Stilul personal, un moft?

Publicat în Dilema Veche nr. 802 din 4-10 iulie 2019
Stilul personal, un moft? jpeg

Un studiu recent realizat de MKOR Consulting arată că 56% din români își cumpără haine, încălțăminte sau accesorii vestimentare de cel puțin cîteva ori pe lună. Sumele cheltuite de aceștia pentru vestimentație au crescut: 40% din consumatorii online plătesc peste 301 lei lunar pe articolele de fashion, cu 5% mai mulți în 2018 față de anul anterior.

Este acesta un indicator al super-ficia-lității? – am întrebat-o pe Adriana Matei, coach de stil personal, pornind o discuție despre interesul acordat vestimentației, (dacă acest interes este frivol) și ajugînd la educație.

„Trăim într-o lume superficială pentru că nu mai avem timp să cunoaștem omul și atunci normal că avem nevoie de niște indici rapizi prin care să ne dăm sema de omul respectiv. Unul dintre aceștia este felul cum se îmbracă. Este un tool al comunicării non-verbale care ne ajută ca, în mai puțin de trei secunde, să poziționăm omul respectiv. Poate această judecată e superficială, dacă ținem cont de brand-uri sau posibilități financiare. Dar, dacă ne uităm la cît de îngrijit este, dacă are hainele călcate sau necălcate, dacă îi vin bine, în sensul de mărime, se așază sau nu hainele pe el, dacă poartă multe culori, sau doar negru… toate acestea sînt niște mesaje non-verbale care nu sînt superficiale. Tocmai de asta eu vreau să ajut oamenii să-și găsească stilul personal ca să poată să-l folosească în transmiterea mesajului corect despre ei. Pentru că mulți se miră de ce alți oameni au foarte multă reticență față de ei sau de ce sînt încadrați într-un anumit grup, de ce nu sînt luați în serios sau sînt considerați a fi prea serioși. Atunci îi întreb: tu te-ai uitat cum te-ai îmbrăcat astăzi?“

Adriana este de părere că unii oameni nu acordă prea multă importanță tocmai pentru că ei cred că stilul vestimentar este ceva superficial. „Stilul vestimentar este oglinda personalității noastre și ar trebui să-l tratăm ca atare, să-i acordăm importanța de care are nevoie. Denotă atenție și grija pe care o ai față de tine.“

Deși pare un domeniu care ține mai mult de lumea vedetelor, persoanele care apelează la Adriana nu sînt nici pe departe vedete.

În rubrica săptămînală de pe -YouTube, Adriana dă sfaturi și face comentarii la ținutele trimise de fanii ei de pe Instagram. „Eu lucrez cu oameni care vor să își exprime personalitatea la locul de muncă, pe stradă, la supermarket, peste tot. Să fie ei înșiși. Să conștientizeze unde sînt și unde vor să fie. Sînt oameni despre care nu ai zice că îi interesează neapărat ce bluză poartă. Tocmai de asta zic că nu este vorba de frivolitate, ci despre grija pe care o ai față de tine. Haine oricum o să ne cumpărăm, pentru că nu o să ieșim dezbrăcați pe stradă, așa că, decît să îți iei o bluză din lycra care o să se deformeze la spălat, cu tot felul de printuri sau flori mari, în care o să te simți încorsetată, la aceiași bani poți să îți iei un tricou din cel mai simplu bumbac.“

În cursurile ei de stil personal, Adriana arată cum să cumperi inteligent și să îți creezi propriul stil. „Femeile din România sînt încă la început cu conștientizarea importanței stilului personal. E o chestie de educație, pînă la urmă. Din păcate, valorile care se promovează la noi sînt cele care sînt. Uită-te ce vedem la televizor! Dacă ne uităm cine apare, cum se vorbește și care sînt interesele oamenilor de acolo, te oripilezi. Nu prea ai unde să îți găsești modele. Iar cînd se vorbește despre stil, se face într-un mod eronat, batjocoritor, nu e ceva pur educativ și informativ. Toată ideea e dusă în derizoriu, într-o notă chiar batjocoritoare. Tocmai de asta există și reticența față de stil. Oamenii cred că stilul e mai mult pentru cei care apar la televizor, pentru o femeie care muncește, are familie, copii e ceva de neatins. Ceea ce nu este adevărat.“

