Examenul de bacalaureat a devenit un subiect extrem de vag, care deja derutează generaţiile elevilor de liceu, aşadar am recurs la a cere informaţii şi păreri privind schimbările actuale. Fiind inevitabil, s-a atins şi subiectul promovabilităţii din ultimii doi ani. Ancheta pe care am pus-o cap la cap dezbate această problemă şi caută să propună soluţii. (Ileana Zirra)

● Obama a zis în discursul său inagural „our schools fail too many“. Oare de ce n-a zis „Too many fail our schools“? Fiindcă nu e cazul, probabil. La ei, SAT-urile, echivalentul bacului nostru, le-ar trece un elev român de clasa a X-a cu 650/800 (în mare parte, datorită capacităţii, nu cunoştinţelor) şi totuşi Obama a pus problema sistemului de învăţămînt. Deşi nu sînt de acord că pentru Statele Unite aceasta e problema, cred însă că în România aici e „buba“.

În fiecare an de liceu studiem aproximativ 15 materii. După patru ani eşti norocos, dacă, participînd la toate orele şi cu note de 7-8, îţi mai aduci aminte cîte ceva la limba română şi uneori la matematică.

Aparent sistemul e menit ca – în ciuda faptului că te-a obligat să decizi, în mare, ce-i drept, pentru un domeniu – să te pregătească pentru orice posibilă ramură ai alege. Cum vine asta? Nu înţeleg.

Părerea mea e că dacă vrei să-i oferi într-adevăr „puştiului“ ocazia să facă o decizie, lasă-i mînă liberă pînă la capăt şi anume dă-i o listă lungă şi atractivă de materii din care să aleagă, însă nu-i permite mai mult de şase-şapte pe an. Dă-i timp liber şi oportunitatea de a face sport, fiindcă dezvoltă caracterul şi menţine corpul sănătos. Arată-i cum să-i trateze pe cei ce au nevoie de ajutor şi implică-l în proiecte de ajutor social şi dezvoltarea comunităţii. Atunci sigur îţi ia bacul şi îi va face şi lui plăcere să rămînă în mediul la a cărui dezvoltare a ajutat.

Anathea Cora Cristea, clasa a XII-a, Colegiul Naţional Bilingv „George Coşbuc“, Bucureşti 

● Fiecare an de liceu vine cu anumite provocări şi naşte noi aşteptări, însă toate temerile se reunesc în acelaşi punct: clasa a XII-a, un an ce ar trebui dedicat muncii susţinute, plin de greutăţi, încununat de bacalaureat. Cu adevărat important, acest examen este privit aproape ca o necesitate, promovabilitatea fiind percepută, cel puţin la noi, ca un atribut firesc al elevilor de liceu; bacul trebuie luat, nu se poate altfel. Totuşi, iată că de cîţiva ani rata de promovabilitate este cam firavă, înregistrînd o scădere bruscă – odată cu modificarea condiţiilor de susţinere a probelor.

În urma acestor rezultate s-a iscat un val de întrebări şi frămîntări: „Ce se întîmplă cu elevii de liceu?“, „De ce astfel de rezultate, unde vom ajunge?“ ş.a.m.d.

Răspunsul la toate întrebările este însă destul de simplu, tocmai pentru că bacalaureatul trebuie, după cum ziceam, luat. Astfel, atunci cînd încă era posibil, un mult mai mare procent din absolvenţii clasei a XII-a promovau examenul, căci „inspiraţia“ era mult mai uşor de găsit – fie în banca vecină, fie într-un profesor dornic să ajute ori în inima blîndă a profesoarei care, deşi surprindea fiţuica, nu o scotea întotdeauna din circulaţie (şi pe elev din sala de examen), pentru că viitorul copilului putea fi năruit. Astăzi însă, mulţumită camerelor de luat vederi şi penalizărilor mult mai serioase pentru profesorii care încalcă regulamentul, astfel de scenarii au loc cu mult mai greu. În aceste condiţii, procentul mai sus menţionat se explică mult mai uşor, avînd chiar un corespondent în anii trecuţi: este procentul elevilor care au trecut examenul cu seriozitate, bazîndu-se pe munca proprie. De altfel, la o privire mai atentă, se poate observa şi că rezultatele ce îi fac pe profesori să se înfioare şi fac mass-media să vuiască nu se regăsesc în toate unităţile de învăţămînt, căci colegiile şi liceele de prestigiu, cele cunoscute drept licee unde se face carte, au în continuare o promovabilitate de peste 80-90%.

Nu cred că vreo schimbare în modul de desfăşurare a examenului îşi are rostul. Sigur, un număr mai mare de absolvenţi e de dorit, dar asta nu se poate obţine decît în sălile de clasă, la ore. Cît despre modificarea structurii examenului şi introducerea unei probe interdisciplinare, cred că o astfel de măsură nu poate fi în nici un caz luată acum. Poate în cîţiva ani, cînd şi programa va fi fost revizuită şi elevii avertizaţi din timp. Deocamdată însă, noi, elevii de liceu, ne pregătim deja pentru cele trei probe ştiute, care asigură, cred, evaluarea amănunţită necesară sistemului actual de învăţămînt şi sînt metoda potrivită pentru a ne dovedi capacităţile.

