Punctul de vedere al „celorlalți“

Publicat în Dilema Veche nr. 877 din 28 ianuarie - 3 februarie 2021
Punctul de vedere al „celorlalți“ jpeg

Vrei să fii cercetător. După un start în carieră în România, cîștigi o bursă și începi să lucrezi la o instituție de prestigiu, dintr-o țară aflată în elita cercetării științifice. Îți începi activitatea și, chiar de la început, simți că pare teribil de importantă pentru cei din jur țara din care vii. Primele tale activități vor fi – toate – verificate și adînc cumpănite, judecate de nu știu cîte ori, în timp ce vezi că mulți dintre „localnici” sau cei mai vechi ca tine se mișcă mult mai rapid, iar lucrările lor nu sînt controlate și recontrolate. Te ambiționezi, încerci să arăți că poți mai bine. Înveți foarte multe, dar mereu ai impresia că ești luat în vizor, că ție ți se verifică activitățile mai mult decît celorlalți. Trimiți primul articol spre publicare la o revistă „mare” și primești recenziile. Ești fericit, articolul are șanse să fie acceptat, dar acele comentarii venite odată cu evaluarea de „major revisions” te fac să te umpli de nervi și frustrare. Chiar nimic din ce faci nu e luat ca sigur? Chiar trebuie să justifici orice? Strîngi din dinți și mergi mai departe. Articolul apare, îl publici apoi pe următorul. Alți revizori, cam aceleași comentarii care ți se par răuvoitoare, poate chiar discriminatorii. Și continui. La un moment dat, totul devine din ce în ce mai ușor, observi că lucrările tale sînt primite acum mult mai ușor. În laborator și pe teren, lumea începe să te asculte, să îți ceară părerea. Ai învățat să nu te mai superi cînd citești observațiile revizorilor – ți-ai dat seama că, în fond, îți sînt și ei tot colegi, iar cele mai multe observații îți prind, de fapt, foarte bine. Începi să cîștigi și primele proiecte mari, cu finanțări serioase.

Simți că ai intrat în Paradis, poți acum să îți turezi motoarele creației, îți poți promova ideile și conceptele, începi să îi înveți tu pe alții, la rîndul tău, cum să progreseze. Dar nu te vei stăpîni niciodată să te miri cînd îi vei vedea pe junii „lor”, abia ieșiți din școală, cum vor primi imediat credibilitatea pentru care tu a trebuit să te lupți atîta.

Îți construiești, treptat, o echipă. Ajungi și tu, acum, să îți evaluezi oamenii. Și, da, ajungi din nou la concluzia că e foarte important de unde vii. Ai acum alte argumente, atunci cînd îți alegi oamenii. Știi că cei educați în țări din vîrful lumii științifice au trecut printr-un sistem dur, dar corect al educației și cercetării. Iar asta contează. Știi că aceste persoane se pot adapta ușor și fără probleme la cerințele tale. Ce te faci însă cu cei care vin spre tine după ce au fost crescuți, educați și care au debutat în țări mai modeste? Sau – și mai complicat – ce te faci cu cei care vin tot de unde ai venit și tu? Normal e să le dai o șansă, așa cum ai primit și tu. Tinzi să le acorzi încredere – dar parcă poți să știi? Dacă au trecut prin cursuri ca gîsca prin apă? Dacă au învățat să copieze? Îți poți pune obrazul fără să fii sigur că ai în față oameni de valoare și cu potențial? Nu e mai bine să îi mai verifici un pic? Să fii sigur că vor învăța ce e bine? Cel mai bine e să îi verifici și tu un pic mai mult. Te gîndești că nu are cum să le strice nici lor. Iar tu vei fi mult mai liniștit.

Ai devenit „unul de-ai lor”? Sau mai degrabă ai ajuns să înțelegi și punctul de vedere al „celorlalți”? Te uiți îndărăt și vezi cum, în țara ta, erau mulți cei care lucrau greșit sau chiar de-a dreptul prost. Ai început mai demult să ai exemple de „așa nu” pentru toate tipurile de activități – de la strîngere la stocare și la interpretare de date. Îți dai seama că de fapt ai cunoscut persoane care măsurau prost, strîngeau informații inutile sau chiar pe unii care, de fapt, își potriveau datele cu rezultatele dorite. Pe măsură ce progresezi și te uiți la ce ai lăsat în urmă, descoperi din ce în ce mai multe – lucrări și concepte furate, opere necitate, rezultate inventate. Știi că acasă ai lăsat și mulți oameni de calitate, care lucrează corect. Ai vrea să nu îi superi, dar simți nevoia să fii din ce în ce mai atent cu „ai tăi”. Vrei să verifici. Nu, nu ai vrea să treacă nimeni prin ce ai trecut tu, cînd ți se părea că nu vei fi luat niciodată în serios. Dar nici nu vrei să renunți la tot ce ai făcut pînă acum. Așa încît, treptat, începi și tu să îți schimbi unitatea de măsură.

Dublă măsură? Mai degrabă un control riguros al calității. Și, poate, și unele experiențe nefericite ale celor care te verifică. Vrem sau nu, statistica joacă și aici un loc important.

Adrian Stănică este cercetător științific la Institutul Național pentru Geologie Marină – GeoEcoMar și profesor onorific la Universitatea din Stirling, Marea Britanie.

Foto: flickr

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.