Am întrebat-o dacă, printre persoanele care apelează la ea, sînt și dintre cele care vor să semene cu o vedetă. Mi-a povestit de niște chestionare pe care le oferă participantelor la cursuri, în care exista și întrebarea „Cel fel de femeie ți-ai dori să fii?“. Răspunsurile primite erau din categoria: Jennifer Lopez sau Delia. Deși întrebarea căuta răspunsuri de caracter: vreau să fiu o femeie puternică, autoritară, feminină etc. Ele nu o cunoșteau nici pe Delia, nici pe Lopez, doar voiau să imite imaginea lor de la TV.“

Multe persoane cred că stilul ține doar de hainele pe care le porți, de felul în care ești machiată. „E foarte ușor să pici în extrema celei care își expune corpul prea mult, care atrage atenția prea mult și ajunge în atenția bărbaților mai mult decît își dorește.“ Rețeta succesului stă în echilibru și în originalitate. „Ca să îți creezi un stil, nu ar trebui să te iei după nimeni, ar trebui să te asculți pe tine și să te întrebi: ce fel de femeie vreau să fiu? Vreau să fiu mai feminină sau mai masculină? Nu trebuie să pleci de la stilul altcuiva. Stilul personal trebuie să fie – cum altfel? –al tău.“

Cu toate astea, cumpărarea hainelor e cumva superficială, pentru că nu există educație vestimentară.

„Educația vestimentară ar trebui să țină strict de mesajul pe care îl comunici. Nu de unde îți cumperi haine și cum le combini. Bineînțeles, acest lucru se formează în timp. Cînd ești adolescent, habar n-ai pe ce lume ești, nu-ți cunoști coordonatele și te îmbraci alandala, uneori voit provocator. Acea frivolitate este însă de preferat să fie eliminată cînd ajungem adulți“, spune Adriana.

De la Adriana am învățat că e aproape inevitabil ca în ziua de azi să nu fii la modă. Toate brand-urile mici de vestimentație își realizează hainele pornind de la marile colecții. Există însă o diferență între stil personal și modă.

„Moda e impersonală, ea studiază societatea. Sînt oameni specializați care studiază evoluția culturală, partea economică și așa mai departe. Moda este oglinda societății, merge în același ritm cu societatea, însă nu are legătură cu stilul personal. Stilul personal evoluează odată cu individul, nu cu societatea. Conține mai mulți factori, este despre cum te miști, cum vorbești, ce gesturi ai – totul înseamnă stilul personal.“

Dacă nu știi cine ești, hainele devin forme fără fond. Prin educație însă, lucrurile pot deveni mai clare, pentru că „educația te ajută să cauți în toate direcțiile, pînă te găsești pe tine… Totul ține de educație. Și de aici apar toate derapajele vestimentare pe care le vedem și în politică, și la vedetele de la televizor“. Însă, cînd există o minimă educație vestimentară, nu se mai poate să ai dulapul plin și să nu ai cu ce să te îmbraci.

„Nouă ne lipsește rafinamentul ca societate“, este de părere Adriana Matei, care și-ar dori să vadă oamenii de calitate ieșind mai mult în evidență, să „se distingă în mulțime“. Măcar printr-o pereche de adidași mai altfel sau o pălarie mai cochetă. „Iar asta nu este o frivolitate. Nu conștientizăm importanța vestimentației pentru că nu ne ajută nimeni să o facem. Însă bluza aia pe care o porți pe tine nu e doar o bluză. Este imaginea ta.“ 

Vera Ularu este specialistă în comunicare.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.