Anisia Petcu, clasa a XI-a, Colegiul Naţional „Sfîntul Sava“ din Bucureşti 

● Ca elevă în clasa a XI-a pot să spun că, pe de o parte, sînt dezamăgită de rezultatele slabe din ultimii ani de la examenul de bacalaureat, dar, pe de altă parte, mă bucur că nu mai au toţi neaveniţii şansa să meargă mai departe cu studiile.

Imediat ce au fost făcute publice rezultatele examenului, am observat că, în presă, toată lumea se înghesuie să dea vina ori pe elevi, ori pe profesori, ori pe părinţi sau pe camerele de filmat din sălile de clasă. Probabil că acestea i-au intimidat pe cei mai slabi de inimă, tremurîndu-le astfel mîinile cînd voiau să-şi scoată cîte o fiţuică din mînecă sau casca din ureche. Mereu au fost discuţii pe tema copiilor buni care, din cauza unei emotivităţi mai mari, clachează la examen. Însă şi examenele acestea fac parte din „selecţia naturală“, care asigură, într-un fel sau altul, mersul mai departe doar al indivizilor mai puternici. Părerea mea este că profesorii au început uşor-uşor să-şi dea seama că viitorul ţării se află în mîinile lor şi că nu fac bine nimănui, pe termen lung, dacă acceptă în continuare darurile de la părinţii la fel de inconştienţi ca loazele lor.

Beatrice Alexandra Prioteasa, clasa a XI-a, Colegiul Naţional „I.L. Caragiale“, Bucureşti 

● Proaspăt eliberat de grijile Evaluării Naţionale şi azvîrlit direct în liceu, mi-a picat fisa că bacul este îngrijorător de aproape.

Fiind membru al unei veritabile generaţii de cobai (majoritatea schimbărilor din sistemul educaţional afectîndu-mă direct), a trebuit (şi trebuie) să reflectez mai mult asupra sistemului în sine.

Un aspect care mă îngrijorează este scăderea treptată a gradului de dificultate al examenelor, în ultimii ani. Sigur, nu este un lucru neapărat rău, dat fiind faptul că foarte puţine dintre lucrurile ce se dau la examene îi ajută pe toţi elevii, un viitor psiholog neavînd nevoie de foarte multă matematică. În schimb, notele au rămas în aceeaşi zonă. Acest lucru înseamnă o scădere a nivelului general de inteligenţă al tinerilor (ducîndu-mă cu gîndul la premisa filmului Idiocracy).

Am trăit asta văzînd subiectele de la Evaluarea Naţională. În timp ce în urmă cu 10-15-20 de ani, un copil care lua peste 9,50 la examenul de matematică trebuia să fie în stare să rezolve probleme complexe de geometrie în spaţiu cu corpuri rotunde, acum sînt necesare doar cîteva formule de bază şi ceva bun-simţ.

Îmi imaginez că la bac e la fel, dacă nu chiar mai grav, cu numărul de elevi care-l pică în creştere. Astfel îmi rămîne imaginea morbidă a unui nivel de inteligenţă în plonjon, urmat de un inevitabil colaps total.

Tudor Rusan, clasa a IX-a, Colegiul Naţional „Moise Nicoară“, Arad 

● De ce pică elevii români bacalaureatul? Este evident, învăţămîntul nu mai este ceea ce a fost odată. Profesorii nu mai sînt văzuţi drept călăuze, ci ca obstacole! Obstacole cărora elevii le fac faţă cu uşurinţă, chiulind de la ore, neacordînd respectul cuvenit, subestimînd şi folosind injurii, ba chiar apelînd la violenţă în cazurile extreme.

Nu o să spun niciodată faptul că subiectele de la bacalaureat sînt grele. Nu! Cine învaţă promovează. Depinde de elev, dar majoritatea nu se mai gîndeşte la viitor, atît timp cît are banul părinţilor.

De ce elevii nu îşi mai dau atît de mult interesul pentru acest examen al „maturitaţii“? Răspunsul este simplu, nu le pasă. Iată un exemplu: „De ce să mă strofoc eu cu şcoala, cînd eu oricum o să plec în Italia/Spania/etc. şi o să iau bani frumoşi acolo?“.

Bineînţeles, să nu generalizăm! Sînt elevi cărora le este frică de camerele de filmat amplasate în sălile de examen. Idee pe care eu o susţin cu putere avînd în vedere numărul mare de elevi care au copiat (uneori chiar de faţă cu profesorul sau ajutat de el). Se simt intimidaţi de camerele de filmat? De ce ai fi, dacă tu ai învăţat? Corect, nu ai învăţat! 

Teodora Vrabie, clasa a XII-a, Colegiul Economic „Ion Ghica“, Bacău

anchetă realizată de Ileana ZIRRA 

Foto: L. Muntean