Predictibilitatea opiniilor medicale

Publicat în Dilema Veche nr. 879 din 11 - 17 februarie 2021
Predictibilitatea opiniilor medicale jpeg

Un inginer din Baia Mare a murit de pneumonie COVID, stînd trei săptămîni acasă cu febră și dificultăți de respirație. Infecția aceasta nu este decît o răceală obișnuită, spunea, nu merg la spital, mai iau vreo boală de acolo. Internat de urgență, în cele din urmă, a fost prea tîrziu. Evaluarea medicală în etapele inițiale ale acestei boli crește mult șansele evoluției bune. Președinții Donald Trump și Jair Bolsonaro au descris COVID-19 ca o răceală ușoară, Gigi Becali i-a spus „un fleac“, iar Dan Bittman – „un altfel de gripă“. Nu știm în ce măsură aceste opinii au determinat bagatelizarea propriilor simptome de către inginerul băimărean. Nici dacă părerea lui despre asistența medicală a fost influențată de declarația Oliviei Steer: „Cîţi dintre bolnavii de COVID au murit din cauza abordării greşite a corpului medical? Nu vom şti niciodată… Însă, cu certitudine, reflexul social al ocolirii medicilor se formează şi se cimentează”.

O profesoară din Constanța, în vîrstă de 40 de ani, a murit de cancer de sîn. Diagnosticată într-un stadiu incipient, a ales o terapie cu ceaiuri naturale citostatice. După doi ani, boala avansase mult și nu a mai putut fi ajutată. Persoanele tinere, cu educație și stare materială bune, optează cel mai des pentru medicina alternativă, considerînd că au competența necesară pentru a lua decizia potrivită. Steve Jobbs, după diagnosticul unei tumori pancreatice, a urmat nouă luni o terapie naturistă; cînd a cerut ajutor medical, boala avansase. Cine i-a influențat hotărîrea profesoarei constănțene e imposibil de precizat, în vacarmul opiniilor favorabile produselor acestei profitabile afaceri, medicina alternativă.

Medicii consultă zilnic bolnavi care au mai multă încredere în ceea ce citesc pe Google sau Facebook decît în recomandările profesioniștilor. Internetul a democratizat informația medicală, iar doctorii nu mai sînt percepuți ca unică autoritate. Motoarele de căutare pe net și forumurile oferite de rețelele sociale oferă o enormă cantitate de informații medicale, adevărate și false, inexacte și incomplete, iar aprecierea calității acestora depinde doar de consumator.

Peisajul opiniilor medicale false din țara noastră, comparat cu cel din alte părți ale lumii, nu este nici mai stufos, nici mai original. Numărul zvonurilor legate de COVID-19 în India sau Brazilia îl întrece cu mult pe al celor de la noi, iar antivaccinismul în Franța este mai răspîndit și mai vehement. Formatorii de opinii false sînt, ca peste tot, fie persoane antisistem, fie adepți ai conspiraționismului, fie promotori ai curelor terapeutice miraculoase. Extremismul politic asociază opinii împotriva ghidurilor medicale oficiale. Cu autoritate parlamentară, Diana Șoșoacă refuză vaccinarea și deconspiră complotul autorităților: „Atît am cerut: dați-mi și mie dovada că ați izolat virusul și că l-ați cercetat. Nimeni pînă acum nu a adus această dovadă. Sînt foarte multe întrebări”. Jurnalista Olivia Steer combină opinii antimedicale („Mamografie? Nu, mulțumesc!”) cu promovarea unor produse pentru sănătate. Arhiepiscopul Tomisului, Teodosie, consideră purtarea măștii în biserică, în contextul epidemiei de COVID-19, un abuz împotriva clerului și credincioșilor, iar utilizarea aceleiași lingurițe pentru împărtășirea tuturor ar fi de neevitat, fiind o cutumă de secole. Atitudinea unor clerici, nu mulți, dar cu influență locală, împotriva măsurilor antiepidemice lasă să se înțeleagă căutarea sănătății ca inversul celei a mîntuirii. Protestele antimască sînt conduse de energici apărători ai drepturilor omului, care transformă orice nemulțumire într-o discriminare. Cunoscutul actor Dorel Vișan recomandă cure naturale de creștere a imunității și dezvăluie consecințele catastrofale ale vaccinării: „Spuneau savanţii că dacă vor umbla la ADN, cam prin anul 2035, femeile Pămîntului se vor steriliza. Şi, atunci, va trebui să se întîmple un lucru, cum s-a întîmplat şi în alte epoci, să vină străinii (extratereștrii!) să refacă viaţa”. Discursurile despre terapiile alternative năpădesc Internetul, purtate deseori de persoane influente pe canalele YouTube sau Facebook. Oamenii intră în farmacii și cer un anumit medicament pentru că o vedetă îl ia. Ceaiurile detoxifiante sau spirulina au puține posibile consecințe neplăcute, dar recomandarea unui antiviral în caz de herpes sau a unui antibiotic în cazul unei dureri de gît poate fi dăunătoare. Influencer-ii YouTube sau Facebook promovează un stil de viață, dar medicamentele, spre deosebire de poșete, decorațiuni interioare sau destinații de vacanță, nu sînt un trend.

