Sever Voinescu: Ca realizator al emisiunii TV Garantat 100%, simţiţi că aveţi, printre altele, şi această misiune de a transmite valori culturale, atitudini culturale, de la o generaţie la alta, că sînteţi deopotrivă cineva care vede ce e de păstrat din trecut şi încearcă să transfere către viitor? Simţiţi, în acest sens, că trebuie să „predaţi” ceva?

Cătălin Ştefănescu: (...) Simţeam că predam, în sensul pe care-l amintiţi dvs., cu ceva ani în urmă, dar acum nu mai simt lucrul ăsta şi mi se pare că simţeam greşit în anii aceia. (...) Ce vreau, ce vrem să facem (împreună cu ceilalţi doi colegi cu care realizez emisiunea asta, un producător şi un montor, sîntem trei cu totul) este exact ceea ce se numeşte „popularizare”. Publicul Televiziunii Române e un public foarte divers, atît generaţional, cît şi din punct de vedere sociologic, înseamnă tot ce se poate găsi în ţara asta. Cred că intrăm într-o formă uneori chiar ridicolă, într-o formă se asumare de responsabilităţi care există într-o teorie, dar în practică nu e de găsit deloc. Nu cred că se poate face educaţie per se la televizor, dar cred că se poate face forma asta de popularizare. Cred că se putea face educație înainte, acum 30-40 de ani, dar nu cred că se mai poate face acum. Cred că serviciul acesta, şi-l gîndesc ca pe un serviciu, datoria aceasta de a populariza lucruri e esenţa a ceea ce înseamnă televiziune publică la ora asta. Sau, dacă există cineva la o televiziune comercială care-şi permite luxul să facă aşa ceva, cred că are acelaşi tip de misiune.

O să spun în două vorbe ce înţeleg prin popularizare, dîndu-vă un exemplu. Înseamnă foarte mult şi e un exerciţiu sănătos să-ţi calci pe orgoliu şi să faci ce ai de făcut acolo în slujba celor care te urmăresc, neurmărind în mod direct să arăţi cît ştii, pentru că asta poţi să faci cu prietenii la bere, ci făcîndu-ţi un fel de datorie. O poveste care cred că spune mult despre lucrurile acestea e următoarea, şi vă rog s-o luați ca pe un exemplu, sînt nenumărate altele. Unul dintre invitaţii noştri la emisiune a fost eticianul Peter Singer, o personalitate şi un personaj, ambele controversate, cineva despre care în lumea occidentală se vorbeşte într-un anumit fel. Acolo se exercită spiritul critic. Nu vreau să idealizez spaţiul occidental, dar exerciţiul dezbaterii la ei e mult mai vechi şi lumea de acolo dezbate într-un mod mai calm, mai liniştit, mai asumat. La noi, cînd Peter Singer a venit în România, s-a spus că „a venit diavolul”. Dincolo de toată povestea asta, am primit cîteva mesaje în care eram acuzat că n-am abordat un set de probleme, iar problemele astea erau probleme filozofice, de strictă specialitate. Am încercat să răspund că nu asta e treaba noastră, că ceea ce urmăream era, în primul rînd, să încercăm să scoatem imaginea asta de demonizare a unui gînditor și, în al doilea rînd, să încercăm să explicăm ce e aia etică, dincolo de ceea ce am învăţat noi la orele sinistre de învățămînt politic pe care mulți dintre noi le-am prins la şcoală, în care ni se vorbea despre „etică şi echitate socialistă”. Am încercat să explicăm, deci, ce e aia etică din perspectiva felului în care o înţelegem astăzi, ce înțelegem prin probleme etice și ce înseamnă să le depășim. E tot ce mi-am permis, în aşa fel încît să trăiesc cu speranţa că cei care urmăresc o emisiune de felul acesta se lămuresc, măcar un pic, fie că omul care e invitat acolo nu este un „monstru sinistru”, aşa cum au citit în anumite publicaţii sau au văzut la anumite posturi de televiziune, fie că, dacă tot nu le place omul, măcar aud nişte lucruri care le-ar putea rămîne în minte. Dacă vă amintiţi vechile reviste Pif, unul dintre personajele de acţiune din paginile lor era Dr. Justice, care avea un maestru japonez de care-şi amintea în nişte flashback-uri. Şi maestrul lui japonez îi spunea de fiecare dată: „Nu căuta să înţelegi, ci măcar ţine minte”. Exact asta încercăm să facem la Garantat 100%. Poate că repetarea unui set de cuvinte induce la un moment dat cuiva interesul să meargă un pas mai departe. (...)

Despre predat nu cred că poate fi vorba. Cred că lumea în care ne găsim la ora asta e lipsită de conştiinţa predării sau a primirii, a preluării, de fapt. (...)

Încercăm, de la o săptămînă la alta, să explicăm, încercăm, poate că nu e foarte corect să formulez aşa, dar încercăm să punem zahăr pe medicament. Încercăm să vorbim despre lucruri care nu sînt acceptate în mod obişnuit ca noţiuni culturale, exemplele precise ar fi în cazul ăsta întîlnirile cu activişti sociali, cu medici, cu cercetători din ştiinţele exacte. Dacă o să faceţi un sondaj pe stradă în România, o să vedeţi că cercetarea ştiinţifică nu intră în sfera culturii pentru mulţi dintre compatrioţii noştri şi nu este deloc vorba de faptul că trăim într-o lume de proşti. E vorba despre o responsabilitate a tuturor, pe care o împărţim; noi, cei trecuţi de o anumită vîrstă, într-o măsură mai mare. (...)

Ce încercăm să facem la emisiunea aceasta este să ţinem un discurs care seamănă cu discursul practicat la televiziuni publice din alte ţări. Ne uităm foarte des la televiziuni publice din Germania, din Franţa, din Anglia şi la televiziunea publică americană, PBS. (...) În ceea ce priveşte subiectele, încercăm să simplificăm cît mai mult şi să deschidem, astfel, gustul publicului pentru ceva. Îmi dau seama, de exemplu – și de asta îşi dă seama toată lumea de aici –, ce reacţie produce o întîlnire între Andrei Pleşu şi Gabriel Liiceanu la noi la emisiune, într-un subiect extrem de delicat în societatea românească. Daţi-vă seama ce mesaje poţi să primeşti în urma unei asemenea emisiuni. E o dezlănţuire de energie la care nu v-aţi aştepta. Într-o situaţie de felul ăsta, în care se vorbeşte despre credinţă, despre divinitate, despre lucruri care pe noi ne împart imediat, pentru că fie sîntem de partea celor care spun că un om care trăieşte o formă de credinţă e un primitiv, fie sîntem de partea celor care spun că un ateu este un om fără valoare pentru societatea în care trăieşte. La extremele astea se poartă dialogul în mod obișnuit, iar noi încercăm, dacă se poate, să mai îndulcim felul acesta de energie, felul acesta de întîlnire între oameni. Și încercăm să punem problema în aşa fel încît lucrurile care se discută să atingă lumea care se uită la noi într-un fel foarte simplu. E un efort să faci așa ceva, credeţi-mă pe cuvînt. Și noi, cei trei care facem emisiunea, am învățat enorm simplificînd lucrurile şi am descoperit astfel că, pe de o parte, avem un public tînăr alături de noi, ceea ce nu e deloc specific pentru postul public de televiziune, și, pe de altă parte, ne menținem publicul divers destul de constant. (...)

Cătălin Ștefănescu este realizatorul emisiunii culturale Garantat 100% la TVR.

Foto: Ciprian Hord