Se naște la 13 septembrie 1922, la Tîrgu Mureş.

 La 17 ani începe să înveţe sanscrita și tibetana pe cont propriu.

 În 1941 se înscrie la Facultatea de Medicină pentru a-și putea asigura traiul.

 În 1947, la 24 de ani, publică primul său articol, intitulat « Le mythe de l’atman et la genèse de l’absolu dans la pensée indienne ».

 În 1957 publică, în colaborare cu Arion Roşu, două studii în două mari reviste din străinătate: « Purna ghata et le symbolisme du vase dans l’Inde », la Paris, și « Indriya et le sacrifice des prana », la Berlin. În țară îi apare studiul « Le sujet grammatical chez Panini ».

 Tot în 1957, Sergiu Al-George devine membru fondator al Asociaţiei de Studii Orientale și publică studiul „Un manuscris tibetan în ţara noastră“.

 În 1958, după ce inventează primul stroboscop mecanic românesc pentru investigarea laringelui, scrie un Tratat de foniatrie şi traduce din rusă, împreună cu Arion Roşu, Istoria Indiei.

 În noaptea de 17 spre 18 decembrie 1958 este arestat în „lotul Noica“, împreună cu Constantin Noica, Nicolae Steinhardt, Vladimir Steinu, Dinu Pillat, Al.O. Teodoreanu ş.a., pentru posesia scrisorii Lettre à un ami lointain, trimisă de Emil Cioran lui Constantin Noica, și deținerea cărţii La Fôret Interdite (Noaptea de sînziene) de Mircea Eliade.

 Este condamnat la 7 ani de închisoare corecţională, 4 ani de interdicţie şi confiscarea totală a averii pentru uneltire împotriva ordinii sociale. Timp de trei ani a făcut muncă grea în Balta Brăilei.

 Este eliberat la marea amnistie din 1964.

 Între anii 1971-1973 ţine un curs regulat de Filozofie şi civilizaţie indiană, în calitate de lector extern, la Facultatea de limbi orientale din Bucureşti.

 În 1975 editează, împreună cu Idei Segall, prima carte din Colecţia „Bibliotheca Orientalis“ (Editura Ştiinţifică). Intitulat Filozofia indiană în texte, volumul conţine trei dintre cele mai reprezentative opere ale filozofiei indiene: Bhagavad-Gita, Samkhya-Karika şi Tarka-Samgraha.

 În 1976 îi apare Limbă şi gîndire în cultura indiană. Introducere în semiologia indiană.

 În 1981 publică, în colaborare cu Dorina Al-George, studiul medical „Extracte din seminţele de Zea mays, cu efect asupra răspunsului imun şi implicaţii în patogenia pelagrei“.

 Pînă în 1981, anul dispariţiei sale, lui Sergiu Al-George îi mai apar numeroase alte articole în revistele de specialitate din străinătate, mai puţin în ţară, studiile sale fiind publicate în Analele Congreselor de orientalistică ţinute la Weimar şi în India.

 Ultima sa carte, Arhaic şi universal. India în conştiinţa culturală românească, abordează problema gîndirii simbolice în filozofia indiană şi în cultura românească, cu referire la patru personalități ale culturii române: Eminescu, Brâncuşi, Blaga şi Eliade.

Moare pe 10 noiembrie 1981, la București.