Romano-catolicii Capitalei și „bunul român“ Netzhammer

Pr. Francisc DOBOȘ
Publicat în Dilema Veche nr. 819 din 31 octombrie – 6 noiembrie 2019
Romano catolicii Capitalei și „bunul român“ Netzhammer jpeg

Romano-catolicii din București sînt astăzi, în marea lor majoritate, de etnie română. Cei mai mulți dintre ei, asemenea familiei mele, provin din comunitățile catolice din Moldova. Au ajuns în București în anii comunismului. Sînt aproximativ 25.000 de romano-catolici în Capitală, organizați în 14 parohii. În trecut, însă, cei mai mulți catolici erau germani, maghiari, austrieci, italieni, polonezi, francezi și bulgarii de la Cioplea și Popești-Leordeni. Comunitatea catolică a fost asemenea Bucureștiului, multiculturală și multietnică. Nu poți vorbi de Capitală fără cartierul armenesc, evreiesc, grecesc. Asta pentru a enumera doar cîteva dintre ele. Bucureștiul s-a construit din multe etnii. Cei mai mulți au devenit buni români fără să-și piardă apartenența și rădăcinile. Așa a fost și cu catolicii de aici.

Dezvoltarea istorică a Bisericii Catolice în București este identică cu istoria bisericii „Bărăția” și cu istoria mănăstirii franciscane alăturate ei. Bucureștiul a început să se dezvolte după 1462, cînd a devenit a doua capitală a Țării Românești și reședință de iarnă a voievodului Valahiei. Prin venirea principelui au venit în Capitală și catolicii angajați la curtea domnească. O biserică proprie și un paroh catolic nu aveau însă acești catolici veniți la București. Abia după anul 1600 se poate vorbi despre o comunitate catolică. În anul 1633 era gata prima biserică de pe locul actualei Bărății. Intensele contacte diplomatice și economice ce existau în acea vreme între curtea domnitorilor valahi și casa imperială austriacă ne fac să credem că, foarte probabil, și germani din monarhie și-au stabilit reședința și au făcut comerț în București. O foarte puternică mișcare emigraționistă dinspre Ungaria și Austria a prins rădăcini după alungarea fanarioților. De importanță pentru istoria Bisericii Catolice din Valahia a fost încredințarea ei călugărilor pasioniști, din care întîlnim deja doi la București la sfîrșitul anului 1781.

Fondarea școlilor catolice la București începe în primii ani ai secolului al XIX-lea. În 1816, trei preoți redemptoriști, din conventul redemptoriștilor de la Viena, au deschis una dintre primele școli publice din București în care aveau acces și copii de alte etnii și religii. În anul 1821, odată cu întoarcerea preoților redemptoriști la Viena, școala și-a încetat activitatea. Din 1824, timp de șase ani, franciscanii vor fi cei care vor continua cu școala catolică de la Bărăția.

Odată cu sosirea ordinelor și congregațiilor religioase (Domnișoarele Engleze în anul 1852 și Frații Școlilor Creștine în 1861), a căror principală activitate este educarea tineretului, începe o nouă epocă pentru școlile catolice din București. Una dintre grijile majore ale Bisericii Catolice din București a fost ca prin școli bine conduse să ofere copiilor catolici, precum și celor de alte confesiuni, o bună educație, o știință bogată și o viață morală și spirituală exemplare.

Majoritatea catolicilor erau unguri, urmau austriecii și imigranții din diferitele teritorii ale Reich-ului, în special din Bavaria. Germanofonii erau cel mai activ segment al populației catolice. Din punct de vedere economic, ei erau antreprenori, meșteșugari, funcționari și muncitori, apoi arhitecți și maiștri constructori. Odată cu sosirea regelui Carol I, a venit și un nou val de meșteșugari catolici. În anul 1879 numărul catolicilor era deja de 20.000. Pentru această comunitate nu mai ajungeau nici pe de parte o singură parohie și capela episcopală, unde mergeau credincioșii italieni și francezi.

Arhiepiscopia Romano-Catolică de București a fost înființată de Papa Leon al XIII-lea la 27 aprilie 1883. Tot atunci a fost numit şi primul episcop al Arhidiecezei în persoana Mons. Ignazio Paoli din Congregaţia Pasioniştilor. Înfiinţarea Arhiepiscopiei a fost susținută de rege și aprobată de guvernul român. Printre realizările Arhiepiscopului Paoli trebuie menţionate deschiderea primului Seminar pentru formarea clerului diecezan, construirea Catedralei „Sfîntul Iosif” din Bucureşti între anii 1875-1884 și susținerea școlilor arhiepiscopale din București. La data înființării Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București, în Capitală trăiau circa 25.000 de catolici, de diferite naționalități.

