine.

 

From: elena vladareanu

To: Robert Balan

Date: 2016-07-28 11:30

cum tu o să te trezești înaintea mea, te rog să strecori kefirul. și mai aruncă din ciupercă, mie mi se pare cam acru. am reușit eu să spăl vasele, după cum o să observi.

da, e despre familie și artă. eu mă tot gîndesc la tine, că e foarte greu să faci teatru. ai nevoie de timp, de spațiu, de oameni, de bani. și nu ai nevoie de familie (adică de gălăgie, de „hai la masă“, de „tati, tati“ etc.). la mine e mai simplu, că tot ce am de spus am în cap. acum, de exemplu, „lucrez“ la patru chestii diferite. teoretic știu unde am rămas la fiecare, și, în funcție de stare și idei, deschid un sertăraș din cele patru și mai mișc lucrurile. am și o agendă în care mai scriu cîte un rînd.

erai de față cînd eva a zis: tati e talentat la spectacole, iar tu? la… un fel de scris. are dreptate copilul, dacă nu scrii, nu ești scriitor. ești „un fel de“. acum parcă nu mai sînt așa panicată, cum eram după ce am născut-o pe eva, mi se părea că nu o să mai scriu un singur cuvînt în viața mea – și de ce aș mai fi făcut-o? acum știu cumva că, la un moment dat, va fi mai bine. știu că, într-o lună-două, o să reușesc să îmi creez un ritm în care să scriu zilnic, așa cum s-a întîmplat înainte de a o naște pe alexandra, cînd chiar am avut o perioadă de mai bine de un an în care am scris zilnic. îmi lipsește, ce să zic.

mîine seară ziceai că ieși. îmi pregătești tu injecția sau mă descurc cu eva?

 

From: Robert Balan

To: elena vladareanu

Date: 2016-07-28 3:32

ce să-ți fac dacă i-ai prezentat tot felul de scriitori lu eva, dar nu i-ai zis niciodată că și tu ești scriitoare. apropo, vezi că a apărut un poem de-al tău integral în­tr un articol dintr-un ziar italian. e un articol despre concursul de refacere a centrului vechi din Taranto. și s-au gîndit să înceapă cu textul tău din spațiu privat, varianta în italiană, ăla cu „18 metri pătrați…“. probabil că e scris de cineva care a fost la lectura ta de acolo. are și poză autoarea. uită-te, poate o recunoști. eu nu o știu, dar nici nu prea am cum că am stat cu fetele afară. și nu prea am cum să-mi amintesc, că ce-a fost în seara aia… le apucase pe amîndouă bîzdîcul. tocmai acolo, în cel mai ciudat oraș în care am fost vreodată, acolo unde am văzut doi puști de 14 ani plimbîndu-se cu un pistol pe scuter printre clădirile alea superbe și lăsate în paragină. și unde ți-ai mai rupt și piciorul…

auzi, ce zici, nu prea merge spectacolul ăsta al meu cu Ursuz, nu? să-l schimb?

normal că ți-o pregătesc eu. injecția. Eva n-a dormit deloc la prînz și dacă scăpăm fără certuri serioase în dup-amiaza asta, mare minune. Ce naiba facem de mîncare pentru mîine?

From: elena vladareanu

To: Robert Balan

Date: 2016-07-28 20:51

  1. bine pusă problema. dar la una dintre ultimele lecturi se uita absolut vrăjită la mine, era în primul rînd, îi lăsaseși telefonul cu tom, dar ea s-a uitat juma de oră-patruzeci de minute la mine. am fost foarte mîndră, ce să zic. pe bune!

supă de roșii. ceva ușor, să nu stai la bucătărie toată ziua. să văd dacă oi putea face și eu ceva.

eu cred că merge spectacolul, așa cum am vorbit și atunci, imediat după, zece minute, la cafea, în bucătărie, cît a stat mama cu fetele. altădată, e adevărat, nu am mai apucat. poate reușim luna viitoare.

 

From: elena vladareanu

Subject: Re: articol dilema

To: Robert Balan

Date: 2016-07-28 11:09

observ că nu ai continuat dialogul. știu că în ultimele două zile ai ieșit cu fetele, ai făcut curat, ai făcut de mîncare. mi se pare firesc că nu ai apucat să te mai gîndești la familie & artă. în fine, doar la & artă, că la familie te gîndești fără să vrei. îmi dau seama că nu am apucat să ți mulțumesc că ai ieșit cu fetele aseară și m-ai lăsat să vorbesc cu Raluca, sînt convinsă că proiectul ăsta, de l-am început cu ea (și pe care mi l-a inspirat o scrisoare a ei de acum mai bine de un an) o să fie foarte interesant. poate pentru că eu însămi am plonjat într-o zonă foarte personală, pe care o credeam definitiv uitată. acum ar trebui să facem cumva un plan, pentru că tu trebuie să începi să lucrezi pentru tîrgu mureș, iar eu, cînd mă uit la mușchii piciorului stîng, mă apucă plînsul. mi-e teamă că va trebui să fac recuperare, iar asta înseamnă timp & bani, înseamnă că nu pot sta cu fetele, înseamnă că nu o să pot face mare lucru nici după ce-mi scot ghipsul.

From: Robert Balan

Subject: Fwd: articol dilema

To: elena vladareanu

Date: 2016-07-28 15:32

las’ că într-o lună s-o face el la loc, piciorul. să-mi aduci aminte de asta cu teama, cu mușchii, cînd mă apuc de proiectul meu cu boli, doctori, vindecări, terapii neconvenționale și depresii… stai că, de fapt, nu ți-am spus pînă acum de el. îți zic cînd o să fiu sigur că sînt gata. pînă atunci trebuie să mai acumulez o serie de experiențe. nu știi pe cineva care să-mi dea bani să încerc eu diverse tratamente și dup-aia să le critic în performance?

auzi, că mi-am amintit acum, dacă mă întreabă cineva, noi mai avem un proiect în lucru? ăsta de-l începuși, nu-s sigur că mă interesează subiectul. dar vedem cînd o să ai și tu o idee mai clară despre ce va fi și ce formă o să aibă. ne mai gîndim și noi la vreun spectacol pentru copii? așa, despre familie și artă, că tot vorbim? ce zici?

hai că văd că iar am ajuns ca atunci cînd am făcut Habemus bebe. apucăm să vorbim numai pe Facebook sau pe mail.

am luat carne de vită… fac o tocăniță/gulaș/curry ce-o ieși… faci tu o ciorbă? 

Elena Vlădăreanu este scriitoare. Robert Bălan este regizor de teatru. Printre multe altele, au realizat împreună spectacolul Habemus bebe, un performance despre experiența maternității și despre condiția femeii-artist.