Marsuinul protocronist, noul nostru simbol național

Publicat în Dilema Veche nr. 780 din 31 ianuarie – 6 februarie 2019
Marsuinul protocronist, noul nostru simbol național jpeg

Apariția „lupului dacic“ pe logo-ul președinției României la Consiliul UE a dat naștere la diferite controverse. E ceva ce merită discutat, dar în alți termeni decît s-a făcut deja. Iar concluziile nu-s chiar previzibile. 

Hai să vedem întîi cum funcționează lupul. Prin octombrie 2018, în Birourile Permanente reunite ale Senatului și Camerei Deputaților era subiectul unei polemici referitoare la faptul că el, lupul, poate fi recunoscut – sau nu – ca atare, deci ca lup dacic, în logo-ul președinției. Pe scurt, PSD-ul zicea că da, Opoziția că nu. A rămas pe-a PSD-ului, ca toate-n țara asta. Polemica asta e stupidă. Logo-ul trebuie să comunice, în primul rînd, în afara țării, iar ideea că francezii, nemții sau italienii – fie ei și politicieni – ar ști despre lupul dacic, ca să-l recunoască sau nu, e iluzorie. Am încercat să mă uit cu ochi ignoranți la logo și seamănă, ca-n testul Rorschach, cu un lup, cu o vulpe, cu un poștaș cu guler de frac sau cu un marsuin, în funcție de ce-ți imaginezi. Și chiar dac-am defila prin Europa cu un steag dacic originar, recognoscibil (nu mai avem pe stoc…), tot am avea o problemă: căutați pe Wikipedia în limba engleză și vedeți că acolo lupul dacic e „dragon“. Vasile Pîrvan îi spunea „balaur“.

Chit că nu se înțelege și, dacă s-ar înțelege, nu ar comunica nimic, veți fi de acord că e cazul să încercăm să stabilim ce a vrut, măcar, să spună el, lupul dacic. Pentru asta, e cazul să vedem cum a apărut pe logo-ul președinției Consiliului UE. Prin 2017, a fost desenat de un elev de-a noua de la „Caragiale“, pentru a participa la – și a cîștiga – un concurs jurizat de o comiție reprezentativă, incluzînd nume din publicitate (Enoiu, Naumovici, Borțun), dar și/sau/mai ales specialiști în imagine, grafică, semiotică și orice ca Rareș Bogdan (Realitatea TV), Dana Grecu și Sabina Iosub (Antena 3) și Bogdan Chirieac (Antena 3, România TV, Adevărul, Gândul, Motorola, DC News, ALRO Slatina, Dorin Cocoș, Sorin Ovidiu Vântu etc.). La judecata critică a acestora s-au adăugat voturile obținute online. Ulterior, versiunea elevului a fost dreasă ușor de niște graficieni maturi anonimi, pentru a ajunge ce vedem azi.

La componența majoritară a Birourilor Permanente și a juriului, putem spune, cred, că avem de-a face cu o versiune semidoct-pesedistă (scuzați pleonasmul) a identității noastre naționale, lucru care se vede oricum cu ochiul liber. Interesant e cum un mit național perdant în fața originii „de la Rîm“, cel dacic, devine prevalent fix acum. Contextul îl știm cu toții, e vorba de protocronismul ceaușist care a făcut pui și prin manualele de istorie canonice de azi. Interesant e să constatăm că acesta se transformă, în trei decenii, în dacopatia contemporană, ipostaziată în producțiuni de YouTube, prizate de un public larg și, inevitabil, tînăr. Și lasă urme, inclusiv în logo-urile oficiale. La fel cum tragedia s-a născut din sinteza apolinic-dionisiac, și arhetipul nostru național pare a se așeza într-o dialectică perpetuă între Cetatea Eternă și un trib în perpetuă alergare, înarmat cu un fel de tunel de vînt cu cap.

Toate aceste considerații locale sînt însă mai puțin importante decît o comparație cu logo-urile președințiilor altor țări. Dacă ne uităm la mandatele Austriei, Bulgariei, Estoniei, Maltei sau Slovaciei (predecesorii noștri imediați), vedem că, în general, simbolurile naționale lipsesc, cu excepția crucii malteze, prea ofertantă grafic și oricum devenită element vizual global. Identitatea națională e transmisă doar prin culorile drapelelor naționale. Figurativul tinde să dispară, dacă nu luăm în considerare Slovacia, care a defilat cu un emoticon care salută. Nu am loc de detalii, dar căutați pe net logo-urile respective și veți fi de acord că reprezintă alegeri neconflictuale și, în același timp, ofertante grafic. Designul e de fiecare dată minimalist, plan, geometric, în acord cu trend-urile ultimilor douăzeci de ani.

Dacă i-ar fi jurizat Rareș Bogdan, austriecii ar fi defilat cu un vultur imperial, bulgarii cu un leu, estonienii cu trei, iar Slovacia cu o cruce patriarhală. Oricum, la ce zice heraldica, Europa ar fi o cafteală continuă între vulturi și lei cu unul sau mai multe capete. I-ați văzut pe undeva pe la Bruxelles? Eu, nu, și e clar de ce.

Din fericire, nouă strămoșii daci ne-au lăsat un fel de lup sau balaur. Dac-ar fi lizibil ca steag dacic, cu toate cononotațiile lui, ar fi grav: am transmite Europei un semnal războinic și localist tocmai în vremurile în care Uniunea Europeană are probleme ca Ungaria, Polonia sau Marea Britanie, iar un Guy Verhofstadt ne pomenește împreună cu Ungaria și Polonia, legat de Articolul 7. Ca și în alte contexte mai importante ale istoriei noastre, am fost salvați de propria năuceală: nu comunicăm decît o personificare bizară de animal mutant a unei țări și ea bizare și mutante. Ceea ce e oricum mai bine decît ce ne trece, de fapt, prin cap. 

Iulian Comanescu este analist media.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.