Unul dintre arhiepiscopii care s-au remarcat mai apoi a fost Mons. Francisc Xaveriu von Hornstein. El a construit la începutul secolului XX impozantul palat arhiepiscopal, actualul sediu al Nunțiaturii Apostolice, clădire-emblemă a Bucureștiului, care i-a găzduit pe Papa Ioan Paul al II-lea și pe Papa Francisc cu prilejul vizitelor lor în România.

O uriașă personalitate a Bisericii Catolice a fost arhiepiscopul Raymond Netzhammer (1905-1924). Papa Pius al X-lea i-a spus, înainte de a-l trimite la București: „Să fii un bun român!”. Catolicii din București erau atunci de unsprezece naționalități și minorități naționale. S-a preocupat ca toți să fie slujiți în limba proprie.

Personalitate cu o cultură foarte vastă, cunoştea pe lîngă teologie şi matematică, fizică, istorie, chimie, geodezie, geografie, numismatică, arheologie. El a mutat Seminarul în Palatul Arhiepiscopal (actuala Nunţiatură). A susținut din răsputeri celebrele școli „Sfîntul Andrei“ și „Sfîntul Iosif“, ambele conduse de Fraţii Şcolilor Creştine. Au fost printre cele mai căutate și apreciate școli din Capitală. Generații de tineri și tinere din București s-au format pînă în 1948 în aceste școli catolice care concurau cu școlile din Occident. A fost protectorul și susținătorul mai multor congregații religioase feminine, precum congregația Sf. Vincențiu de Paul, care a construit Sanatoriul „Sfîntul Vincenţiu de Paul” (actualul Institut „Parhon”), două congregații care au fondat școli celebre pentru fete, congregația Notre Dame de Sion și Domnișoarele Engleze. A susținut asociațiile laicale înfiinţînd Societatea Catolicilor din Bucureşti. A fost un protector și susținător al culturii catolice și românești deopotrivă, înființînd prestigioasa publicație Revista Catolică. Activitatea lui pastorală, culturală și educativă a contribuit la ridicarea prestigiului Bisericii Catolice.

Poziția arhiepiscopului de București a căpătat o deosebită greutate prin faptul că atît regele Carol I, cît și prințul moștenitor și viitorul rege Ferdinand erau catolici practicanți. Netzhammer era pentru rege un partener de discuție competent. Raporturile dintre rege și arhiepiscop erau marcate de o mare armonie spirituală, simpatie și respect. Se poate spune că Netzhammer juca rolul unui sfătuitor, în care regele avea foarte mare încredere. Tot la fel, pe bază de încredere, s-a dezvoltat și relația cu regele Ferdinand. Dintre personalitățile marcante ale țării, o adîncă și trainică prietenie l-a legat de experimentatul om de stat Dimitrie Sturdza. Mai lent, dar cu atît mai trainic, s-a dezvoltat prietenia cu Ion C. Brătianu, figura politică dominantă a României din acea epocă, după cea a regelui Carol, prietenie greu încercată în anii tulburi ai războiului.

Arhiepiscopul și diplomatul, învățatul, cercetătorul și scriitorul s-au îmbinat în persoana lui Raymund Netzhammer într-o fericită simbioză. Opera științifică și literară a lui Netzhammer se ridică la peste 180 de publicații în diferite domenii. Jurnalele lui publicate în 2005 de Academia Română sub titlul Episcop în România sînt comparabile, prin valoarea lor istorică și documentară pentru istoria României, cu celebrul jurnal al reginei Maria.

După cel de-al Doilea Război Mondial, mulți dintre catolicii de alte etnii au părăsit Capitala și România. Biserica Romano-Catolică a fost persecutată în anii comunismului. În toată această perioadă nu a existat episcop la București. Abia în 1984, Mons. Ioan Robu a fost numit și consacrat episcop pentru București. După 1990, odată cu cîștigarea libertății religioase, Biserica Catolică a înflorit în toate domeniile, pastoral, edilitar, educativ, social, caritativ, misionar și cultural. Rolul determinant l-a avut arhiepiscopul mitropolit Ioan Robu. Biserica a renăscut, iar comunitatea catolică din București are un rol important în susținerea, dezvoltarea și progresul Capitalei. Aș îndrăzni să spun că, prin multele etnii ale Bisericii Catolice din București, mai ales la începutul secolului XX, se poate vorbi de o Comunitate Europeană, înainte de înființarea acesteia. 

Pr. Francisc Doboș este purtător de cuvînt al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București și președinte al Signis România.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.