În larma opiniilor medicale publice, cînd  și unde ar trebui să se audă vocea doctorilor? Nu pot răspunde oricărei informații false apărute în media, dar care este pragul de la care intervenția medicilor este necesară pentru a corecta consecințele negative ale dezinformării? După sugestia președintelui Trump, că infecția cu SARS-CoV-2 s-ar putea trata prin injectarea în vene a unui dezinfectant, asemănător înălbitorului, a fost nevoie de apariția la televiziunea publică americană a unor medici care să arate pericolul unui astfel de tratament.

p13 jos wc jpg jpeg

Doctorii nu vorbesc cu ușurință în public despre meseria lor. Deontologia îi împiedică să practice medicina ca pe o formă de comerț, iar reclama nu este bine privită. Instrucția îndelungată le dezvoltă abilități aparte în conversația privată, cu un pacient, dar nu însușirile necesare comunicării publice. Responsabilitatea, uneori ezitantă, a oricărei recomandări medicale este un inconvenient în discursul public al unui doctor, prin comparație cu siguranța superficială a opiniilor medicale ale nespecialiștilor. Energia necesară infirmării unei opinii greșite este cu mult mai mare decît cea utilizată pentru a o produce. Un ortoped bucureștean mărturisește într-o postare Facebook: „Am fost îndemnat să fac ceva împotriva ororii terapiei cu folie de aluminiu a unor boli osteo-articulare. Păi, am făcut! Am discutat cu responsabilii a zeci de site-uri care propagă asemenea neghiobii. Unii le-au eliminat, dar mulți m-au refuzat, cu argumentul click-urilor; chiar dacă înțelegeau nocivitatea leacurilor găzduite, preferau să mențină un trafic mare pe site. Ce aș putea face mai mult? Nu am nici o șansă în justiție”.

În ciuda acestor impedimente, prezența publică a doctorilor poate opri răspîndirea opiniilor false, infirmîndu-le și oferind surse sigure de informare. Prezența temelor medicale în emisiunile televizate sau radiodifuzate este controlată de codurile de reglementare a audiovizualului. Dezbaterile față în față, între formatori de opinii medicale false și medici, au rezultate imprevizibile. Prezența a doi interlocutori creează un echilibru fals, o pondere egală între opinia științifică și cea necalificată. Pe de altă parte, medicii nu ar trebui să aibă iluzia că, prezentîndu-i fapte sau argumente științifice raționale unui negaționist al infecției COVID-19 sau al protocoalelor de supraveghere a apariției cancerelor, l-ar putea convinge că greșește, cîtă vreme acesta nu vrea să cîștige dezbaterea, ci doar să ațîțe îndoiala. Prezentarea independentă a informațiilor corecte este mai utilă. Campania în desfășurare, privind vaccinarea anti-COVID, prin explicațiile televizate ale experților medicali, este mai eficientă în informarea populației decît o confruntare directă dintre un medic și o jurnalistă antivaccinistă cu abilități de comunicare în public.

