No skandalon!

Publicat în Dilema Veche nr. 700 din 20-26 iulie 2017
No skandalon! jpeg

Vara fierbinte începuse să ne secătuiască de idei. Ne aflam în Thasos, la o căsuță suspendată pe o stîncă deasupra mării, în foișorul din curte, fugăriți de caniculă. Timpul părea toropit și el dimpreună cu filozofiile noastre, iar clipele căutau răcoarea gîndirii statornice care să ne scoată din această acedie. Am deschis o butelcă de vin roșu Amethystos (Neîmbătat), sperînd ca astfel să reînvie filozoficeștile noastre îndeletniciri, și am deschis lucrările simpozionului. Greu de caracterizat vara, personajele acestui simpozion toropit (syn = împreună + pino = a bea) sînt: Cristi (Cr), Clement (Cl), Mihai (M) și Ion (I).

Cr: Dragi sympotes, pe zăduful ăsta care ne inculcă o acalmie pernicioasă, mă gîndeam să discutăm despre ceartă, cu toate valențele sau consecințele ei, scandalul, sminteala, disputa, dezbinarea, ura. Cearta are un motiv de dispută între cei care se ceartă, un skandalon, o pricină de scandalizare. De la skandalon, ușor-ușor, cearta devine luptă, mache, adeseori irațională. Nu întîmplător, vechii elini foloseau acest cuvînt, mache, atît pentru luptă, cît și pentru ceartă. Cearta este o luptă pentru ceva.

I: Elinii foloseau mai multe cuvinte pentru a numi cearta. Mache, lupta, are și un derivat diamache, care subliniază mai clar prin dia (prin) interpersonalizarea certei, dia-logul certei, dar – foarte interesant – are și un compus, logomacheia (cearta în cuvinte), care surprinde mai mult dezbaterea. Apoi avem eris, care deși inițial însemna luptă, armată chiar, mai apoi înseamnă dispută, dezbatere pe idei. Exemplu concludent, Cearta isihastă în greacă este Hesychastike eris, iar Cearta Universaliilor – Eris ton Katholou. De regulă, eris este cearta ca discordie care produce mare tulburare sufletească și disensiuni comunitare. Filonikia, alt cuvînt pentru ceartă folosit de Demostene și Platon ca o completare a lui eris, pentru că atinge atît cauza primară a eris-ului, de vreme de filonikia înseamnă iubirea, dorința de a cuceri, de a te impune, cît și efectul concretizator al eris-ului, lupta pentru putere.

Cl: Clar, aveți o problemă cu canicula. Am observat și-n alte dăți, cînd sînteți obosiți, defazați, mai bine zis în lipsă de idei, atunci o dați pe etimologii. E modul vostru de a spune nimic. Haideți să aprofundăm dimensiunea psihologică și mai ales socială a certei, a smintelii, a disputelor iraționale care ne macină prin ură ființa creată pentru a fi iubitoare. Aș vrea să aterizăm în concret.

I: N-am apucat să termin. Etimologia se referă la vorbire, vorbirea la gîndire, gîndirea la viață, deci lucruri concrete. Mai aveam cearta ca skandalon, care subliniază sminteala, dezbinarea. Se produce o sminteală, un skandalon, care produce ceartă, dihonie între oameni. Etimologic, skandalon vine de la skandali, care însemna în elina veche catapultă. Sugestiv, în elina modernă cuvîntul înseamnă trăgaciul armelor!

M: Hai, că de la idei ai ajuns la pistoale! Să concretizăm, băieți, și să ne referim la probleme reale de care sîntem siguri. Să ne uităm la țărișoara noastră, unde ai două-trei scandaluri publice pe zi și e clar că există o problemă de mentalitate și de educație. Haideți, aterizați printre noi, muritorii!

Cr: Aterizăm imediat. Etimologiile consemnează lucruri reale, stări reale. Pentru Platon, de exemplu, cearta ca filonikie este o faptă rea (kakourgema) ca și pleonexia, pofta nestinsă de a avea în plus (pleon), mai clar, avariția. Clement Alexandrinul consemnează și cearta – filonikia – printre faptele greșite ale dorinței, cum ar fi filargiria (iubirea de arginți), filodoxia (iubirea slavei lumești), gynaikomania (obsesia pentru femei) și pederastia. Deci vorbim de realități interioare care sînt cauza realităților exterioare care te preocupă așa de mult pe tine. Filonikia e o boală sufletească.

Cl: În fine, vă lăsăm pe voi cu cauzele, mari cauzaliști ce sînteți, că era să zic cazuiști, eu aș vrea să discutăm despre normalitatea socială, atunci cînd oamenii, chiar dacă au enșpe mii de motive să se certe, civilizați fiind, evită disputele insipide, în special ideologice, și progresează. E un climat social în care poți să ți crești copiii. Și da, așa cred, certurile, disputele apar de cele mai multe ori din lipsa de civilizație, fățarnică cum e ea. Îi admir pe occidentali care se ceartă rar și, atunci cînd o fac, o fac foarte civilizat, făcînd apel la resorturile legale. Se ceartă doar cît le dă voie legea!

