Self serving bias

Iuliana ALEXA
Publicat în Dilema Veche nr. 751 din 12-18 iulie 2018
Self serving bias jpeg

„Îmi plac oamenii care au avut eșecuri”, îi spun unei amice cu care povesteam la un moment dat despre oamenii care ne plac. Avusesem o întîlnire cu cîțiva profesioniști din domeniul financiar, unul mai bine pregătit ca altul, încununați de burse, premii, olimpiade. Oameni cu adevărat impresionanți, care te fac să îi admiri. I-am admirat împreună și am decis (cel puțin eu) că prefer oamenii care au avut eșecuri de-a lungul vremii. Nu cît să-i îndoaie, să îi îngenuncheze, dar cît să îi facă lucizi și conștienți că viața nu e liniară și nici corectă. Cred ferm că succesele pe bandă rulantă sînt bune, dar nu te învață mare lucru despre textura ascunsă a realității, cea presărată cu incidente impredictibile, care fac succesul fragil, chiar dacă ai toate premisele.

Succesul și eșecul sînt, în bună măsură, rezultatul norocului și al deciziilor noastre. Adică, dacă știm cum să speculăm o situație bună și luăm decizia corectă, ne mărim șansele să repurtăm un succes. Annie Duke, o jucătoare profesionistă de poker ce își petrece vremea dînd lecții celor din companii cu privire la felul cum ar trebui să luăm decizii, spunea exact asta: „Viața e o combinație de noroc și de decizie și seamănă izbitor cu jocul de poker, nu cu cel de șah; jocul de șah este o formă complexă de calcul și la șah vezi clar dacă decizia ta a fost una bună; la poker, nu. Nu știi ce cărți îți vin, poți juca extraordinar de bine, dar să ai numai cărți proaste. Cam așa e și în viață”.

Ceea ce ne caracterizează este felul cum interpretăm aceste rezultate. De obicei, dacă avem un eșec, dăm vina pe circumstanțe. Ne vine mai ușor să spunem că au fost cărțile slabe decît că am jucat prostește niște cărți de valoare medie. Exact ca în viață. E vina lui (a ei), nu a mea, că a ieșit prost. A fost vremea proastă, a fost presiunea atmosferică, a fost profa de matematică prost dispusă în ziua examinării. Cînd avem victorii, ni le atribuim automat. Am făcut bine la examen, am fost deștept, am reușit în carieră pentru că sînt așa și pe dincolo, minimalizînd, către zero, contribuția circumstanțelor. Se cheamă self serving bias. Adică ne facem un serviciu interpretînd realitatea în favoarea noastră, chiar dacă interpretarea e fantastă, eronată, subiectivă.

Ei bine, așa mi s-a părut mie că oamenii aceia admirabili își narează viețile: ca pe un lung șir de victorii atribuite lor înșile și doar lor. Părinții, educația, liniștea din familie păreau inexistente în narațiune. Tot ce conta era că învățaseră, i-au depășit pe alții numai prin forțele proprii. Dar știm bine că nu este așa. Dacă ești olimpic la matematică e și pentru că mama și tata te susțin emoțional, nu ai parte de conflicte în familie care să ți strice ziua și să nu te lase să înveți. Acest aspect al susținerii emoționale e deseori ascuns, dar el este crucial. O familie disfuncțională e unul din cei mai clari predictori de eșec școlar. La fel e sărăcia. Așadar, dacă ai avut succese de mic, gîndește-te la vîrsta adultă cît a fost contribuția ta la victorie și cît au contribuit „cărțile” pe care viața ți le-a oferit.

Dacă ne merge prost, tindem, simetric, să dăm vina pe mama și pe tata care au fost nu știu cum. Știți voi bine cum gîndiți cînd vă merge prost.

Acum, ce e de făcut? Păi, trebuie echilibrate perspectivele. Trebuie să devenim conștienți de acest self serving bias din situația de succes. E cazul să fim mai smeriți cînd ne merge bine și mai atenți la contribuția noastră la eșec atunci cînd ne merge rău. As simple as that. 

Iuliana Alexa este jurnalistă.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.