Maestrul şi televiziunea

Annie MUSCĂ
Publicat în Dilema Veche nr. 594 din 2-8 iulie 2015
Maestrul şi televiziunea jpeg

Televiziunea a fost doar un capitol în cariera maestrului Gică Petrescu, dar cel mai benefic mod prin care l-au cunoscut cei mai mulţi dintre noi. Întîlnirea cu el a fost şansa noastră de a trăi muzica lui Ion Vasilescu şi a lui Henry Mălineanu, sau cea a lui Ionel Fernic…

Melodiile celui născut sub zodia şarmului, fie ele de muzică uşoară sau de petrecere, tangouri sau romanţe, aduceau un soi de echilibru, de tihnă în mozaicul de emisiuni de varietăţi ale Televiziunii Române, cele mai multe dintre acestea pregătite în anii ’60-’70 de Tudor Vornicu, alături de echipa sa. 

Vorbind despre apariţiile lui Gică Petrescu pe micul ecran, despre fineţea glasului sau despre cuceritoarele-i maniere, pătrundem inevitabil în atmosfera televiziunii acelor ani de care au fost direct „responsabile“ cîteva dintre personajele mele. Se pare că starea de spirit a acelor vremuri, transpusă pe micul ecran, nu a fost egalată pînă astăzi de vreo altă televiziune, nici măcar de televiziunea-mamă.

Divertismentul anilor ’60-’70, care debuta la sfîrşit de săptămînă, de care dezvoltasem o reală dependenţă, se legitimează astăzi drept o specie bizară în formatul de televiziune. Nu că am fi cîrcotaşi sau nostalgici, ci doar recunoscători faţă de cei aflaţi atunci în spatele fascinantului spectacol transmis prin intermediul micului ecran. Mă gîndesc că Gică Petrescu le-ar putea transmite multor oameni de televiziune lecţia despre respectul pentru telespectator. Chiar şi tinerilor le-ar fi de folos. I-ar învăţa să nu-şi piardă nopţile. 

Profesionişti din vremea aceea au dat viaţă unor formate TV devenite în timp clasice. Se spune că TVR s-a aflat şi pe

Octavian Paler (director TVR în perioada 1965-1970) fusese corespondent Agerpres şi venise de la Roma cu idei despre ce însemna televiziune, iar Silviu Brucan se întorcea din Statele Unite, ca specialist cu lecţii luate la BBC.

şi Vornicu de la Paris, influenţat de şcoala de divertisment a lui Averty şi fermecat pe viaţă de profesionalismul lui Léon Zitrone. 

Cel care în anii ’30 cîntase la Cazinoul din Sinaia pentru industriaşii vremii, peste cîteva decenii, cu melodia „Je suis seul ce soir“ a lui André Claveau, sau cu celebra „La Pigalle“ a lui George Ulmer, aducea şarmul parizian în unica televiziune din România, care trecea prin perioada ei de glorie. Muzica de calitate şi scheciurile de bun gust făceau deliciul varietăţilor, ca să nu mai vorbim de revelioanele-maraton de la care Gică Petrescu nu lipsea, iar ceilalţi artişti deveneau impecabili şi fermecători sub bagheta unor regizori de marcă ai varietăţilor – printre ei, Dumitru Moroşanu şi Octavian Iordăchescu.

Pe Gică Petrescu eu îl ascult de la 6 ani, de cînd aveam acces în faţa televizorului sîmbăta şi duminica sau în nopţile dintre ani. Şi sigur, şi pentru mine, ca pentru orice copil, Gică Petrescu nu era tînăr, dar nici vîrstă n-avea. Poate de aceea toată lumea se aştepta ca firul vieţii lui să se depene fără a se termina vreodată. Ne-a contrazis el însuşi fredonîndu-ne „Că doar n-o să trăiesc cît lumea“. 

Lent, dar sigur, anii ’80 au început să ne răpească reuşitele producţii ale micului ecran, inclusiv prezenţa originalului artist. Punctul culminant a fost anul 1988, cînd li s-a spus celor de la divertisment: „Nu mai avem nevoie de varietăţi“. Cu alte cuvinte, lor li se interzicea să mai profeseze, iar nouă să mai rîdem. 

La începutul anilor ’90, în tumultul preschimbărilor de orice fel, l-am „regăsit“ pe Gică Petrescu, în casa unor români minunaţi din Elveţia, undeva pe malul lacului Murten. Printre lucrurile de acasă, casetele cu încîntătorul trubadur erau ţinute la loc de cinste, iar petrecerile de revelion în tăcutul orăşel din cantonul Berna erau de fiecare dată un emoţionant

. Pe muzica lui Gică Petrescu, în zile de sărbătoare, aceşti români petreceau şi plîngeau frumos, găsindu-şi echilibrul într-o lume care nu era a lor. 

Cîte mi-ar fi povestit despre longevivul artist Dan Mihăescu şi Octavian Sava, maeştri ai umorului şi distinşi realizatori şi regizori TV, care au făcut istorie în televiziune! Înainte de plecare, au apucat totuşi să-mi spună că Gică Petrescu era extrem de respectuos şi punctual, că venea la televiziune cu o oră înainte de filmări, de multe ori însoţit de fermecătoarea lui soţie, Cezarina Moldoveanu. Am mai aflat că Gică Petrescu era unul dintre cîntăreţii cei mai îndrăgiţi de publicul telespectator, lucru demonstrat de sutele de scrisori sosite de la admiratori pe adresa Televiziunii Române pentru Redacţia „Varietăţi“. 

Dan Puican. Radioul este viaţa mea,

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Amenda primită de o pensionară din Brașov pentru că a plantat flori în grădina blocului. „Este anormal ce se întâmplă”
Poliţia Locală Braşov a dovedit exces de zel în cazul unei femei de 76 de ani care a plantat câteva flori în zona verde a blocului în care locuia, potrivit bzb.ro.
image
Nike și Adidas, bătute de niște fete fâșnețe: invenția unei companii elvețiene fascinează lumea FOTO
Giganții de pe piața încălțărilor de alergare au înregistrat un eșec rar după un maraton major. La Boston, primele trei locuri din clasamentul feminin au fost ocupate de atlete care au purat alte mărci.
image
Joaca de-a vremea. Posibila cauză a inundațiilor catastrofale din Dubai, ploaia artificială VIDEO
Despre „însămânțarea norilor” se vorbește de mult timp, iar tehnica este folosită în multe țări care au probleme mari din cauza secetei. Sunt voci care spun că vremea ciudată din Dubai este legată de ploaia artificială creată acolo pentru a mai îmblânzi vremea.

HIstoria.ro

image
Justiția în România secolului al XIX-lea
Evoluția Ministerului Justiției urmărește, în linii mari, evoluția administrației autohtone, dar și pe cea a societății românești, în ansamblul său.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.