Statul de drept fictiv - consecinţe asupra patrimoniului construit

Nicușor DAN
Publicat în Dilema Veche nr. 528 din 27 martie - 2 aprilie 2014
Statul de drept fictiv   consecinţe asupra patrimoniului construit png

Nu e niciodată inutil să repet că patrimoniul construit are două valenţe. Prima, pentru cine o percepe, este cultural-identitară. Am ales să trăiesc aici, şi nu la Singapore sau Adelaide, pentru că parte din identitatea mea este colectivă. Patrimoniul (englezescul heritage este şi mai sugestiv) este depozitul simbolic al acestei identităţi colective, iar patrimoniul construit este partea cea mai vizibilă a patrimoniului. A doua, încă neconştientizată la noi, este cea economică. Oraşele sînt într-o competiţie globală şi, atunci cînd un investitor alege să se stabilească la Bucureşti, Belgrad sau Budapesta, se va uita şi la cum arată oraşul, dacă are parcuri, viaţă culturală, şcoli bune etc. Cu alte cuvinte – care din păcate au rămas la noi doar limbă de lemn –, patrimoniul construit e parte a dezvoltării durabile.

Distrugerea patrimoniului construit după 1989 a fost mai gravă decît în întreaga epocă Ceauşescu – spun specialiştii. În România şi mai ales în Bucureşti. Cantitativ, Ceauşescu a demolat 15% din oraşul vechi, în special pentru Casa Poporului şi bulevardul Victoria Socialismului, dar a lăsat intacte cartiere întregi. Începînd cu 1990, s-a demolat cam 6-7% din Bucureştiul vechi, dar demolările şi inserţiile nepotrivite au afectat toate cartierele.

S-au demolat ruinele Academiei Domneşti, prima universitate românească, ctitorită de Brâncoveanu. S-au demolat anexele Palatului Ştirbei, unde am fi putut reconstitui atmosfera curţii domneşti de la 1850. S-a demolat casa în care a locuit sfîntul Vladimir Ghika. S-a demolat casa lui Spiru Haret. În urmă cu cîteva luni, ICOMOS, organismul UNESCO pentru patrimoniul mondial, a emis o rezoluţie în care condamnă distrugerea patrimoniului construit în Bucureşti.

Presiune imobiliară speculativă există peste tot în lume. Reuşeşte acolo unde găseşte cadru legal ineficient şi autorităţi corupte. Noi avem şi una, şi alta.

Cadrul legal, un exemplu

Ca să demolezi/să construieşti într-o zonă istorică trebuie să ai un aviz de la direcţia locală a Ministerului Culturii. Pentru a lua decizia bună, directorul Direcţiei are la dispoziţie o comisie de specialişti. Legea omite să spună şi că e obligatoriu pentru director să consulte comisia şi că în cazul în care comisia spune „nu“, directorul nu are voie să dea avizul. Consecinţa: miile de avize care au dus la distrugeri. Al doilea exemplu: informaţia despre avizele şi autorizaţiile pentru demolări/construcţii nu este transparentă. Aflăm de o demolare cînd buldozerul este deja în curte. Cea mai scurtă procedură de a opri în instanţă durează trei luni, pe cînd demolarea se consumă într-o zi.

Autorităţi corupte

De zece ani, directorul Direcţiei patrimoniu din Ministerul Culturii – omul care coordonează întregul patrimoniu construit – este un anume Mircea Angelescu. Acesta a plagiat integral o lucrare de arheologie a unor profesori britanici: a tradus-o şi a semnat-o cu numele lui. El a semnat avizul pentru demolarea Academiei Domneşti. Într-o adresă oficială către Ordinul Arhitecţilor, referitoare la acest caz, scria că respectarea ad litteram a legii este o condiţie excesivă. Tot el a refuzat să pună în discuţia Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice cererea Ordinului Arhitecţilor de clasare a casei în care a locuit Vladimir Ghika, care ar fi salvat clădirea. Mai sînt sute de alte exemple.

La Direcţia Bucureşti a Ministerului Culturii sînt două persoane – Sergiu Luchian şi Ileana Kisilewicz. Aceştia au semnat sute de avize pentru demolări/construcţii extrem de controversate, dintre care cîteva zeci au fost apoi anulate de instanţă.

Comisia Naţională a Monumentelor Istorice este forul ştiinţific care se pronunţă, împreună cu ministrul Culturii, asupra intervenţiilor importante. Rînd pe rînd, specialiştii cu personalitate au fost scoşi din comisie. În ultima comisie, care urma să se pronunţe, între altele, asupra declasării Roşiei Montane, 5 din 21 de membri avuseseră relaţii cu Gold Corporation. În frunte cu Augustin Ioan, preşedintele comisiei. Care a calificat (chiar în Dilema) patrimoniul cultural al Bucureştiului ca „amintiri coşcovite“ care stau în calea dezvoltării oraşului.

Nu am nume din alte instituţii, dar şi acolo este un dezastru. Conform Inspectoratului de Stat în Construcţii, jumătate din autorizaţiile de construire/desfiinţare pe care le controlează în Bucureşti sînt ilegale. Inspectoratul le transmite prefectului, abilitat prin lege să verifice respectarea legii în Bucureşti, care nu face nimic. E revoltător ca Salvaţi Bucureştiul să aibă de zece ori mai multe procese decît prefectul, care are jurişti plătiţi de la buget pentru asta. Nu mai vorbim de Parchet. Ce e mai evident decît abuzul în serviciu al arhitectului-şef din Primărie, pentru care jumătate din autorizaţiile semnate sînt ilegale? Ce ar păţi un bucătar care ar greşi jumătate din mîncăruri, un contabil care ar greşi jumătate din facturi sau un chirurg care ar greşi jumătate din operaţii? Arhitectul-şef din Primărie nu păţeşte nimic.

Ce este de făcut? Proiectul de modificare a Legii este scris (de noi), trebuie doar aprobat. Rapoartele despre oameni sînt scrise, trebuie un ministru care să facă curăţenie. Am fost în audienţă la toţi miniştrii din ultimii ani şi le-am spus asta. Nici unul n-a făcut nimic. Pentru că statul este captiv unui grup de interese. Aceasta este, de fapt, problema de rezolvat. 

Nicuşor Dan este preşedintele Asociaţiei Salvaţi Bucureştiul. 

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.