La început aş fi vrut să scriu că moda în Bucureşti este cu un pas înapoi faţă de moda din toată lumea. În timp ce în marile oraşe asistăm la un adevărat spectacol al străzii, fiindcă oamenii se îmbracă exact aşa cum doresc, aşa cum se simt mai bine, sau – în cazul unor căutări mai personale – aşa cum le dictează fantezia, cultura şi educaţia lor vizuală, aici la noi, elegantele citadine umblă încă după haine de firmă şi branduri sonore, în dorinţa de a imita cît mai bine modelele lansate de ultimele tendinţe dictate de pictoriale, şi în speranţa că vor deveni ele însele trendsettere în mica noastră comunitate. Apoi am reconsiderat şi nu pot spune decît că oamenii din Bucureşti se îmbracă cu ce au şi că strada comunică exact realitatea, fără distorsionări. 

Haina, cu toate semnificaţiile ei datorate mesajelor transmise (de formă, volum, culoare, compoziţie, materialitate), se suprapune peste imaginea particulară a corpului uman, alcătuind astfel, de fiecare dată, un personaj care spune, prin simpla sa prezenţă, o întreagă poveste. Relaţia modei cu persoana, existenţa celor două corpuri, fizic şi social, este astăzi un domeniu foarte intens analizat. 

Haina este văzută ca limbaj de integrare într-un grup, de relaţionare cu ceilalţi, dar şi ca formă de exprimare a propriei persoane (cu ajutorul veşmintelor se construieşte personajul care vrea să fie sau doar cel care trebuie să fie). 

Moda presupune o permanentă negociere a mesajelor vizuale prin care se stabilesc relaţiile dintre individ şi societate. 

Şi totuşi, în ciuda aspectului mohorît al străzii (sau poate tocmai pentru a repara acest fapt), astăzi departamentul Modă al Universităţii Naţionale de Arte Bucureşti este asaltat de tinerii dornici să se exprime prin intermediul veşmintelor. 

Secţia Modă de la Institutul de Artă „N. Grigorescu“, născută iniţial în legătură cu industria confecţiilor (în 1971), a devenit, în urma experienţei acumulate, un departament racordat la fenomenul cultural contemporan, cuprinzînd deopotrivă direcţii artistice, ştiinţifice şi tehnologice.

Facultatea de Arte Decorative şi Design, unde se adăposteşte şi Şcoala de modă, este un loc plin de farmec din centrul Bucureştilor, ascuns parcă de privirile indiscrete, cu ateliere înşirate în jurul unei curţi interioare, într-o fostă cazarmă, fostă mînăstire, pe lîngă Calea Victoriei. 

Clasele au devenit neîncăpătoare, iar profesorii – prea puţini în faţa numărului considerabil de studenţi, cu care exersăm inedite formule de creativitate. 

În spaţiul acesta retras se coagulează atît de multă energie şi fantezie, încît ne-am obişnuit cu toţii să facem abstracţie de ceea ce ne înconjoară şi să expunem de două ori pe an producţiile studenţilor, să organizăm în grădina facultăţii, la început de vară, prezentări de modă şi de costum, care ţin pînă noaptea tîrziu. Cu multe idei şi din mai nimic se nasc colecţii de modă, pe care chiar autorii lor le prezintă pe podium, veşminte-obiect demne de a fi expuse în galeriile de artă, sau costume fantastice care determină adevărate spectacole realizate în colaborare cu studenţii de la actorie ai UNATC- ului. 

Pe tot parcursul anilor de studiu, urmărim raportarea la veşmînt sub toate formele, de la hainele obişnuite, perfect utile, la costumele nonconformiste, doar cu valoare artistică. Realizăm veşminte rigide ca sculpturile, fixate în momentul lor de glorie, dar şi costume savant construite care provoacă sau încorsetează mişcarea şi care trăiesc doar atîta timp cît performerii le animă într-un eveniment anume. Abordarea multiplelor modalităţi de exprimare artistică prin intermediul veşmîntului încearcă să deschidă noi perspective viitorilor absolvenţi, către zonele interdisciplinare, precum şi spre toate genurile de spectacol (tradiţional sau nu). 

Avem convingerea că această permanentă provocare a ingeniozităţii, acest continuu joc este cea mai bună lecţie predată studenţilor şi că, din experimentele neconvenţionale şi interdisciplinare, se vor naşte ideile în care vor crede şi pe care le vor dezvolta viitorii fashion designeri autohtoni. 

Temele de atelier sînt uitate sau rămîn doar în amintirea studenţilor. După expoziţiile semestriale, veşmintele sînt abandonate, rătăcite sau aruncate, motiv pentru care am hotărît să externalizăm aceste expuneri în alte spaţii, cum ar fi sălile ASE-ului, The Ark, Cocor etc., vizînd, de fiecare dată, un alt segment de public. 

De la jumătatea lunii februarie, generoasele spaţii ale ASE-ului găzduiesc expoziţia „Fashion Networks“ coordonată de profesorii Doina Lucanu, Paula Barbu şi Ioana Avram, unde se pot admira reinterpretări actuale ale delicatelor dantele, obiecte-veşmînt din hîrtie, costume din sfoară şi instalaţii cu proiecţii menite să confirme rolul de suport de comunicare al hainelor. 

Expunerea transmite entuziasmul molipsitor al tinerilor creatori, generat de lipsa oricăror prejudecăţi, şi sentimentul libertăţii totale de exprimare, dublate de un anume tip de cultură vizuală specifică domeniului. 

Pe parcursul acestei expoziţii se vor organiza întîlniri cu studenţii, viitorii specialişti ai domeniului modei (creatori, stilişti, consilieri de imagine, visual merchandiser, buyer etc), cei care vor educa la rîndul lor alţi oameni, cărora le vor oferi nu doar haine mai frumoase, ci şi ştiinţa şi secretul de a avea veşminte cît mai personalizate.

 

Prof. univ. dr. Unda Popp coordonează departamentul Modă al Universităţii Naţionale de Arte Bucureşti şi este autoarea a numeroase performinguri de costum, în ţară şi în străinătate.