My only friend, the end

Caius DOBRESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 761 din 20-26 septembrie 2018
My only friend, the end jpeg

Gîndirea modernă a făcut o distincţie tot mai clară între două accepţiuni ale evoluției noastre individuale: aceea că devenim ceea ce sîntem, în opoziţie cu aceea că devenim ceea ce vrem să fim. De aici, veritabile războaie culturale între cei pentru care potenţialul uman este o energie procreatoare (conţinînd aşadar o formă ideală latentă) şi cei ce îl înțeleg ca energie autocreatoare (presupunînd noutatea ireductibilă, germinaţia spontanee a invenţiei de sine).

Drepturile naturale ale filozofilor Luminilor presupun energii procreative – potenţialul uman este gîndit în funcţie de un început absolut, de o origine. Actul naşterii noastre, prin el însuşi, este cel ce pune în mişcare aceste energii, gestionate, asemenea tuturor proceselor naturale de dezvoltare, de o latentă formă ideală (adică forma puiului este deja conținută în ou). Dimpotrivă, opțiunea construcției de sine exprimă voinţa de emancipare în raport cu această origine şi cu tot corolarul simbolic şi conceptual al originii, și pare să contrazică plenar filozofia drepturilor naturale, dat fiind că plasează esenţa umană nu în dat, ci în inventat. Dar, prin aceasta, nu neagă decît aparent dependența noastră de (și apartenența noastră la) ordinea naturală: în loc de a pune în centru momentul începutului, oferă proeminenţă sfîrșitului existenţei noastre, cel care o definește ca parcurs şi proces. Apologia pluralităţii, jocului, invenţiei, montajului, (de)construcţiei nu poate, desigur, înlătura în nici un fel evidența sfîrșitului inevitabil al vieții individuale.

Într-un orizont de gîndire secular, metafora juridică a Creatorului care ne dotează cu drepturi nu mai are vigoarea necesară pentru a legitima dreptul natural. Capătul pozitiv al finitudinii, momentul nașterii, al potenţialului integral și nealterat, își pierde treptat semnificația. Rezultatul nu este însă emanciparea față de natură, ci deplasarea atenției către capătul negativ al finitudinii. Polul imaginar al începutului, al nașterii, este înlocuit de cel al sfîrșitului, al morții. Ceea ce restabileşte acum prestigiul naturii ca sursă de drept este conştiinţa, organizatoare, a sfîrșitului. Faptul că fiinţele umane sînt, în virtutea însăşi a naturii lor, capabile să-şi conştientizeze finitudinea şi să-şi anticipeze extincţia. Autoevidența ineluctabilă a propriei fragilităţi şi finitudini, care este condiţia naturală a speciei noastre.

Chestiunea este explorată de diferite filozofii, care reconstruiesc (non)sensul vieţii, sau diferite noţiuni ale sacralităţii, dinspre conştiinţa personală a morţii. După ştiinţa mea, însă, centralitatea conştiinţei morţii, în general, şi a propriului sfîrșit, în special, nu este dusă şi către consecinţa că datul, natural, al conştiinţei morţii poate fundamenta o teorie a drepturilor naturale. Certitudinea finitudinii, în perfectă convergenţă cu irepetabilitatea existenţei individuale, creează un fel de drept de preempţiune: ființe esențialmente muritoare, indivizii au dreptul natural să-şi evalueze interesul propriu deosebit de (și înainte de) orice obligaţii colective. Să estimeze, altfel spus, în ce măsură supunerea la logica interesului general i-ar face să rateze ocaziile unice şi irepetabile ale vieţii.

Acest imperativ nu elimină, desigur, principiul conform căruia libertatea ţine pînă acolo unde începe libertatea celuilalt. De asemenea, marja de manifestare a acestui drept natural este limitată din exterior de situaţiile în care se pune problema supravieţuirii fizice a oricărui grup uman. Totuși, rămîne un fapt că această perspectivă răsturnată asupra sensului existenţei, nu dinspre naștere, ci dinspre moarte, nu neagă, ci reconfirmă, şi încă exact în termenii clasici din Declarația americană de Independență de la 1776, dreptul natural la căutarea fericirii.

Invocarea dreptului natural la căutarea fericirii poate fi, pe de o parte, orientată împotriva unei tiranii care „condamnă la fericire“. Dreptul la căutarea fericirii este naturalmente opus unui clamat drept la fericire. Acesta stabilește prin fiat parametri ai realizării de sine care în realitate devin pîrghii ale opresiunii. Mecanisme, altfel spus, menite să împiedice actualizarea „greşită“ a potenţialului uman. O situaţie fundamental inacceptabilă, în măsura în care marja de eroare la care are dreptul individul uman este astfel eliminată, adeseori cu individ cu tot. Pe de altă parte, însă, dreptul la căutarea fericirii se plasează oblic şi faţă de instanţele inflexibile care consideră drept justificată moral doar o atitudine de riguroasă opoziţie faţă de tiranie, judecînd extrem de dur nu doar colaborarea directă cu represiunea, ci toate strategiile autoconservării adaptative. Dacă, din perspectiva sfîrșitului ei cert, existenţa este înţeleasă ca o şansă unică şi irepetabilă, atunci aspiraţia de a obţine, cu un sentiment al urgenţei, indiferent de condiţiile politico-juridice, cît mai mult din experiența plenitudinii existențiale – simplu spus: a bucuriei de a trăi – ne apare cu putere ca o expresie a dreptului natural. 

Caius Dobrescu este profesor la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti şi scriitor. Cea mai recentă carte publicată: Praf în ochi, Crime Scene Press, 2017. 

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.