M: De acord, să ne limităm la problemele noastre simple, omenești, fie ele mai neatractive filozofic pentru voi, căutători de stele descuamate! Și ca să întăresc ce a spus Clem, vă relatez un episod trăit de mine. Eram cu job-ul la Hanovra, în Germania, și împreună cu echipa am fost cazați în countryside, la o gazdă undeva lîngă oraș. Într-un week-end, am întrebat-o pe gazdă dacă putem să facem un grătar în curte, iar ea s-a eschivat și ne-a spus că ne dă răspunsul în două-trei ore. Am rămas evident stupefiați, de ce două-trei ore? După ce au trecut orele, a venit la noi zîmbind și ne-a spus că putem să facem grătar. Pentru că muream de curiozitate, am întrebat-o ce s-a întîmplat în orele astea, iar ea mi-a răspuns senin că a mers la cinci case, la vecinii ei, să ia acordul lor, adică să-i întrebe dacă sînt de acord să facem grătar. Și iacă cum au fost evitate cearta și disensiunea socială. Prin civilizație! No skandalon!

Cl: Evident! Iar civilizația înseamnă să respecți niște reguli în primul rînd de bun-simț, apoi regulile legale. Este vorba de un apel la normalitate. Skandalon ăsta este o abatere de la normalitate. Mai ’nainte de a fi sfînt, fii normal. Sfinții excelau prin firescul și normalitatea lor.

Cr: Nu negăm ceea ce spuneți, însă e foarte limitată viziunea asta, să-mi fie cu iertare. Nu cred că această civilizație forțată rezolvă în esență problema certei, a scandalului între oameni. Lupta cu lumea noastră interioară, cu demonii noștri dinlăuntru, cu gîndurile rele față de cel de lîngă noi ne poate aduce liniștea adevărată și, implicit, această pace socială pe care o clamați. Bine spunea Sfîntul Serafim de Sarov: Liniștește-te tu și mulți se vor liniști în jurul tău! Dorința certei, a discordiei, a impunerii în fața celuilalt nu e altceva decît o mișcare greșită a părții irascibile a omului, thymos-ul, cum îl numeau filozofii și teologii elini, iar rezultatul acestei mișcării este ura. De aceea, cultivarea iubirii față de cel de lîngă tine este singurul leac al acestei boli.

I: Pe mine mă îngrozește platitudinea acestei normalități despre care vorbiți, care mi pare ca o îngropare mai ’nainte de îngropăciune. Cine spune ce e normal? Legea, cutumele morale și sociale? Nu sînt oare acestea făcute de oameni, deci relative și insuficiente? De acord, le respectăm, dar fără să le absolutizăm. Cum rămîne cu nebunia crucii de care vorbește apostolul Pavel? Vă amintesc cuvintele lui: Noi propovăduim pe Hristos răstignit, pentru iudei sminteala (skandalon), pentru neamuri nebunie, iar pentru cei chemați, iudei și elini, pe Hristos puterea lui Dumnezeu. Cîți nu s au scandalizat de Hristos în vremea lui, că face minuni sîmbăta, că stă de vorbă cu o femeie desfrînată, că nu-și respectă mama și altele ca acestea? Noi, cei care credem, știm și mărturisim că a venit să mîntuiască lumea, adică să o schimbe din normalitatea ei.

Cr: Mai mult, toți marii sfinți ai Bisericii au fost considerați nebuni. Să ne amintim de marele teolog Sfîntul Simeon Noul Teolog, care nu a fost acceptat – nici persoana lui, nici opera lui – de către contemporanii săi, ba mai mult, numirea de teolog i-a fost dată la început în batjocură, iar recunoașterea lui a venit abia după trei secole, prin Grigorie Palama! Aș merge la concluzii, că se pare că nu sîntem pregătiți să îndurăm zăduful zilei, și aș sublinia că înclinația spre ceartă vine, conform marilor teologi ai Bisericii, din două patimi: pleonexia, pofta continuă a înavuțirii, și alazoneia, trufia. Cît privește terapia, îl las pe sfîntul Pavel să grăiască: Dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește, nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mînie, nu gîndește răul.

Aerul a devenit fierbinte, așa că ne-am retras în casă să continuăm un simpozion tăcut, gîndindu-ne fiecare cît de mult timp ne-am irosit în fel de fel de certuri. Iar zicerea lui Augustin vibra în sufletele noastre: Iubește și fă ce vrei. 

Cristian Chivu este doctor în teologie al Facultății de Teologie a Universității „Aristotel“ din Salonic. Cea mai recentă carte: Sf. Grigorie Palama, Opere complete, vol. IV, ediție bilingvă (traducere, note, introducere), Editura Gîndul Aprins, 2016.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.