Puteţi învăţa orice din cărţi. Sau cel puţin asta vă promite industria de cărţi self-help. Sănătate, dependenţă, diete, bani, relaţii şi sex, fericire, succes etc. – există cîte o carte pentru orice problemă, chiar şi pentru probleme pe care nu ştiaţi că le aveţi. La categoria self-help de pe Amazon se regăsesc 113.388 de titluri. Mult mai puţine sînt titlurile disponibile pe piaţa românească. Deocamdată, se traduce cîte puţin din tot: de la maculatură (luaţi la întîmplare orice ghid care le spune femeilor cum să pună mîna pe un bărbat) pînă la bestsellers şi cărţi mai serioase, de psihologie pozitivă. Explicaţia cea mai la îndemînă pentru felul în care arată piaţa de carte self-help de la noi ar fi comportamentul consumatorului român, însă trebuie să avem în vedere faptul că, pînă la urmă, fenomenul self-help e unul esenţialmente american. Rădăcinile fenomenului self-help se regăsesc în literatura citită de puritani. Ghidurile care răspundeau preocupărilor de atunci (pioşenie, morală şi muncă) au constituit una dintre sursele eticii protestante – tocmai acea etică prin care Weber explica forţa capitalismului american. Odată cu secularizarea, fireşte, s-au diversificat şi subiectele abordate. În Self-Help Books: Why Americans Keep Reading Them, Sandra K. Dolby identifică patru elemente care au contribuit la creşterea consumului de cărţi self-help: individualitatea şi conceptul de „eu“ în cadrul comunităţii, ca făcînd parte din perspectiva americanilor asupra lumii; tradiţia autoeducării în America; tradiţia literară a eseului didactic, precum şi noua paradigmă a activismului social – imperativul de a face ceva pentru cei din jur, chiar dacă, într-o primă fază, asta înseamnă doar o schimbare în propria viaţă.

Una dintre primele cărţi care a cunoscut un succes răsunător a fost How To Win Friends and Influence People, de Dale Carnegie. Publicată în 1937, într-o primă ediţie de doar cinci mii de copii, cartea se bucură şi astăzi de reeditări (ediţia revizuită a apărut la noi în 2010, la Curtea Veche, în traducerea lui Marius Chitoşcă: Secretele succesului. Cum să vă faceţi prieteni şi să deveniţi influent). Între timp însă, piaţa cărţilor self-help a devenit una foarte competitivă. Pentru a avea asigurat un loc pe lista celor mai bine vîndute cărţi, un titlu bun nu e suficient. Ce ar putea ajuta e o recomandare de la Oprah. A funcţionat pentru Philip McGraw, mai cunoscut ca Dr. Phil, care după apariţiile la Oprah nu numai că a publicat cîteva bestsellers (Life Strategies, Self Matters ş.a.), dar are şi propria emisiune. Iar mai tîrziu, recomandarea venită din partea lui Oprah a funcţionat şi pentru The Secret, de Rhonda Byrne. The Secret e una din multele cărţi self-help care promovează ideea conform căreia gîndirea pozitivă e secretul fericirii absolute, al succesului pe toate planurile. Puteţi arunca această carte la gunoi după doar cinci pagini citite (aşa cum a făcut-o Dave Chappelle, care ridiculizează The Secret într-un număr de stand-up) sau vă puteţi lăsa furaţi de efectul placebo pe care-l poate avea o asemenea carte. Problema cu acest gen de cărţi nu e doar că vînd idei reciclate şi soluţii complet nerealiste, ci şi că încurajează glorificarea gîndirii pozitive, ignorînd astfel rolul jucat de gîndurile negative. Chiar şi în cărţile de psihologie pop care pun accentul pe gîndire pozitivă, autorii au grijă să sublinieze rolul gîndurilor negative, atîta timp cît acestea se încadrează în limitele raţionalului. Unii autori de cărţi self-help însă se încăpăţînează în obsesia pentru fericire – probabil şi pentru că de cîtăva vreme sîntem ameninţaţi cu „depresia, boala secolului“. 

O altă obsesie a autorilor self-help e procrastinarea, acest inamic al productivităţii, acest păcat al secolului. De fapt, preocuparea pentru anihilarea acestui obicei prost nu e o noutate. Bill Knaus, o autoritate în depăşirea procrastinării, spune că în cărţile pentru copii din secolul al XIX-lea erau descrise poveşti terifiante despre oameni care au murit din cauza procrastinării sau care au căzut în dizgraţie din aceeaşi cauză. Iar într-o serie de poveşti mai aproape de timpurile noastre, procrastinarea e descrisă ca fiind cauza transformării oamenilor în murături. Cultura self-help (cărţi, DVD-uri, comunităţi online, seminarii şi ateliere) continuă să se extindă şi va continua să se extindă, nu doar în State, ci şi ailleurs, pentru că întotdeauna vor exista consumatori nemulţumiţi de vieţile lor şi disponibili să cumpere ceva care le promite o soluţie. Şi ca să-l parafrazez pe Bill Knaus, puteţi folosi aceste cărţi ca pe nişte cărţi de bucate şi să urmaţi reţetele întocmai, sau puteţi lua din ele doar ce credeţi că vă e necesar.

Anamaria Dobinciuc este absolventă a masteratului de Societate mediatică, Facultatea de Studii Europene, Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca.