Un inginer din Baia Mare a murit de pneumonie COVID, stînd trei săptămîni acasă cu febră și dificultăți de respirație. Infecția aceasta nu este decît o răceală obișnuită, spunea, nu merg la spital, mai iau vreo boală de acolo. Internat de urgență, în cele din urmă, a fost prea tîrziu. Evaluarea medicală în etapele inițiale ale acestei boli crește mult șansele evoluției bune. Președinții Donald Trump și Jair Bolsonaro au descris COVID-19 ca o răceală ușoară, Gigi Becali i-a spus „un fleac“, iar Dan Bittman – „un altfel de gripă“. Nu știm în ce măsură aceste opinii au determinat bagatelizarea propriilor simptome de către inginerul băimărean. Nici dacă părerea lui despre asistența medicală a fost influențată de declarația Oliviei Steer: „Cîţi dintre bolnavii de COVID au murit din cauza abordării greşite a corpului medical? Nu vom şti niciodată… Însă, cu certitudine, reflexul social al ocolirii medicilor se formează şi se cimentează”.

O profesoară din Constanța, în vîrstă de 40 de ani, a murit de cancer de sîn. Diagnosticată într-un stadiu incipient, a ales o terapie cu ceaiuri naturale citostatice. După doi ani, boala avansase mult și nu a mai putut fi ajutată. Persoanele tinere, cu educație și stare materială bune, optează cel mai des pentru medicina alternativă, considerînd că au competența necesară pentru a lua decizia potrivită. Steve Jobbs, după diagnosticul unei tumori pancreatice, a urmat nouă luni o terapie naturistă; cînd a cerut ajutor medical, boala avansase. Cine i-a influențat hotărîrea profesoarei constănțene e imposibil de precizat, în vacarmul opiniilor favorabile produselor acestei profitabile afaceri, medicina alternativă.

Medicii consultă zilnic bolnavi care au mai multă încredere în ceea ce citesc pe Google sau Facebook decît în recomandările profesioniștilor. Internetul a democratizat informația medicală, iar doctorii nu mai sînt percepuți ca unică autoritate. Motoarele de căutare pe net și forumurile oferite de rețelele sociale oferă o enormă cantitate de informații medicale, adevărate și false, inexacte și incomplete, iar aprecierea calității acestora depinde doar de consumator.

Peisajul opiniilor medicale false din țara noastră, comparat cu cel din alte părți ale lumii, nu este nici mai stufos, nici mai original. Numărul zvonurilor legate de COVID-19 în India sau Brazilia îl întrece cu mult pe al celor de la noi, iar antivaccinismul în Franța este mai răspîndit și mai vehement. Formatorii de opinii false sînt, ca peste tot, fie persoane antisistem, fie adepți ai conspiraționismului, fie promotori ai curelor terapeutice miraculoase. Extremismul politic asociază opinii împotriva ghidurilor medicale oficiale. Cu autoritate parlamentară, Diana Șoșoacă refuză vaccinarea și deconspiră complotul autorităților: „Atît am cerut: dați-mi și mie dovada că ați izolat virusul și că l-ați cercetat. Nimeni pînă acum nu a adus această dovadă. Sînt foarte multe întrebări”. Jurnalista Olivia Steer combină opinii antimedicale („Mamografie? Nu, mulțumesc!”) cu promovarea unor produse pentru sănătate. Arhiepiscopul Tomisului, Teodosie, consideră purtarea măștii în biserică, în contextul epidemiei de COVID-19, un abuz împotriva clerului și credincioșilor, iar utilizarea aceleiași lingurițe pentru împărtășirea tuturor ar fi de neevitat, fiind o cutumă de secole. Atitudinea unor clerici, nu mulți, dar cu influență locală, împotriva măsurilor antiepidemice lasă să se înțeleagă căutarea sănătății ca inversul celei a mîntuirii. Protestele antimască sînt conduse de energici apărători ai drepturilor omului, care transformă orice nemulțumire într-o discriminare. Cunoscutul actor Dorel Vișan recomandă cure naturale de creștere a imunității și dezvăluie consecințele catastrofale ale vaccinării: „Spuneau savanţii că dacă vor umbla la ADN, cam prin anul 2035, femeile Pămîntului se vor steriliza. Şi, atunci, va trebui să se întîmple un lucru, cum s-a întîmplat şi în alte epoci, să vină străinii (extratereștrii!) să refacă viaţa”. Discursurile despre terapiile alternative năpădesc Internetul, purtate deseori de persoane influente pe canalele YouTube sau Facebook. Oamenii intră în farmacii și cer un anumit medicament pentru că o vedetă îl ia. Ceaiurile detoxifiante sau spirulina au puține posibile consecințe neplăcute, dar recomandarea unui antiviral în caz de herpes sau a unui antibiotic în cazul unei dureri de gît poate fi dăunătoare. Influencer-ii YouTube sau Facebook promovează un stil de viață, dar medicamentele, spre deosebire de poșete, decorațiuni interioare sau destinații de vacanță, nu sînt un trend.

În larma opiniilor medicale publice, cînd  și unde ar trebui să se audă vocea doctorilor? Nu pot răspunde oricărei informații false apărute în media, dar care este pragul de la care intervenția medicilor este necesară pentru a corecta consecințele negative ale dezinformării? După sugestia președintelui Trump, că infecția cu SARS-CoV-2 s-ar putea trata prin injectarea în vene a unui dezinfectant, asemănător înălbitorului, a fost nevoie de apariția la televiziunea publică americană a unor medici care să arate pericolul unui astfel de tratament.

Doctorii nu vorbesc cu ușurință în public despre meseria lor. Deontologia îi împiedică să practice medicina ca pe o formă de comerț, iar reclama nu este bine privită. Instrucția îndelungată le dezvoltă abilități aparte în conversația privată, cu un pacient, dar nu însușirile necesare comunicării publice. Responsabilitatea, uneori ezitantă, a oricărei recomandări medicale este un inconvenient în discursul public al unui doctor, prin comparație cu siguranța superficială a opiniilor medicale ale nespecialiștilor. Energia necesară infirmării unei opinii greșite este cu mult mai mare decît cea utilizată pentru a o produce. Un ortoped bucureștean mărturisește într-o postare Facebook: „Am fost îndemnat să fac ceva împotriva ororii terapiei cu folie de aluminiu a unor boli osteo-articulare. Păi, am făcut! Am discutat cu responsabilii a zeci de site-uri care propagă asemenea neghiobii. Unii le-au eliminat, dar mulți m-au refuzat, cu argumentul click-urilor; chiar dacă înțelegeau nocivitatea leacurilor găzduite, preferau să mențină un trafic mare pe site. Ce aș putea face mai mult? Nu am nici o șansă în justiție”.

În ciuda acestor impedimente, prezența publică a doctorilor poate opri răspîndirea opiniilor false, infirmîndu-le și oferind surse sigure de informare. Prezența temelor medicale în emisiunile televizate sau radiodifuzate este controlată de codurile de reglementare a audiovizualului. Dezbaterile față în față, între formatori de opinii medicale false și medici, au rezultate imprevizibile. Prezența a doi interlocutori creează un echilibru fals, o pondere egală între opinia științifică și cea necalificată. Pe de altă parte, medicii nu ar trebui să aibă iluzia că, prezentîndu-i fapte sau argumente științifice raționale unui negaționist al infecției COVID-19 sau al protocoalelor de supraveghere a apariției cancerelor, l-ar putea convinge că greșește, cîtă vreme acesta nu vrea să cîștige dezbaterea, ci doar să ațîțe îndoiala. Prezentarea independentă a informațiilor corecte este mai utilă. Campania în desfășurare, privind vaccinarea anti-COVID, prin explicațiile televizate ale experților medicali, este mai eficientă în informarea populației decît o confruntare directă dintre un medic și o jurnalistă antivaccinistă cu abilități de comunicare în public.

În rețelele sociale, controlul opiniilor medicale este practic inexistent. Infodemia medicală de aici ar putea fi combătută prin prezența mai numeroasă a unor doctori printre influencer-i. Miss Franța 2013 este un medic cu sute de mii de fani pe Instagram, postînd consecvent și convingător informații medicale utile. Numărul doctorilor cu simpatii atît de largi pe rețelele sociale este însă mic. Colaborarea dintre medici, specialiști în comunicarea pe Internet și antreprenori ar putea aduce formule media adecvate informării pertinente a publicului.

A-ți exprima opinia înseamnă a oferi maniera ta de a gîndi, modul tău personal de a vedea lucrurile. Cînd vine vorba despre medicină, subiectivitatea părerilor persoanelor necalificate, dar cu prezență publică importantă, poate influența, în bine sau rău, atitudinea față de boală a oamenilor din fața ecranelor televizoarelor sau telefoanelor inteligente, din Baia Mare sau din Constanța. Diferența dintre afirmațiile medicilor și cele ale unor formatori de opinie necalificați nu stă în veridicitatea lor, ci în predictibilitate. Sînt medic, m-am vaccinat anti-COVID și îi îndemn pe toți să se vaccineze, conform recomandărilor științifice. ÎPS Teodosie, întrebat dacă e bine să te vaccinezi, a răspuns: „…iată, cum spunea Sfîntul Pavel, bine e și așa, și invers”. S-ar putea ca atît enunțul meu, cît și cel al înaltului prelat să fie adevărate, dar predictibilitatea lor diferă. Dacă se vor întîlni cu acest virus, cei care îmi ascultă părerea au 5% neșansa să se îmbolnăvească, iar cei care o urmează pe a lui, 50%. Caragiale, afirmînd că opiniile sînt libere, dar nu obligatorii, le avea în minte, fără îndoială, pe cele medicale.

Nicolae Rednic este medic.

Foto: wikimedia commons