În rețelele sociale, controlul opiniilor medicale este practic inexistent. Infodemia medicală de aici ar putea fi combătută prin prezența mai numeroasă a unor doctori printre influencer-i. Miss Franța 2013 este un medic cu sute de mii de fani pe Instagram, postînd consecvent și convingător informații medicale utile. Numărul doctorilor cu simpatii atît de largi pe rețelele sociale este însă mic. Colaborarea dintre medici, specialiști în comunicarea pe Internet și antreprenori ar putea aduce formule media adecvate informării pertinente a publicului.

A-ți exprima opinia înseamnă a oferi maniera ta de a gîndi, modul tău personal de a vedea lucrurile. Cînd vine vorba despre medicină, subiectivitatea părerilor persoanelor necalificate, dar cu prezență publică importantă, poate influența, în bine sau rău, atitudinea față de boală a oamenilor din fața ecranelor televizoarelor sau telefoanelor inteligente, din Baia Mare sau din Constanța. Diferența dintre afirmațiile medicilor și cele ale unor formatori de opinie necalificați nu stă în veridicitatea lor, ci în predictibilitate. Sînt medic, m-am vaccinat anti-COVID și îi îndemn pe toți să se vaccineze, conform recomandărilor științifice. ÎPS Teodosie, întrebat dacă e bine să te vaccinezi, a răspuns: „…iată, cum spunea Sfîntul Pavel, bine e și așa, și invers”. S-ar putea ca atît enunțul meu, cît și cel al înaltului prelat să fie adevărate, dar predictibilitatea lor diferă. Dacă se vor întîlni cu acest virus, cei care îmi ascultă părerea au 5% neșansa să se îmbolnăvească, iar cei care o urmează pe a lui, 50%. Caragiale, afirmînd că opiniile sînt libere, dar nu obligatorii, le avea în minte, fără îndoială, pe cele medicale.

Nicolae Rednic este medic.

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Coșmarul unei femei care și-a luat casă în cel mai scump oraș din țară. „Am empatie doar pentru animale, de ce aș avea pentru oameni”
Mulți români aleg să cheltuie o avere pentru o casă cu curte, tocmai pentru a scăpa de zgomotele unor vecini nesimțiti. Uneori, însă, nici măcar acesr lucru nu le garantează faptul că vor avea în preajmă oameni cu bun simț care să respecte măcar orele de liniște.
image
Întrebarea care îi macină pe bărbați: care e lungimea corectă a pantalonilor. Adina Buzatu: „Nu s-a purtat niciodată gleznuța la vedere”
Alegerea lungimii potrivite a pantalonilor este esențială pentru un aspect elegant și confortabil, dar contează și locul în care mergi. Mai mult, spune Adina Buzatu, „gleznuța la vedere” nu a fost niciodată la modă.
image
Situație stranie la Realitatea Plus: Alexandra Păcuraru vorbește despre „retragerea” din televiziunea condusă de tatăl său VIDEO
„Retragere” neașteptată de la Realitatea Plus, canalul de știri condus de familia omului de afaceri Maricel Păcuraru. Protagonista este chiar fiica omului de afaceri, Alexandra Păcuraru, care, până recent, era prezentatoare la acest post de televiziune.

HIstoria.ro

image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.
image
Cel mai bogat prinț român, în „Historia” de martie
La începutul secolului XX, prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino a vrut să placheze acoperișul Palatului Zamora (actualul Castel Cantacuzino) cu monede de aur și i-a cerut voie regelui să facă acest lucru. Carol I i-ar fi răspuns: „Îţi dau voie dacă pui monedele pe cant“.